Premierul Ilie Bolojan, la o ediție specială "Probleme la zi", la RRA (VIDEO + TEXT)

LIVE VIDEO: Premierul Ilie Bolojan, la Radio România Actualități.

TEXT: "Probleme la zi" - Ediţie specială - Invitat: prim-ministrul Ilie Bolojan

Realizator: Alexandra Andon. Transcriere, RADOR

Bună ziua şi bun găsit tuturor. Aşa cum colegii mei de la Radiojurnal v-au anunţat deja, avem o ediţie specială astăzi la Radio România Actualităţi, invitat este primul ministru, domnul Ilie Bolojan. Bună ziua şi vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia noastră!

Ilie Bolojan: Bună ziua dvs. şi ascultătorilor!

Vom vorbi despre provocările aflate în faţa unui guvern care a fost întâmpinat cu aşteptări uriaşe, dar se confruntă cu probleme mari, cu dificultăţi, cu probleme bugetare, probleme de deficit, guvern care se bazează pe o coaliţie largă şi nu neapărat omogenă, aş spune. Domnule prim-ministru, aş vrea să începem discuţia noastră de astăzi cu un subiect al zilei, cu ştirea tragică a acestei dimineţi: o explozie puternică s-a produs într-un bloc din cartierul Rahova în această dimineaţă şi cel puţin două etaje ale unei scări de bloc sunt complet distruse. Cred că sunt patru morţi şi încă 11 răniţi. Dacă aveţi informaţii în plus sau mai noi, vă rog.

Ilie Bolojan: Din păcate, am avut în această dimineaţă această tragedie şi îmi exprimă compasiunea pentru familiile celor decedați, pentru cei răniți, pentru toți locuitorii acelui bloc, pentru că le-a fost dată peste cap, practic, viața de această explozie. Înțeleg că sunt trei decedați și sunt încă doi într-o stare destul de gravă, iar doi, din păcate, sunt cu arsuri destul de serioase și mi-a comunicat ministrul Sănătății că au convenit să fie transferați în străinătate. Celelalte cazuri sunt într-o stare stabilă, dar, din păcate, această tragedie e clară, a generat acest număr de victime și afectarea structurii de rezistență a blocului și din primele estimări ale Inspecției de Stat în Construcții, foarte probabil acest bloc nu va mai putea fi reabilitat și va trebui demolat.

Așadar, trei morți și cel puțin două alte persoane în stare foarte gravă și două persoane care vor fi transferate în străinătate, am reținut corect, da?

Ilie Bolojan: Așa mi-au comunicat domnul Arafat și domnul ministrul Predoiu. Am ținut în această dimineață legătura atât cu administrația din București, cu domnul primar interimar Bujduveanu, în așa fel încât să ne organizăm pentru a putea prelua oamenii pentru a-i caza în perioada următoare urmând să găsim o formulă de comun acord cu Primăria de la Sectorul 5, cu Primăria Generală pentru a le acorda sprijin în această perioadă și după ce se va face o anchetă legat de ceea ce s-a întâmplat, de situația blocului, vor fi luate și măsurile pentru a pune în siguranță zona respectivă.

Aşadar, blocul, aţi spus, probabil va trebui demolat. Dar cam câte persoane sunt afectate, vor fi afectate de această demolare şi care este soluţia pentru ei? Va veni soluţia doar de la Primăria sectorului 5? Va contribui guvernul cu ceva?

Ilie Bolojan: Sunt afectate câteva sute de persoane câte locuiau în bloc, probabil peste 400 de persoane pentru că era un bloc mare, și ceea ce trebuie făcut este, pe de o parte, în condițiile în care blocul poate fi reabilitate există programe ale Ministerului Dezvoltării care pot veni cu sprijin pentru a reabilita acest bloc; în condițiile în care el nu va mai putea fi reabilitat trebuie să vedem în perioada următoare care era situația asigurărilor în apartamentele din acel bloc. Din păcate, pentru că ani de zile nu am instituit o cultură și nu am pus în practică măsuri care să genereze asigurarea locuințelor în România, atunci când se întâmplă astfel de tragedii, când avem situații cum au fost cele de la Broșteni, de exemplu, din județul Suceava, constatăm că o mică parte din locuințe sunt asigurate și am încercat, inclusiv prin schemele de sprijin, care le-am stabilit ulterior, acum o lună și jumătate, să susținem într-o pondere mai mare locuințele care sunt asigurate, ca și prin acest semnal pe care îl dăm de acordare a sprijinului, să-i susținem mai puternic pe cei care se asigură, atât cei care își fac asigurările pentru toate situațiile, cât şi cei care îşi fac asigurările obligatorii, în aşa fel în cazul unor accidente de genul acesta, a unor furtuni sau a unor fenomene naturale care ar distruge locuințele, ei să fie despăgubiți integral, indiferent de situația asigurării. Asta vom încerca și în acest în acest caz, să susținem locuitorii de acolo, vedem câți sunt asigurați, cum sunt asigurați, în așa fel încât să putem la măsurile în perioada următoare.

Asigurările acelea obligatorii, totuși ar acoperi o sumă relativ mică față de amploarea pagubelor, cred că 20.000 de euro este maximum.

Ilie Bolojan: Dacă toate asigurările, dacă toate locuințele din România sau cea mai mare parte ar face aceste asigurări obligatorii, s-ar crea un fond suficient de mare care să acopere astfel de situații și cu sprijinul guvernamental care ar fi asigurat complementar, în astfel de evenimente tragice, oamenii ar putea fi despăgubiți aproape în totalitate.

Vreo informație despre cauza acestei explozii violente?

Ilie Bolojan: În mod cert, este o scăpare de gaz. Aici urmează să se finalizeze ancheta care este în curs, pentru că până la limita de proprietate a blocului, responsabilul pentru rețeaua de gaz era concesionarul din sectorul respectiv, compania Distrigaz. De la limita de proprietate în interior, pentru toate utilitățile este responsabilă Asociația de Proprietari. Înțeleg că scăpările de gaz au fost în interior și din datele pe care le-am avut până în momentul de față, din înregistrările care sunt făcute la dispeceratele operatorului Distrigaz, ei au fost sesizați că este o problemă, s-au dus acolo cu o zi înainte, au constatat că, într-adevăr, sunt probleme în interior, au oprit practic gazul, alimentarea acelui bloc, au sigilat componenta care blochează, au fost sunați și a doua zi, în această dimineață, la prima oră, s-au dus din nou acolo, au constatat că sigiliul nu mai este la locul lui, deci e foarte probabil ca cineva să fi intervenit și să fi redeschis practic alimentarea în interiorul blocului și imediat după ce echipa a fost acolo, s-a generat această explozie. Deci, e foarte posibil să fi fost scăpări în interiorul blocului și în momentul în care acel gaz care a plecat dintre anumite apartamente, poate unele nelocuite, nu am toate datele, pentru că acum ancheta celor de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență este în curs, se verifică încă să nu mai existe oameni sub dărâmături. În momentul în care se va finaliza această anchetă, vom ști exact ceea ce s-a întâmplat.

