Primarii ar putea decide dacă permit sau nu săli cu jocuri de noroc în localitate

Tinerii cu vârste mai mici de 21 de ani nu vor mai avea acces la jocuri de noroc, iar în mediul online va fi interzisă publicitatea pentru acestea între orele 6 și 24. Prevederile sunt cuprinse în două proiecte de lege depuse deja la Parlament, în contextul în care datele unui studiu recent arată că astăzi unul din patru adolescenți în România a accesat deja jocuri de noroc înainte de vârsta majoratului.
Astfel de obiceiuri pot genera multiple dependențe mai târziu în viață, a tras atenția unul dintre inițiatorii proiectelor, deputatul USR Diana Stoica, președintele Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaților și invitatul de astăzi al "Apelului matinal" la Radio România Actualități. Bună dimineața!
Bună dimineața, vă mulțumesc frumos pentru invitație!
Noi vă mulțumim că ați acceptat-o. De multă vreme derulăm și o campanie antidrog împotriva adicțiilor, luptăm cu toții. Dar ce prevederi sunt incluse în aceste două noi proiecte de lege? Aminteam noi ceva mai devreme despre accesul online.
Proiectele de lege au practic două măsuri principale. Unul vizează vârsta de acces, de consum, da, a jocurilor de noroc, că despre asta este vorba fiind o dependență, care să crească de la 18 la 21 de ani, pentru că știm deja că în perioada aceasta, până în jurul vârstei de 21 de ani, creierul nostru încă e în curs de dezvoltare, ceea ce înseamnă că dacă se mufează cumva greșit, având pe zona de control, pe zona de impuls, pe zona de decision-making niște probleme, va fi mult mai greu să scape copiii de această dependență pe parcursul vieții de adult. Și cea de-a două vizează tot protecția lor, dar în spații online, în sensul în care nu mai vrem să vedem deloc reclame în intervalul orar 6 dimineața 12 noaptea, nu mai vrem că acestea să fie inserate în materialele evident dedicate copiilor, adică astăzi eu văd cum copii mici, da, de câțiva ani, de 10 ani primesc reclame la jocuri de noroc când se uită la desene animate. Eu cred că nu este normal să se întâmple așa ceva și în nici o altă țară nu se întâmplă așa ceva. Și cea de-a treia prevedere este că dorim... practic întărim decizia Consiliului Național Audiovizual de a nu mai permite persoanelor publice să apară în reclame la jocuri de noroc. E mai grav decât arată acest sondaj pe care tocmai l-ați citat, pentru că noi dacă ieșim pe stradă, vedem foarte clar că localitățile noastre au devenit efectiv împânzite, atât de săli de jocuri de noroc, cât și de reclame la acestea.
Da, tocmai asta voiam să vă întrebăm, cât de grav a devenit acest fenomen al dependenței minorilor de jocurile de noroc, care este, de exemplu, vârsta de debut. Ce grupe de vârstă sunt afectate?
Din studii, vedem că... din cele mai recente studii făcute în România, vedem că vârsta de debut e chiar 11 ani, de debut a dependenței, ceea ce înseamnă că ei deja au jucat. Pe de altă parte, sunt foarte mulți copii destul de mici care joacă în niște cvasi-jocuri de noroc, sunt tot felul de... tot în online, sunt jocuri care îți permit să nu pui bani reali și care, la un moment dat, îți cer bani reali și ei ajung să le ceară părinților bani reali pentru a paria, pentru că nu înțeleg despre ce este vorba. Evident, ei sunt încă mici, li se pare că e un joc. Chiar și denumirea aceasta e defectuoasă. În engleză e betting, da, e gambling, nu este un joc. Și chiar nu este un joc de noroc, este un pariu care se face, fiecare se pune la un aparat de slot machine, fie că se pune la ruletă, fie că se pune la orice alt tip de joc de noroc, este un pariu. Și eu cred că asta este denumirea corectă, chiar dacă, în trecut, legiuitorii au încercat să le însumeze așa, la categoria jocuri de noroc, ca să sune mai drăguț și mai puțin periculos, da.
Sau pe românește "păcănele", ca să nu ne mai ascundem de acest cuvânt.
Da.
Da, două proiecte de lege, cu siguranță, dar per total, cine ar trebui să se implice? Adică ne gândim și la profesori și la părinți și la toți ceilalți.
