Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop: Cine se apropie de Eminescu își dă seama că e vorba de un filon absolut unic, irepetabil

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (15 ianuarie) - „Dimineți cu soare” - Realizator: Adrian Soare
Realizator: Ajungem în acest punct al interviului dimineții, în Ziua Culturii Naționale, care se suprapune cu Ziua Eminescu. Acum aș observa, poezia nu prea se mai scrie, nici nu prea se mai citește. Întrebarea ar fi: cultura mai este în trend, ca să ne înțeleagă și tineri sau mai este la modă ca să ne înțelegem noi între noi?. Îi mulțumim președintelui Academiei Române, domnului doctor în istorie Ioan-Aurel Pop pentru faptul că este cu noi în această ediție. Bună dimineața!

Ioan-Aurel Pop: Bună dimineața! Și eu vă mulțumesc pentru invitație.

Realizator: Cum suntem? Cum stăm cu cultura? Vorbim prea mult despre Eminescu astăzi și ne îngrijim prea puțin de cultură? Nici nu știu cum să formulez întrebarea asta. Cum simțiți?

Ioan-Aurel Pop: Da. Acum, fiecare generație își construiește propria cultură și poate că noi, cei de o anumită vârstă, avem resentimente și ne gândim că nu mai e nici cultura precum odinioară. Eu sper să fie doar o impresie, pentru că, după părerea mea, cultura este cea care ne umanizează, care ne permite să fim oameni și această cultură își mai schimbă structurile. Când eram eu elev se vorbea de cultură doar în sensul disciplinelor umaniste - literatura, limba, istoria. Or, astăzi vedem că și știința a pătruns în cultură și că o parte dintre elementele cu care eram obișnuit s-au mai schimbat. Eu vreau să cred că acolo unde se face școală bună în țara românească, în țara noastră, se face și cultură și e bine să ne gândim din când în când măcar la acest simbol al culturii românești, neegalat până astăzi, la Mihai Eminescu. Poezia lui, sigur, nu se mai citește probabil la fel de mult ca odinioară, dar nu se citește poezia în general. Poate se schimbă structura poeziei, poate că vom vedea peste un timp alte tipuri de poezie, însă Eminescu va rămâne pentru cei care sunt curioși și dornici să-l citească, pentru că foarte puțină lume mai citește, dar cine se apropie de Eminescu își dă seama că e vorba de un filon absolut unic, irepetabil.

Realizator: Așa aș spune și eu, domnule președinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. Apropo de diferența de epoci în cultură, putem vorbi de niște straturi cumva geologice, cum se schimbă o anumită perspectivă. Eminescu, o personalitate enciclopedică, apropo de filon, un filon care la noi s-a menținut, a fost vârtos, hai să spun așa, până în secolul XX, mă gândesc, Eliade, Iorga, alți istorici, mă gândesc, spre exemplu, la opera dumneavoastră, volumul dumneavoastră de lecturi. Dar credeți că această viziune, această personalitate enciclopedică, asta s-a schimbat în timp, mai ales că au apărut specializări?

Ioan-Aurel Pop: Da, da, da. Nu, aproape că nu se mai poate astăzi să vorbim de oamenii enciclopedici. Poate că, cine știe, o dată la foarte mulți ani se nasc oameni cu o capacitate specială. Oamenii au învățat de ceva timp să se specializeze și, eventual, să aibă câteva hobby-uri, câteva pasiuni în afara meseriei lor și să se gândească foarte mult la opera lor din această perspectivă, a specializării. Iar, dacă punem toate specializările la un loc și toți intelectualii valoroși care lucrează am putea obține un o enciclopedic. Să nu uităm că enciclopediștii, polihistorii, cei care au trăit, de exemplu, în secolul al XVIII-lea și știau de toate, ca Voltaire de pildă, se mișcau pe un teren foarte redus, științele erau încă la un nivel de cunoaștere redus. Astăzi specializările s-au complicat și volumul de cunoștințe a crescut foarte mult. Asta nu înseamnă că nu mai avem oameni extraordinar de deștepți, extraordinar de productivi din punct de vedere al specialității lor. Trebuie să-i îndemnăm pe tineri să se apropie de acești oameni. Trebuie să-i îndemnăm pe tineri însă să nu fie unilaterali, să aibă pasiuni și să se gândească din când în când, mai ales dacă au meserii foarte solicitante, și la destinderea prin literatură, prin roman, prin poezie, prin filozofie, prin istorie, prin geografie. Astăzi călătorim foarte mult și e bine să știm unde călătorim, unde găsim „Cina de taină” a lui Leonardo da Vinci, unde unde găsim casa memorială a lui Shakespeare, de pildă. Iar la noi în țară, ca să vorbim de cultură națională, mustește solul de amintirea oamenilor mari, în afară de Eminescu, toți ceilalți, în toate provinciile istorice românești și este bine să îi cunoaștem, ca să nu fim pietre peste alte pietre, să fim oameni cu spirit peste acest pământ binecuvântat.