Și înainte de a încheia subiectul, Guvernul va disponibiliza vreo sumă pentru ajutorarea acestora?

Ilie Bolojan: Conform procedurii, în astfel de situații vom acorda atât ajutoare de urgență, cât și un sprijin pentru cei care sunt sinistrați.

Și se știe deja vreo sumă?

Ilie Bolojan: Nu pot spune acum niște sume, pentru că m-aș hazarda. În orice caz, va fi un ajutor de urgență imediat, în aceste zile, pe care îl dăm împreună cu autoritățile locale, și apoi, după evaluarea situației, după ce vom vedea câţi sunt asigurați, câţi nu sunt asigurați, vor fi acordate ajutoarele de bază.

Să trecem, domnule prim-ministru, la un al doilea subiect al acestui interviu, să vorbim despre felul în care arată execuția bugetară în România anului 2025, despre ce s-a întâmplat în primele nouă luni ale anului. Există, circulă deja unele date, conform cărora deficitul ar fi ajuns la 103 miliarde de lei, 20 de miliarde de euro, mai mare decât în anul precedent, în ciuda creșterii de TVA, sigur că acolo ar fi funcționat colectarea suplimentară de 2% din TVA doar pentru două luni de zile, și în ciuda eliminării subvențiilor de energie, la energie. Mai întâi, confirmați aceste date?

Ilie Bolojan: Datele pe care le-ați precizat sunt datele pe primele nouă luni ale anului. Estimarea pe care Ministerul de Finanțe a făcut-o este că până la finalul acestui an vom avea un deficit de aproape 30 de miliarde de euro, deci 150 de miliarde de lei, ceea ce este o sumă destul de mare, este aproape 25% din ceea ce încasează România într-un an. Ceea ce trebuie să înțeleagă ascultătorii este că România cheltuie în fiecare an cu 25% mai mulți bani decât încasează. Într-o traducere și mai plastică, cam fondul total de salarii în sectorul public din România se ridică la aproximativ 150 de miliarde de lei într-un an, deci dacă România lucrează în condiții normale, face aceleași investiții, pe care le-a făcut până acum, se comportă la fel, dacă nu ia împrumutul pe care îl ia în fiecare an, practic nu poate plăti niciun salariu în sectorul public. Deci deficitul bugetar este foarte mare, iar dobânzile pentru banii pe care-i împrumută România an de an, cresc în fiecare an - gândiți-vă că anul acesta se ridică la aproximativ 11 miliarde de euro, deci aproximativ 55 de miliarde de lei, iar anul viitor, pentru că și anul acesta s-au luat credite și, indiferent ce guvern este, și anul viitor vor trebui luate creditele, pentru că nu poți recupera asemenea diferențe între cheltuieli și venituri într-un an, îți trebuie un număr de ani să ajungi la o valoare rezonabilă, anul viitor, din păcate, dobânzile pe care le va plăti România se vor apropia de 3% din Produsul Intern Brut.

Deci sunt niște dobânzi foarte mari și dacă nu ne corectăm cheltuielile, în sensul să le scădem, dacă nu ne încasăm veniturile, cele pe care le-am stabilit, și trebuie să le încasăm, și dacă nu ne calculăm investițiile în așa fel încât să existe un calcul cât mai corect, adică lucrăm atât cât ne putem permite și celelalte le prioritizăm și le eșalonăm, în anii următori, spațiul fiscal pe care îl are fiecare guvern care va fi, indiferent cineva fi, va fi tot mai mic și, practic, vom fi un fel de agenție de plăți care va plăti dobânzi, dar nu va mai fi un spațiu pentru dezvoltare, pentru a crea condiții, în fel încât tinerii care își fac un rost în România să aibă o viață mai bună. Și asta este o miză importantă, să ne reducem deficitele și să direcționăm banii care sunt economisiți, nu să plătim dobânzi, ci să îi ducem în dezvoltare, să avem servicii de sănătate sau de educație mai bună. Asta este o miză importantă și nu este o situație comodă cea în care suntem, pentru că am cheltuit mai mult decât ne-am putut permite ani de zile, nu ne-am încasat veniturile și, în același timp, am contractat lucrări de investiții într-un cuantum atât de mare, încât nu le mai putem duce.

Am înțeles corect, că anul viitor dobânzile vor fi cam cât ar trebui să fie întreg deficitul în condiții normale, și anume 3% din PIB?

Ilie Bolojan: Da.

Doar dobânzile?

Ilie Bolojan: Doar dobânzile. Anul acesta reprezintă peste 2% din PIB. Cam 2% înseamnă sub 40 de miliarde, acum sunt 55, deci se apropie de 3%, peste 2,5%.

Iar dobânzile acestea sunt obligatorii, adică sunt pentru credite deja contractate?

Ilie Bolojan: Dobânzile sunt pentru creditele acordate în anii anteriori, pentru refinanțarea unor credite. Și vă rog să vă gândiți că, cu cât un client este perceput de creditori ca un client cu grad mare de risc, un client care nu-și gestionează bine banii, cu atât costurile împrumuturilor pe care el trebuie să le plătească sunt mai mari. Orice firmă care ia un împrumut de la o bancă, cu cât are o situație financiară mai bună, cu cât are un istoric mai bun, și-a respectat angajamentele, și-a plătit creditele la timp, planurile lor de afaceri au fost confirmate, cu atât ia dobânzi mai bune. O firmă cu grad mare de risc, care are pierderi, va contracta credite cu dobânzi mai mari. De aceea sunt foarte importante două elemente. E important pentru o țară componenta de stabilitate politică, pentru că asta înseamnă predictibilitate, asta înseamnă politici care se aplică pe termen lung.

Şi apoi, este importantă componenta de încredere care ține de modul în care își angajează cheltuielile, de modul în care alocă banii pentru investiții și de politicile publice pe care le susține acel guvern, în așa fel încât, fiind cu o încredere mare, poți să contractezi credite cu dobânzi mai bune. Noi suntem într-o situație limită și din acest punct de vedere. Știți că avem un rating la limita inferioară.

Care, totuși, a fost păstrat, măcar.

Ilie Bolojan: A fost păstrat, a fost efectul primului pachet de măsuri pe care am fost forțați să-l punem în practică, în luna iulie, pentru că, dacă nu am fi luat măsuri ca să ne reducem acest deficit, ne-ar fi fost suspendate fondurile europene. Ori, investițiile României, astăzi, se fac în cea mai mare parte din fonduri europene. Avem în derulare un program care este cunoscut - PNRR-ul - care înseamnă că, până la sfârșitul anului viitor, mai exact până în toamna anului viitor, mai avem de absorbit aproximativ 13 miliarde de euro, și banii noștri de investiții vin din acest program. Dacă vrem să creăm condiții pentru dezvoltare, dacă dorim ca componenta de construcții care consumă, să spunem, cei mai mulți din acești bani, oamenii care lucrează în acest sector sau zonele de producție adiacente, să funcționeze înseamnă că trebuie să ne accesăm finanțările și acesta este un domeniu important și asta am salvat, practic, prin aceste măsuri care au fost luate.

