Revista presei centrale, 3 februarie

"România dă în gropi. Primarii le numără, Guvernul se consolează: există şi în Austria!" - scrie Gândul pe prima pagină. Asfaltul de calitate proastă şi ambuteiajele în combinaţie cu zăpadă şi îngheţ au transformat drumurile într-o înşiruire de gropi. Specialiştii dau vina pe bitum, iar Ministerul Transporturilor semnalizează găurile şi „aşteaptă primăvara”. "Principala problemă constă în faptul că peste 70% din reţeaua de drumuri are durata de viaţă expirată", a declarat pentru Gândul directorul general al Companiei Naţionale de Drumuri, Dorina Tiron.

"Ne „lăudăm“ cu cele mai proaste şi mai scumpe drumuri din UE" - titrează ziarul AZI, preluând concluzia unui raport recent al Băncii Mondiale. "La noi, un kilometru de autostradă a ajuns să coste de 80 de milioane de euro; este vorba despre tronsonul Comarnic-Braşov. În timp ce autorităţile române invocă relieful dificil prin care va trece autostrada, în Franţa, în acelaşi mediu, un kilometru costă doar 18 milioane, în Germania 19 milioane, iar în Grecia preţul coboară la zece milioane de euro."

"Roşia Montană, mină de aur pentru aleşii locali" - scrie Evenimentul Zilei. Proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană a devenit profitabil pentru unii înainte ca producţia propriu-zisă să înceapă. Compania care vrea să extragă aurul din Apuseni a dat contracte unor firme de care nu sunt străini nici primarul, nici unii consilieri locali sau judeţeni, fie direct, fie prin rudele apropiate.

Despre acelaşi subiect, aflăm din Curentul că "Academia Română cere Referendum pentru Roşia Montană!" Pe lângă problemele care privesc protecţia mediului, care ar putea fi grav afectat de această exploatare, un studiu al Academiei subliniază că depozitele de aur din subsolul României reprezintă o resursă neregenerabilă de importanţă strategică naţională, proprietate a Statului Român, a cărei soartă nu poate fi decisă numai de autorităţile locale."

"Decât patron în ţară, mai bine muncitor în Spania" - titrează Adevărul, potrivit căruia "unii compatrioţi care, în urmă cu doi ani, la începutul crizei economice, au decis să se întoarcă în ţară, fac acum drumul înapoi în Peninsula Iberică, unde au mai multe şanse să se realizeze. Mulţi nu şi-au găsit de lucru în ţară sau au primit salarii mult prea mici, cei care au încercat să-şi deschidă o afacere n-au ajuns decât să-şi cheltuiască degaba banii agonisiţi în Spania, iar alţii pur şi simplu nu s-au putut readapta la stilul de viaţă românesc", iar ziarul îşi susţine cu exemple concrete această concluzie.

La rândul lor, conaţionalii noştri de pe şantierele din Italia sunt nevoiţi să lucreze parţial legal pentru a putea încasa salariul întreg. În loc de opt ore, mulţi patroni italieni au trecut patru ore pe contractele de muncă ale unor români, pentru a plăti astfel doar jumătate din taxele către stat, iar restul timpului lucrat în plătesc "la negru". „Astfel, angajaţii pierd beneficiile oferite de statul italian în caz de boală, la concediere, la ajutorul de şomaj, în cazul unui accident de muncă. "Nu mă interesează că sunt trecut în contract doar cu patru ore. Am 600 de euro trecuţi în contract, dar mă plătesc dublu.", a declarat pentru Adevărul un macaragiu român care lucrează la Roma.

Revenim la Gândul, care scrie că "România merge la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouvert, Canada, cu echipament din „chetă“ şi bani „de la mama“. Paul Pepene, campion mondial de juniori la schi fond, spune că fără banii părinţilor i-ar fi foarte greu. De la Clubul Dinamo câştigă doar 700 de lei pe lună. "Când mă duc acasă, mama mă sponsorizează mereu. Fără ea şi fără ajutorul antrenorului mi-ar fi foarte greu", spune sportivul.

Zoltan Kelemen, campionul României la patinaj, declară, la rândul său: "Ca să trăiesc, îmi plăteşte federaţia cazarea şi masa şi îmi mai trimite mama bani de cheltuială. La 23 de ani, mă ţine mama pe banii ei. Şi mai am de la Sport Club Miercurea-Ciuc o indemnizaţie de 500 de lei pe lună pe care îi primesc după două luni. Dar îmi place prea mult patinajul ca să renunţ".