Realizator: Apropo de știință, de noutate, de schimbare a vremurilor, am văzut dimineață o știre pe agenția France Presse. Opt universități australiene își vor modifica programa și metodologia de examen pentru a contracara apariția unei aplicații cu inteligență artificială care ajută elevii, studenții să își facă temele. Aplicația se cheamă ChatGPT, e un fel de robot cu inteligență artificială care răspunde la orice întrebare și creează text în loc să spună vocal, creează un text. Și, mă rog, pentru profesorii din Australia. Acest instrument online e considerat aproape imoral pentru, mă rog, școala pe care am făcut-o eu, acum n-are rost să spun două-trei decenii, era chiar... în fine, se întâmplau fapte reprobabile dacă te duceai cu așa ceva. Asta e lumea noastră, nu? E lumea de astăzi.

Ioan-Aurel Pop: Absolut. Lumea se schimbă cu o viteză uimitoare. Și, și după părerea mea, site-urile acestea care le dau tinerilor mură în gură ceea ce au de făcut sunt primejdioase pentru calitatea noastră de oameni. După părerea mea, ar fi bine să cultivăm în mintea oamenilor aceste adevăruri, ei să le aibă în acest computer extraordinar care este creierul omenesc, să fie cât mai multe circumvoluții pe acolo, să mustească, să pulseze, să dorească să cunoască. Astăzi dacă oferim mură în gură și să știți, și la noi sunt site-uri la care apelezi pentru lucrări de diplomă, pentru referate pe care le ai ca student la diferite discipline, ceea ce e primejdios dintr-un punct de vedere foarte la îndemâna oricui. Începem treptat, dacă apelăm la asemenea mijloace, să ne transformăm în ființe larvare, să nu mai avem propria inițiativă. Omul de când e om s-a definit prin întrebări, prin curiozitate, prin iscodiri, prin cercetări și a ajuns la niște noutăți din când în când, pe care unii le-au înțeles din contemporani, alții nu le-au înțeles şi le-au înțeles urmașii. Omul e obligat să facă asta. Deci, eu pledez pentru cultivarea puterii de gândire individuale a fiecăruia.

Realizator: Pentru finalul acestui dialog, domnule Ioan-Aurel Pop, pentru care oricum vă mulțumim foarte tare, eu mi-am făcut așa, am reușit să scriu un gând care mă bântuie din vremea în care eram la liceu și am dat, din eroare, am adus și la un cenaclu de unde am fost foarte repede dat afară. Asta este, nu poți să ai orice talent.

Ioan-Aurel Pop: Vă autocriticați.

Realizator: Da, da, da, 100%. Oricum, cred că în România sunt totuși puțini oameni care să se critice. Cred că sunt foarte mulți oameni care sunt încântați de ei înșiși, deci faptul că ne criticăm noi nu e o mare pagubă în ciuperci. Deci, /mă gândesc/ așa, că Eminescu ne-a lăsat moștenire limba română, și văd așa, o șansă istorică în faptul că limbajul poetic să fie fundamentul limbii pe care o vorbim astăzi. Dacă sunteți sau nu de acord cu mine și vă rog să mă contraziceți.

Ioan-Aurel Pop: Nu vă contrazic, sunt absolut de acord. Limbajul literar în general ne ajută să fim frumoși în ceea ce exprimăm și asta e un lucru extraordinar. Trebuie să avem un respect deosebit pentru limba noastră, care este cea mai frumoasă creație spirituală a poporului român. E o moștenire deosebită și mă întristez când o văd poluată mereu și unii parcă în adins folosesc cuvinte care n-au pătruns încă în această limbă. Avem o frumusețe a ei deosebită. Avem atâtea sinonime, atâția termeni moșteniți. Nu vreau să spun că trebuie să devenim arhaici, dar trebuie să cultivăm această limbă, iar Eminescu e un exemplu extraordinar, inclusiv prin faptul că a primenit-o, a creat cuvinte noi, expresii, forme de punere în pagina lucrurilor și prin aceasta el rămâne în continuare un model și, cum zicea George Călinescu, "albii de râuri vor seca, păduri se vor prăbuși, se vor schimba toate până când Eminescu va continua să dăinuiască". Și eu își doresc acestui popor în continuare să-l cultive, să-l prețuiască, să-i descopere noi fațete ale operei, să-l ducă mai departe ca o moștenire de preț.

Realizator: Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, în direct cu noi, vă mulțumim în „Dimineți cu soare”, România Actualități. Vă mulțumim pentru prezența în program.

Ioan-Aurel Pop: Și eu.

Realizator: Și sper să ne regăsim cât mai curând și în contexte, evident, favorabile, ca să spun așa.

Ioan-Aurel Pop: Mulțumesc.