Revenind la chestiunea deficitului bugetar pe anul 2025, pentru că dumneavoastră stăpâniți cifrele, ați spus că pe primele nouă luni, deficitul a fost de 20 de miliarde de euro. Corect? Echivalentul a 103 miliarde de lei și că, până la sfârșitul anului, se va ajunge la 30 de miliarde de euro. Întrebarea mea, dacă cifrele pe care le-am așezat, în felul în care le-am așezat, sunt corect puse, de ce în 3 luni de zile va crește deficitul cu 50% față de primele 9 luni?

Ilie Bolojan: Deficitul este, se acumulează relativ liniar și deci cifra de 150 de miliarde este o cifră care se distribuie pe tot anul. Nu există, practic, niște evoluții spectaculoase. Pe de o parte, pentru că noi am început cu niște prognoze care s-au dovedit neviabile la jumătatea anului. Practic, până pe primele șase luni, am avut niște cheltuieli care erau estimative, dar care s-au dovedit mai mari decât cele care au fost estimate. La jumătatea anului, când deja s-a intrat în a doua jumătate, au început să se acumuleze datorii. Gândiţi-vă, de exemplu, că în sistemul de sănătate, nu am mai plătit toate cheltuielile - medicamente, concedii medicale ş.a.m.d. - şi practic ele au fost mutate în a doua jumătate a anului, de aceea în a doua jumătate apar practic cheltuieli mai mari, dar ele compensează…

Provin din cealaltă parte a anului.

Ilie Bolojan: Provin din prima jumătate, când au început să se acumuleze datorii. Asta este, din păcate, realitatea și, de aceea, orice măsură, prin care nu ne risipim banii, prin care ducem banii în investiții, care înseamnă o valoare adăugată reală, prin care ne încasăm veniturile, înseamnă un efort aparent nesemnificativ, dar cumulat în mii de locuri, înseamnă multiplicate sume foarte importante de bani. Și asta trebuie să facem în perioada următoare.

Iar procentual, cât înseamnă aceste 150 miliarde de lei deficit bugetar, procentual, din PIB?

Ilie Bolojan: Procentual din PIB, așa cum este astăzi estimarea, este aproximativ 8,4%. Aceasta este o țintă care este optimistă și, pentru a o respecta, trebuie să avem o anumită disciplină financiară. Și vedeți că, în aceste zile, s-a discutat despre măsurile pe care guvernul le-a luat, care creează oarecare blocaje în administrația publică locală. Ce trebuie să înțeleagă cetățenii? Am luat aceste măsuri, care nu sunt perfecte și le vom ajusta, pentru că deficitul României se compune atât din cheltuielile pe care le face guvernul, dar și din cheltuielile pe care le fac autoritățile locale.

Era una dintre întrebări.

Ilie Bolojan: Conform distribuției acestor cheltuieli, în ultimele două, trei luni de zile, dacă nu se ia nicio măsură, ele, practic, în local, se dublează față de lunile anterioare. Și atunci am luat aceste măsuri de a plafona cheltuielile pe ultimele trei luni, în media celor din prima jumătate a anului, acordându-le, să spunem, și un surplus de 10%, în așa fel încât să avem o predictibilitate. Și atunci când ne angajăm în fața creditorilor noștri, în fața Comisiei Europene, că vom ajunge la un anumit deficit, deci ne vom ține cheltuielile sub control, să nu avem un factor care nu-l putem controla, care să ne dea toate datele peste cap. Unul din elementele de credibilitate ale unui om, ale unei companii, ale unei țări, este să-și respecte angajamentele. Dacă fixează o întâlnire să vină la ora fixată, dacă are ceva de făcut și se angajează că va face, să respecte ceea ce a făcut. Şi în cazul unei țări, sigur, într-o fază mai mare, ați îndeplini țintele pe care ți le-ai propus, ține de recâștigarea încrederii.Și trebuie să recunoaștem acest lucru.

Şi trebuie să recunoaştem acest lucru, că în ultimii ani, din păcate, nu ne-am respectat ţintele şi asta înseamnă şi un efect în costul dobânzilor. Vrem să avem dobânzi mai mici, trebuie să arătăm cât se poate de clar că suntem disciplinaţi, că avem o disciplină financiară nu doar la guvern, ci peste tot în sectorul public, iar ţintele pe care le stabilim le respectăm. Doar în felul acesta vom putea în anii următori să ne diminuăm cheltuielile, să ne respectăm angajamentele, inclusiv să contractăm credite la dobânzi mai mici. Problema noastră principală nu a fost neapărat că am luat credite, ci problema este că creşterea asta a fost foarte mare şi deci noi în ultimii ani am avut o creştere accelerată a creditelor, iar costurile pe care acestea le induc în bugetul public, aşa cum se vede, au devenit foarte mare.

În momentul în care dobânzile pe care le plăteşte o ţară depăşesc 2-2,5% din PIB, peste tot este un semnal de alarmă, sună o sonerie: nu e bine asta, pentru că gândiţi-vă ce înseamnă 11 miliarde de euro dobânzi într-un an. Valoarea totală a Autostrăzii Moldovei, de la București până la Pașcani, este de 11 miliarde. Deci gândiți-vă că în fiecare an, românii nu văd o autostradă numai din dobânzi. Dacă într-un singur an, toate creditele pe care le contractăm s-ar ducem în autostrăzi, am face 2.500 de kilometri de autostradă, adică Chișinău, granița de vest, granița de vest trecând Carpații până prin sud la Constanța, de la Constanța până la Craiova, adică cam asta înseamnă lucruri pe care nu le văd românii, pe care, într-o formă sau alta, sau risipim acești bani, sau nu îi încasăm, sau îi ducem în niște investiții care nu au o analiză de priorități, de eficiență. Şi este anormal să finanțăm investiții care înseamnă, să am un stadion pus la punct într-un oraș care nu mai are echipă de fotbal sau să am două stadioane într-un oraș unde echipa de fotbal este în liga a doua sau a treia și și aici trebuie să facem o ordonare a investițiilor verificând unde se duc, care este dimensiunea lor. Şi un lucru pe care l-am susținut în această scurtă perioadă de când sunt premier și cu experiența pe care am avut-o la Primăria Oradea 12 ani, a fost că atunci când facem, de exemplu, stadioane, să obligăm autoritățile locale să le cofinanțeze. În momentul în care un primar trebuie să pună bani la o investiție, se va gândi de două ori dacă îi trebuie 15.000 de locuri sau 30.000 de locuri, pentru că trebuie să pună bani. Dacă țara asta, Guvernul, îi va da stadionul pe gratis, va avea tendința naturală să comande un stadion cât mai mare, cât mai spectaculos, ca să arate ceva cetățenilor.