Sigur, abordarea trebuie să fie integrată, dar în primul rând, trebuie să avem un cadru legal care să facă puțină ordine în acest domeniu. Intervenția pe zona de prevenție, sigur că implică și familia. Și țările care au avut succes în zona aceasta de reducere a numărului de dependenți în rândul copiilor, că despre ei vorbim astăzi, au observat că există o serie de factori protectivi pe care copiii, dacă îi au în primii ani de viață, până la vârsta aceasta de 21 de ani pe care am propus-o noi, apropo, în urma unor dezbateri pe care le-am avut cu societatea civilă, cu asociații de profil care se ocupă de copii, cu psihologi, cu psihiatri, care până la vârsta respectivă, practic, dau o reziliență copilului care îi permite să nu cadă atât de ușor în plasa acestor dependențe care, în general, nu vin singure. Dacă mergi să îţi pierzi banii într-o casă de pariuri, să zicem, sau într-o sală de păcănele, foarte uşor ajungi să devii dependent şi de alte substanţe, de alcool, de ţigări, de droguri, deci este un cerc vicios al dependenţelor şi foarte puţini dependenţi au o singură dependenţă. Şi sigur că aici fiecare dintre noi are un rol, dar în general acestea trebuie să fie şi instituţionale. Copiii practic trebuie să se simtă în siguranţă ca să nu fie tentaţi să mai facă acest lucru, şi asta presupune mult mai mult decât putem noi atinge aici. Dar factorii de risc, spre exemplu, pentru dependenţă sunt în acelaşi timp comunitatea, modul în care aceste comportamente sunt normalizate în societate şi în momentul în care tu le ai pe toate gardurile, evident că un copil percepe că este ceva în regulă, care poate fi făcut de oricine şi, într-adevăr, familia, cercul de prieteni, cercul de încredere și de susținere pe care fiecare copil îl are, astea sunt lucruri care îi ajută să nu devină dependenți. Dacă vorbim de cealaltă etapă, dacă deja au devenit dependenți, sigur că abordarea trebuie să fie tot așa, integrată, pentru a-i ajuta. Avem nevoie de sprijinul familiei care, în primul rând, să înțeleagă că asta este o boală și să caute sprijin specializat din cadrul echipelor care trebuie să fie multidisciplinare și să abreze această parte și de consiliere, dacă vorbim de substanțe, și de substituție a substanței care a creat dependența, și de întreaga comunitate, care să sprijine recuperarea. Și cel mai greu pentru persoanele dependente nu este neapărat să se lase o zi de oricare ar fi dependența, ci să reușească să se ține departe de acel drog, fie că este o substanță, fie că este o păcănea, pe termen mediu și lung, să nu recadă în acea dependență. Și aici e important și acest aspect pe care l-am menționat, pentru că în momentul în care totul este foarte accesibil, foarte vizibil, evident că atât pentru o persoană care nu este dependentă deja, poate stârni o curiozitate și, în mod cert, i se pare că e normal, iar pentru o persoană care este dependentă și încearcă să se țină departe, să nu se mai gândească la treaba asta, să se concentreze pe muncă, pe familie, iese din bloc și vede o reclamă sau vede o sală de păcănele - este foarte greu când ești agresat constant să te ții departe de ele. Și de asta cred că rolul principal în momentul de față pe zona de restabilire a unei normalități este a statului, care a permis ca aceste amplasamente să se extindă atât de mult. Eu când eram la școală nu aveam o sală de păcănele lângă şcoală, lângă liceu, adică... şi nu-s atât de bătrână...
Da. Din păcate, hai să spunem, până la urmă, ne gândim şi la celelalt aspect, pentru că sunt multe alte domenii care trăiesc din publicitatea online pentru jocurile de noroc, pentru păcănele. Mai trist este cand vezi un părinte intrând într-o agenţie de pariuri cu copilul...
Ceea ce, e adevărat, în ultima vreme nu se mai poate, întrucât trebuie să dai buletinul, dar mare, mare atenţie tot la campaniile de educare trebuie să ajungem sau de acolo să începem.
Dar sunteţi optimistă că vor trece cele două proiecte?
Sunt încrezătoare, dar, sigur, presiunea, aşa cum aţi spus şi dvs., şi puterea unei industrii care nu neapărat prin propriile sale resurse, adică oamenii aceştia gândiţi-vă că ei nu aduc bani de acasă pe care apoi să-i împartă pe publicitate sau să-i verse la bugetul de stat, sunt banii oamenilor care și-i pierd, și dacă nu și i-ar pierde acolo, oamenii i-ar cheltui pe orice altceva, acești bani ai lor, adică nu apreciez deloc argumentul ăsta, pe care dânșii îl au adesea, cu sumele importante pe care le aduc ei la bugetul de stat. În primul rând, nu aduc ei nimic și nici nu este sănătos să ai o industrie atât de nocivă care să fi câștigat atâta teren, inclusiv a distorsionat foarte multe piețe, așa cum ați menționat, zona de publicitate, zona de imobiliare, da. Închipuiți-vă ce alt business poate concura dacă ele sunt la fiecare parter de bloc. Deci nu este sănătos nici pentru economie și nici pentru noi ca societate. Sunt încrezătoare pentru că guvernul Bolojan este cel mai curajos guvern pe care eu am avut ocazia să-l văd cu privire la această industrie. În primul pachet am reușit să adoptăm o taxare mai mare, pentru că nu este normal să faci profit de pe urma nenorocirii unor vieți, pentru că ei cu asta se ocupă, ăsta este businessul, industria jocului de noroc, deci nu poate să fie și profitabil să faci acest lucru, trebuie să fie foarte dificil pentru orice om care vrea să deschidă o astfel de sală, și de asemenea, în pachetul 2, vrem să dăm dreptul primarilor, care până acum nu aveau niciun fel de cuvânt de spus, de a putea să nu autorizeze astfel de amplasamente în localitatea pe care dânșii o îngrijesc.
Și așa cred că se vor vedea diferențele, apropo de comunitate și de comunități, cum stau lucrurile într-un oraș, într-un orășel sau într-un sat pur și simplu, că am văzut agenții de pariuri chiar și la nivelul satelor...
Da, sunt, în fiecare cătun ai o primărie, birtul și păcăneaua..
Și o farmacie.
Da. Problema nu este la oameni, pentru că lumea dorește să elimine aceste aparate din proximitatea casei lor, deci oamenii doresc și susținerea, ei au fost prin toată țara cu caravana fără păcănele. Lumea vrea să scape de ele, deci primarii sper să asculte vocea oamenilor, că dânșii i-au susținut acolo.
Da, să sperăm că veți avea un as în mânecă și cele două proiecte vor fi votate, cu speranța, evident, că vom pricepe cu toții ce ni se întâmplă, pentru că dependențele de orice fel nu sunt bune. Cu mulțumiri și succes!
Mulțumescşi eu. Zi bună!
Diana Stoica, președintele Comisiei pentru afacere europene din Camera Deputaților, invitatul de astăzi al "Apelului matinal", după prevederile ce sunt cuprinse în două proiecte de lege depuse la Parlament, apropo de industria jocurilor de noroc.