Deci e bine să nu facem cadouri, iertați-mă, gratuite, repetat, pentru că în felul acesta am ajuns să avem vestitele terenuri de sport în pantă, sălile de sport care nu mai au copii, şcolile care sunt complet reabilitate, dar nu mai e cine să înveţe în ele în zona de rural.

Cu toate acestea, pentru a face ordine, să spunem aşa, pentru a pune o ierarhie de priorități în felul în care sunt cheltuiți banii din investiții, cred că este o muncă laborioasă și trebuie să întruniți consens și din partea primarilor și din partea coaliției. Cum veți proceda ?

Ilie Bolojan: Ați punctat un lucru important pentru că, pe de o parte, fiind o coaliție de patru partide plus grupul minorităților, nu este foarte comod să asiguri susținere, să faci o masă critică care să susțină lucruri care nu sună bine - sună bine să faci investiții, dar în momentul în care blochezi investiții sau numai aloci sume pentru una sau alta, atunci cu siguranță vei găsi dezaprobare. Şi chiar la ședința de guvern de săptămâna asta, de ieri, am fost pus în situația să scot un proiect de pe ordinea de zi. Se propunea o centură ocolitoare în Gura Humorului, o zonă altfel unde e o congestie în trafic pentru că sunt străzi cu o singură bandă, cu multe mașini care parchează pe marginea drumului, dar valoarea acestei centuri ocolitoare era de 500 de milioane de euro, adică 2,5 miliarde lei, și a trebuit să o scot de pe ordinea de zi pentru că și eu, ca fost președinte de Consiliului Județean, am făcut trei centuri, dar una a fost de 25 de milioane de euro, una de 45 de milioane și una de 75 de milioane, cea mai lungă cu pasaje, cu viaducte și așa mai departe...

Adică costisitoare...

Ilie Bolojan: Deci analiza investițiilor trebuie făcută și uneori îți creează tot felul de discuții pentru că fiecare ales local, indiferent de partidul politic pe care îl are, vrea să aibă o investiție mare în județului, deci ajungerea la niște poziții principiale nu este comodă. Dar cred că fiecare din partidele din această coaliție are responsabilitatea situației în care este România și conștientizează că și noi, aceste partide, cea mai mare parte am contribuit la această situație. Avem vina noastră pentru situaţia în care am ajuns și este normal să luăm aceste măsuri corective și chiar dacă uneori discuțiile se lungesc mai mult decât ar trebui, chiar dacă uneori apar poziții contendente, în calitate de premier am căutat să adun susținere, să am relații de respect cu președinții de partide, cu toate partidele, să nu potențez conflicte, pentru că asta e cel mai simplu, dar oamenii cred că s-au săturat de disputele noastre de 2 lei și vor să vadă ceva acțiune, în așa fel încât să putem ajunge la niște acorduri și să punem în practică aceste proiecte, care, indiferent cine este în guvernare, trebuie puse în practică, pentru că dacă nu sunt puse în practică, deci dacă noi nu ne reducem în continuare cheltuielile, nu ne încasăm veniturile, nu ne prioritizăm investițiile, e doar o problemă de timp până această greutate, care înseamnă creditele mari pe care le-a luat România și pe care trebuie să le ia în continuare, vin peste noi și cheltuielile, care le avem și care vin din spate, ne consumă și veniturile suplimentare pe care le realizăm acum, pe de o parte, ca urmare a taxelor noi care au fost stabilite, creșterea TVA-ului, de exemplu, cu două puncte procentuale, ca urmare a creșterii, să spunem, începând de anul viitor, a impozitelor pe proprietate, care a fost deja stabilită...

Care ar trebui să ducă mai mulți bani primăriilor...

Ilie Bolojan: Așa este, da, bani primăriilor...

Şi atunci...

Ilie Bolojan: ... pentru investiții, nu pentru plata angajaților în surplus, așa cum se întâmplă, din păcate, în multe locuri astăzi. De aceea, am susținut că reducerea cheltuielilor în administrația locală și centrală este o necesitate, pentru că este anormal să încasăm bani suplimentari de la cetățeni sub formă de taxe și impozite, și în loc să ducem acești bani în investiții, într-o școală mai bună, îi risipim pe un personal care nu justifică existența, și fără, deci, aceste reduceri, n-am făcut nimic, vom ajunge mai devreme sau mai târziu de unde am plecat. Ar fi păcat asta, pentru că înseamnă că eforturile pe care toți cetățenii în România le-au făcut în aceste luni, și le mulțumesc pentru această înțelegere de care au dat dovadă cea mai mare parte din români, pentru că cred că orice om responsabil este conștient că din astfel de situații nu ieşi foarte ușor, și, practic, din această fundătură bugetară, din această criză bugetară în care am ajuns, nu poți să ieși decât prin aceste măsuri corective, care nu sunt comode de luat nici pentru mine, nici pentru partidele care susțin acest guvern, și de aceea, datorită dificultății de a le lua, se văd, să spunem, anumite abordări diferite, dar responsabilitatea, consecvența și urmărirea acestor ținte sunt condiții necesare pentru a trece România în următoarele luni prin această situație dificilă, în așa fel încât de anul viitor, să vedem câți poate de clar că inflația scade și că se creează condiții pentru dezvoltare.

Revenind însă la chestiunea aceasta, a felului în care vor fi reduse cheltuielile în administrația locală, cred că trebuia să fie găsită o soluție încă din septembrie, probabil trebuia o angajare de răspundere. Acum se vorbește despre modificarea unei ordonanțe de urgență și au venit foarte multe păreri de la primării, că nu toate primăriile sunt la fel, că primăriile, unele, au incluse serviciile de salubritate în schemă, că altele nu au incluse. Și atunci întrebarea și întreaga discuție s-a purtat în legătură cu felul în care vor trebui reduse aceste cheltuieli și dacă vor trebui reduse peste tot. La ce concluzie ați ajuns?

Ilie Bolojan: Da, în primul rând, cheltuielile nu trebuie reduse de la toată lumea la fel, pentru că situația din administrație este destul de diferită. Să mă înțelegeți, Consiliul Județean Bihor, unde am fost președinte, are 88 de angajați. Nu știu dacă merge foarte bine, dar nu merge mai prost decât alte consilii județene și asta se întâmplă de cinci ani de zile. Gândiți-vă că alte consilii județene au 150-200-250 de angajați, în județe mai mici decât județul Bihor. Asta înseamnă că undeva, ceva este o problemă. Poate 88 de angajați, poate e prea puțin, poate președintele de consiliu n-a avut șofer personal și unii vor să aibă șofer personal. Am înțeles asta. Poate înseamnă 20-30 de angajați în plus, dar nu 250 și nu 200. Deci, oricum am face o analiză, situația din administrație este diferită. Ceea ce am propus este nu să facem pseudo-reforme, pentru că ele se întorc împotriva noastră, ci, într-adevăr, să facem niște reduceri reale, iar aceste reduceri reale înseamnă reduceri de cheltuieli structurale, adică cheltuieli fixe care se repetă lună de lună și, de exemplu, cheltuielile de personal, care în două treimi din administrația din România, în peste 2.000 de unități administrative reprezintă peste 70% din cheltuielile totale, ca să ne înțelegem bine, ele sunt cheltuieli structurale repetitive, pentru că dacă am niște oameni în plus într-un loc, chiar dacă nu lucrează mare lucru, în fiecare lună statul de plată trebuie achitat și, atunci, ca să reduci aceste cheltuieli, unde te duci? Nu poți reduce cheltuielile cu încălzirea școlilor, nu poți reduce cheltuielile cu iluminatul public, în mod evident, acolo unde sunt mai mulți decât trebuie, acolo trebuie redus personalul, și asta cum se face? În România avem grile stabilite, număr de angajați în funcție de numărul de locuitori. Făcând anumite simulări, am constatat, de exemplu, că dacă s-ar reduce per toată administrația locală, personalul care este angajat în primării, cam 130.000 de oameni cu 10%, adică 13.000 de oameni, 2.000 de primării ar fi afectate, dar aproape 1.000 de primării n-ar trebui să facă nimic, pentru că ei s-au gospodărit suficient de bine, nu şi-au aruncat banii pe geam şi în administraţie oamenii sunt diferiţi, transpolitic.

Avem primari chivernisiţi, care nu risipesc banii, şi avem primari care, cât timp statul român le-a dat bani, câţi au dorit, nu i-a interesat, da? Dar nu mai avem aceşti bani să facem transferuri, nu mai putem face acele transferuri că nu mai avem de unde. Gândiţi-vă că toate transferurile pe care le facem sunt bani împrumutaţi, pentru care românii plătesc aceste dobânzi. Asta înseamnă lucruri pe care nu le văd, le-ar putea vedea. Zece pasaje în Bucureşti, 20 de parcuri, nu ştiu câte blocuri ş.a.m.d. care nu se văd. Şi atunci este anormal să accepţi să ai acest personal supradimensionat și orice alte formule nu înseamnă decât soluții paleative, deci care nu aduc efecte. Eu nu vreau să-mi bat joc de cetățenii români, desfințând posturi vacante. Nu fac asta! Pentru că știu că ele... Ce se va întâmpla? Poate dau bine acum în comunicarea publică, dar peste un an de zile vom ajunge din nou cu cheltuielile tot la fel de mari și n-am făcut nimic. Și de aceea, deci, calculul corect al personalului în toată administrația este o necesitate și acolo unde este supradimensionat - că ne place, că nu ne place - trebuie făcută reducerea de personal, iar acești oameni se vor duce în economia reală, acolo unde sectorul privat, oriunde am discutat cu angajatorii mari, au nevoie de personal. Există un deficit de personal și asta ar însemna că lucruri pe care noi nu le vedem astăzi, pentru că se cheltuiesc banii cu un personal care nu justifică, să spunem, activitatea, s-ar putea vedea, ei urmând să-și câștige salariile din sectorul privat.

Și când credeți că veți ajunge la un rezultat şi la o formă...

Ilie Bolojan: Cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru că, aşa cum ați spus, dacă s-ar fi adoptat din septembrie, am mai fi câștigat două luni de zile, eu sper că în această lună ajungem la o concluzie, pentru că altfel, ascultați-mă: deci, toate lucrurile care trebuie făcute și pe care le amânăm, nu fac decât să ne coste mult mai mult atunci când le punem în practică cu mare întârziere. Și asta ar fi de evitat, toate aceste lucruri care însă nu sună bine, e adevărat, și pentru care, să ne înțelegem, nu te aplaudă nici primarii, nici președinții de consilii județene, uneori nici angajații acestor primării. Dar aceste lucruri sunt corecte și necesare, pentru că ele practic ne reduc cheltuielile în administrația locală. Asta trebuie să facem și în central, aceeaşi situație este și în sectorul central.

Urma întrebarea, pentru că sunt primari care mi-au spus că există deja - să-mi confirmați dacă este corect - există deja un fenomen de migrație dinspre administrația locală spre administrația centrală a unor persoane.

Dar înainte de a-mi răspunde, vă rog, la această întrebare, credeți că va fi soluția, se va concretiza sub formă de angajare de răspundere, de ordonață de urgență?

Ilie Bolojan: Nu este altă posibilitate pentru pachetul din administrația locală decât asumarea de răspundere. Noi discutăm aici doar de o componentă a pachetului de reformă... care înseamnă reducerea.

Care ar mai include şi ce altceva?

Ilie Bolojan: Pachetul acesta este scris, este pregătit, include câteva măsuri foarte importante. În primul rând, întărește autoritatea primarilor de a-și face datoria, în așa fel încât primăriile să devină factor de dezvoltare, și nu să stea în permanență cu mâna întinsă către guvern. Deci, vrei autonomie locală? Da, dar nu pe banii totali ai statului, ci și pe banii care-i încasezi tu. Şi se creează această autoritate de a încasa impozitele, de a genera politici de dezvoltare, de a le transfera active pe care astăzi statul român le are și nu le folosește către autoritățile locale pentru a pune în valoare terenuri sau clădiri care sunt ale ministerelor. De asemenea, se face o descentralizare, un transfer de autorități către autoritățile locale. Gândiți-vă, de exemplu, că astăzi o primărie nu are niciun control în interiorul localității vis-a-vis de jocurile de noroc și dacă ne ducem într-un oraș din România, constatăm că aproape pe fiecare stradă, la parter de bloc de multe ori, avem aceste jocuri de noroc. Acest pachet transferă dreptul autorităților locale de a autoriza sau nu în interiorul unei localități jocurile de noroc, de a stabili zone dedicate acestora și de a impune taxe speciale pentru ca în acele zone se regleză intensitatea câte jocuri de noroc sunt necesare și atunci, poți să ai localități în care nu se permit jocurile de noroc sau poți să ai localități, nu știu, să dau un exemplu, Brașovul, în care ai Poiana Brașov, în care se permit jocurile de noroc pentru că este o zonă de stațiune, dar nu permiți în oraș, în cartiere de blocuri sau numai în zona centrală.

Ar fi o decizie exclusiv la latitudinea primăriilor.

Ilie Bolojan: Aceasta ar fi o decizie la latitudinea primăriilor. În afară de licențele pe care trebuie să le obțină la nivel național, ar trebui să obțină și acordurile autorităților locale și deci comunitatea ar putea să hotărască: am nevoie de jocuri de noroc sau nu? V-am dat câteva exemple, acest pachet, dat fiind complexitatea lui, are nevoie de o gândire unitară și atunci asumarea răspunderii este forma practică prin care el poate deveni lege într-o perioadă relativ scurtă și deci asta trebuie să facem în perioada următoare, cât mai repede posibil.

Și ce alte elemente de autonomie locală ar mai putea să fie incluse în această angajare a răspunderii?

Ilie Bolojan: Toate elementele care întăresc, așa cum am spus, autonomia locală, de la posibilitatea de încasare a impozitelor, de la autoritatea de a controla disciplina în construcții, de a face planuri de urbanism, de a da facilități pentru dezvoltare, sunt cuprinse în acest pachet în așa fel încât, așa cum v-am spus, să avem primării care devin factorul de dezvoltare. România nu se poate schimba doar din București, doar de către guvern. România înseamnă mii de comunități în care fiecare face ceea ce este nevoie pentru a schimba fața acelei comunități și, în general, schimbările sunt o sumă de mici schimbări- și asta trebuie să facem, pentru că n-ai cum să schimbi o comunitate mare cum este România dintr-un singur loc. Și, nu în ultimul rând, nu guvernul sau primăria schimbă țara noastră sau comunitatea, oamenii schimbă. Dar un guvern sau o primărie creează condiții pentru ca oamenii să schimbe, să profite de oportunitățile de acolo, să și le pună în valoare și asta este modelul de dezvoltare care a dat rezultate în Occident și în țările care s-au dezvoltat cu rate mari de dezvoltare.

Există și o sumă la care v-ați gândit sau pe care ați estimat-o ca urmare a economiilor care se vor face din reducerea personalului administrațiilor publice locale?

Ilie Bolojan: Din punctul meu de vedere economiile nu înseamnă doar reducerea efectivă a cheltuielilor de personal. Gândiți-vă că vor fi mai puține birouri, mai puține telefoane mobile, mai puține birocrație, mai puține blocaje în administrație și cu siguranță aceste economii înseamnă cel puțin, de exemplu, 2 miliarde de lei. Pe de altă parte, ce trebuie să precizăm, în acești ani, Guvernul României, din bugetele naționale, din fonduri europene, transferă către autoritățile locale sume importante, miliarde de lei în fiecare an. Doar pe programul care este pentru autoritățile locale prin Ministerul Dezvoltării, de exemplu, din fonduri europene, din PNRR, sunt peste 20 de miliarde de lei care se alocă prin program, la care se mai adaugă cel puțin 4 miliarde de lei care sunt supracontractări care trebuia achitate din fonduri naționale. La Ministerul Mediului este o sumă asemănătoare și deci în fiecare an guvernele României au transferat către autoritățile locale sume importante pentru investiții, şi dacă ne ducem astăzi în localitățile din România cred că constatăm că avem drumuri noi asfaltate, școli care sunt puse la punct, săli de sport ş.a.m.d. Or, aceste economii care trebuie făcute și de către autoritățile locale sunt contribuția la cofinanțarea acestor investiții. Nu mai putem duce atâția bani pentru că nu-i mai avem și, așa cum v-am spus, îi împrumutăm practic la dobânzi destul de mari.

Şi să revenim la ceea ce spusesem deja, dacă este adevărat, fenomenul pe care mi l-au semnat unii dintre primari, şi anume că deja ar exista o migrație a personalului din Administrația Publică Locală spre instituții centrale.

Ilie Bolojan: Personalul din Administrație migrează către locurile mai bine plătite, în general. Și atunci sunt ministere, sunt autorități care, profitând de diferite conjuncturi, și-au creat diferite sporuri și și-au crescut salariile cu 30%, cu 50% , uneori cu 100%. Avem ministere care și-au dublat salariile incluzând diferite sporuri, stimulente de fonduri europene, sporuri de fonduri europene, spor de condiții vătămătoare, alte tipuri de sporuri și în felul acesta avem, din păcate, o salarizare neunitară. Şi ce fac oamenii? Pe bună dreptate, își caută soluții mai bune și, dacă pot să iau un salariu mult mai mare, sigur că se transferă acolo. Şi acest lucru se rezolvă, pe de o parte, printr-o salarizare la care trebuie să ajungem, care să reflecte complexitatea locului de muncă, să reflecte valoarea muncii pe care o prestezi și gândiți-vă că e foarte greu să avem în sistemul de sănătate din România medici care să-mi stea de dimineața până seara într-un spital. Dacă un medic care face o operație banală și care are același grad universitar și aceeași vechime, de exemplu, ia un salariu ca un medic care te operează pe cord deschis și dacă nu sunt plătiți funcție de complexitatea operațiilor sau de volumul de muncă, ce se întâmplă? Vor pleca cât mai repede din spital către cabinetul privat, către clinica privată la care lucrează sau către alte zone, pentru că nu există deci un stimulant și atunci aici trebuie să lucrăm la sistemul de salarizare din sectorul public, funcție de performanță, trebuie introduse aceste elemente, dar asta nu poți să le faci de pe o zi pe alta și prima dată trebuie să stingi incendii, noi avem de stins incendii bugetare și, treptat - treptat, să trecem la lucruri care trebuie rezolvate și care ne creează probleme sistemice.

Care sunt incendiile din administrația... din bugetele, bineînțeles, administrațiilor centrale în acest moment? Ce trebuie să stingeți? Unde sunt prea mulți bani?

Ilie Bolojan: Gândiți-vă, de exemplu, că una din cele mai mari probleme pe care le avem este asigurarea finanțării investițiilor. Ne-am comportat într-o manieră anormală, am avut inițial pe programul din fonduri europene 28,5 miliarde și am semnat contracte de finanțare de 47 de miliarde de euro. Deci gândiți-vă că am semnat peste 20 de miliarde de euro contracte în plus și în momentul în care ai semnat contracte de finanțare și de lucrări, trebuie să asiguri acele finanțări, pentru că avem străzi parte, avem clădiri pe jumătate terminate, avem școli care sunt descoperite și care trebuie finanțate. Ca să asigurăm finanțarea acestor investiții, facem niște eforturi destul de mari. Acesta este un incendiu să găsim modalitățile prin care putem continua investițiile, în așa fel încât să ținem economia pe picioare și să terminăm șantierele pe care le-am început. Asta este o mare provocare și e atât în administrația centrală, pe zona de spitale, pe zona de autostrăzi, pe administrația publică locală de la lucrări mai mici sau mai mari.

A doua provocare mare este să acoperi restanțe pe care le avem; avem datorii pe anumite zone, avem restanțe către furnizorii de energie pentru plafonările pe care le-am avut anii trecuți care încă nu sunt achitate. Deci avem o presiune financiară foarte puternică pe care trebuie să o gestionăm. Trebuie să ne încasăm veniturile, să luptăm cu evaziunea.

Ajungem și acolo.

Ilie Bolojan: Deci, toate acestea sunt niște incendii, pentru că în condiții în care ai sisteme care nu au funcționat bine, la scară mare nu poți să le rezolvi de pe o zi pe alta. Este o muncă care înseamnă o presiune constantă, înseamnă o legislație care trebuie îndreptată în aceste zone și oameni care sunt dedicați și care vor să-și facă datoria, care trec peste obstacolele inerente care apar, dar nu poți să dai rezultate de pe o zi pe alta.

În ceea ce privește personalul - numărul de oameni care lucrează în administrația centrală de data aceasta - aveți în vedere reduceri de personal, aveți în vedere scăderi de salarii?

Iloe Bolojan: Nu, este o necesitate să calculăm corect personalul.

Este sau nu este?

Ilie Bolojan: Nu, este o necesitate să calculăm corect personalul și, acolo unde se constată că este supradimensionat, să facem reducerea de personal. Am redus fondurile de salarii pentru că, așa cum v-am spus, aveam ministere cum era cel al Fondurilor Europene, care din două sporuri și-au dublat salariile. Or este atât inechitabil față de cei care fac același lucru în alte ministere, pe de altă parte este insuportabil din punct de vedere bugetar și, trei, nici nu se vede performanța. Dacă am fi absorbit toate fondurile europene și toate lucrările erau terminate, atunci, sigur, meritau să fie plătiți cei care au fost implicați. Dar dacă indemnizațiile de fonduri europene sau sporurile erau ele însele un scop în sine, normal că nu avem performanță. Deci și în administrația centrală trebuie să facem acest lucru și, cu cât îl facem mai repede, cu atât economiile vor fi mai mari și asta este o prioritate în perioada următoare. Dar aici trebuie spus; sistemele sunt diferite și față de administrația locală unde, după ce ai luat o decizie, acțiunea se mută în administrația locală, aici fiecare minister are legislație diferită, tipologii diferite, contracte de muncă diferite, abordări diferite, un specific aparte și schimbările nu se pot face, din nou, printr-o singură măsură. Trebuie la fiecare luate măsuri care înseamnă hotărâri de guvern, înseamnă ordonanțe de urgență, înseamnă modificări de legi și de aceea rezultatele nu pot apărea de pe-o zi pe alta.

Vedeți, s-a discutat destul de mult despre faptul că a fost necesară creșterea TVA cu 2%, mă rog, în unele domenii cu mai multe procente, adică să ajungă tot TVA-ul la același nivel, dar s-a pus întrebarea: nu era mai eficient să fi fost îmbunătățită colectarea taxei pe valoare adăugată, având în vedere că avem cel mai mare gap de TVA din Uniunea Europeană? S-a îmbunătățit, s-a întâmplat ceva în acest domeniu?

Ilie Bolojan: Aici sunt două aspecte, nivelul taxelor și încasarea taxelor. Nu voi fi un ipocrit. Nivelul de taxare în România, în multe zone, era printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Prin urmare, dacă vrei să ai investiții făcute de stat, dacă vrei să ai servicii bune asigurate de stat, ele trebuie finanțate. Ele nu pot fi finanțate decât în impozitele și taxele pe care le încasezi, deci aducerea taxării la un nivel care să semene cu cel din zona est-europeană și din Europa este o necesitate. Al doilea aspect este încasarea acestora. Atunci când ai legi care-ți generează excepții peste tot, care deschid portițe de evaziune, care creează oportunități de a fugi de plata taxelor, atunci, într-adevăr, nu ți se încasează taxele și ce am făcut în această perioadă, prin cele două pachete, am luat măsuri pe de-o parte ca să închidem portițele împotriva evaziunii, un prim pachet a trecut, al doilea încă este în analiză la Curtea Constituțională, pe componenta fiscală, și să punem presiune pe cei din sistemul de administrație fiscală să-și facă datoria. Pentru că pentru a avea încasări îți trebuie legi clare, îți trebuie oameni care pun în aplicare aceste legi și îți trebuie sancțiuni, în așa fel încât sancțiunile puse în practică să-i descurajeze pe cei care ar face evaziune și să rezulte o conformare voluntară. Iar tot acest mecanism trebuie dublat și de modul în care noi cheltuim banii. Gândiți-vă că în momentul în care un cetățean, un contribuabil are opțiunea să plătească niște taxe și impozite, într-un fel va plăti aceste impozite cu inima deschisă și poate la limita maximă, dacă vede că banii lui nu sunt risipiți...

Dacă vede că banii lui sunt corect folosiți.

Ilie Bolojan: Dacă vede că banii lui nu sunt corect folosiți, ce va face? Pe bună dreptate nu va plăti cu inima deschisă, va optimiza fiscal, va fugi de plata impozitelor.

Folosiți eufemisme.

Ilie Bolojan: Păi asta este terminologia, să spunem, contabilă, da? Deci va căuta să facă toate portițele, să pună în practică toate portițele legale și deci măsurile sunt măsuri care înseamnă încăsări, dar și transparență în cheltuieli, responsabilitate pentru că atunci oamenii, într-adevăr, altfel își plătesc taxele.

Asta trebuie să înțeleagă oamenii, că dacă nu facem aceste lucruri, situația va fi și mai gravă, da? Și atunci, eu am încercat întotdeauna să nu-mi bat joc de oameni, să nu le dau niște vești bune care nu sunt acoperite de realitate, să le spun adevărul. Aceasta este direcția corectă și țara noastră, fiind o țară care are o economie totuși robustă, fiind o țară mare, avem capacitatea să ne revenim într-un an fără niciun fel de probleme, cu condiția să facem ceea ce trebuie. Și asta depinde, în primul rând, de cei care suntem pe poziții și avem o răspundere destul de mare.

În momentul în care gândiți, este făcută schița aceasta a bugetului pentru 2026, este gândită cu același nivel de taxe?

Da.

Ca și cele existente acum.

Toate taxele care au fost stabilite până acum, care se aplică începând la 1 ianuarie 2026, nu prevăd alte creșteri de taxe și de impozite.

În ceea ce privește felul în care au fost gândite cheltuielile bugetare și faptul că - revin - a fost mărită taxa pe valoare adăugată, a fost retrasă subvenția la energie, deci populația a trebuit să accepte aceste chestiuni, dar s-a pus întrebarea - de ce nu ați mers, spre exemplu, la una dintre soluțiile simple, măcar cu valoare de semnal, și anume reducerea subvențiilor la partidele politice?

Subvenția la partidele politice a fost redusă în două valuri.

Asta e o știre.

Nu, așa și este și trebuie să reducem toate cheltuielile în continuare.

Când a fost redusă?

A fost redusă atât cu primul pachet, dar a fost redusă și prin această rectificare de buget pe care am făcut-o, pentru că Ministerul de Finanțe a aplicat reducerea de 10% pe care o reținem la început de an pentru toate cheltuielile și asta a însemnat un efect de reducere. Și cei care suntem pe funcții publice, și cei care suntem în Parlament sau cei care dețin poziții de conducere, trebuie să fie parte la acest efort, că e un efort național pentru a stabiliza situația și, chiar dacă aceste cheltuieli nu au, să spunem, un impact masiv în bugetul mare, dar sunt aspecte care țin de o minimă solidaritate cu cetățenii României.

S-a vorbit, mai ales din partea unuia dintre componenții coaliției, și anume Partidul Social Democrat, despre faptul că vor creșterea salariului minim. Când veți decide? Cum veți decide? Care va fi elementul care să încline balanța?

Da, în perioada următoare, probabil că în două săptămâni se va închide această discuție. Dacă vă aduceți aminte, unul din lucrurile care au fost decise pentru anul viitor este plafonarea de salarii și de pensii în sectorul public. În condițiile în care crește salariul minim, el impactează, pentru că în anumite zone, nivelul de salarii se raportează la salariul minim, în sectorul public.

Exista o grilă de salarizare pe vremuri.

Există un impact și deci ar fi o contradicție între ceea ce am hotărât până acum și această creștere de salariu minim, pe de o parte. Pe de alta parte, în sectorul privat, în condițiile în care ar crește salariul minim, sunt contracte colective de muncă, din nou, care se bazează pe salariul minim și el ar avea un efect în cascadă, care ar impacta total asupra firmelor. Or, în condițiile în care trebuie să recunoaștem că aceste măsuri au avut un impact de contracție economică, nu poți când firmelor le este greu, să vii cu creșteri de salarizări în condițiile în care peste tot s-a stabilit că este o plafonare de salarii. Deci acestea sunt, să spunem, aspectele care au stat la baza unei discuții de principiu pe care am avut-o pentru a încerca să păstrăm acest salariu minim la valoarea de anul acesta.

Sună ca un răspuns mai degrabă nu.

Ilie Bolojan: Nu, sună ca un răspuns corect în care am explicat care sunt datele economice, care sunt constrângerile, ce efecte ar avea și trebuie să vedem cum această logică economică corectă și bugetară reușim să o punem în practică, având în vedere prevederile pe care le avem în prezent, care includ o modalitate de ajustare anuală a salariului minim. Dar asta se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Vorbind despre coaliția de guvernare, coaliția care sprijină guvernul, se aud și tot felul de voci. De exemplu, viitorul consilier prezidențial, domnul Ludovic Orban, spune: se poate, la nevoie, in extremis, se poate și fără PSD. Doamna primar al Craiovei amenință voalat că PSD se retrage din coaliție dacă PNL și USR ar avea un candidat comun la primăria capitalei. Dumneavoastră cum simțiți stabilitatea coaliției?

Ilie Bolojan: În ceea ce m-ați întrebat sunt două aspecte. În primul rând, organizarea alegerilor la capitală. Personal, cred că alegerile trebuie organizate în spiritul legii, pentru că chiar în litera ei ne-am respectat, dar spiritul legii este: face-ți-le cât mai repede, deci cred că trebuie făcute cât mai repede posibil pentru a fi în spiritul legii și în interesul bucureștenilor. Pentru că una este să ai un primar stabil, care are legitimitatea votului, și alta este să ai un interimar, indiferent cât de bine intenționat este domnul Bujduveanu, și face tot ce ține de el, și azi a fost prezent la fața locului. Deci, personal, cred că putem organiza alegerile la București, cât mai repede în final de noiembrie, început de decembrie, și voi susține...

Mai permite calendarul așa ceva...? Nu ar împinge spre decembrie...

Calendarul ne permite și voi susține săptămâna viitoare organizarea acestor alegeri sau în ultima duminică din noiembrie sau în prima duminică din decembrie, dar PSD a ridicat în coaliție condiția ca fiecare partid să aibă candidat propriu. Sigur, chiar dacă aceste lucruri nu au fost discutate în protocolul inițial, nu văd niciun fel de problemă să respectăm acest lucru, important este să avem alegeri în București. În ceea ce privește funcționarea actualei coaliții fără unul dintre partide, la modul aritmeticii parlamentare pe care o avem, dacă vrei să ai capabilitate și stabilitate de a pune anumite reglementări în practică, trebuie să ai o majoritate parlamentară stabilă. În momentul în care nu o mai ai, apare o problemă. Și așa, cu toate că avem înțelegeri explicite că nu vom iniția proiecte de legi care să aibă impact financiar, vedem comportamente ale unor colegi, nu mă apuc cum să critic partidele, care nu respectă acest lucru. Deci și așa e foarte greu să ții patru partide într-o coaliție, care au, teoretic, o majoritate stabilă în parlament. Dacă s-ar șubrezi numărul de parlamentari ai coaliției, guvernarea ar fi mai dificilă. Și eu, personal, cred că este în interesul României să avem o guvernare stabilă, dar nu o stabilitate de-asta mormântală, care nu face nimic, care se blochează, care e gripată în permanență, ci o stabilitate serioasă care este perseverentă să ia decizii. Și, deci, așa cum v-am spus, cred în responsabilitatea partidelor, știind în ce situație este România. Și eu, personal, cred că, cu cât este mai stabilă coaliția, cu atât capacitatea de a face lucruri este mai mare. Sper să nu ajungem în alte situații, sunt de evitat, din punctul meu de vedere.

Cât mai puteți să rămâne alături de noi, dar măcar pentru o ultimă întrebare, fiindcă, ascultându-vă răspunsurile, mă întrebam dacă dumneavoastră vă gândiți la viitorul dumneavoastră politic, dacă vă mai propuneți pe viitor, cândva, la un moment dat, să candidați pentru vreo funcție, să zicem, nu știu, la Primăria Capitalei sau oriunde altundeva?

Ilie Bolojan: În parcursul meu am avut această șansă să ocup aproape la toate funcțiile publice din România, de la consilier local, prefect, președinte de consiliu județean, primar, parlamentar și așa mai departe, da, deci nu mai am o miză personală. Gândiți-vă că în condițiile în care s-a format noul guvern n-a fost un entuziasm pentru preluarea funcției de premier. Se știa că este o situație dificilă și cel care ajunge pe această funcție va fi forțat să fie întruchiparea unor măsuri care nu sună bine, și le vedem astea, și riscul să iasă prost este foarte mare. Pentru mine nu este o problemă că ies prost, mi-am asumat acest lucru, dar n-aș vrea să iasă prost pentru România, în sensul în care ai stat pe un post cât ai stat, trei luni, patru luni, un an de zile, nu ai stat degeaba, ți-ai făcut datoria pentru țara noastră. Aș vrea ca copiii noștri să crească într-o țară mai bună. Nepoata mea este în străinătate. Aș vrea să-și facă un rost aici, în țara noastră, și asta este o miză personală. Deci, nu este o problemă că ies rău, mi-am asumat asta, nu mai am altceva ce să iau, dar v-am spus, e important să facem ceea ce trebuie pentru țara noastră, da! Şi uneori respectul îți vine după mulți ani de zile, nu de pe o zi pe alta. Aceste măsuri nu sunt populare, v-am spus, dar fără ele, în situația în care am ajuns, nu putem să trecem de această situație dificilă. Deci, facem ceea ce trebuie pentru țara noastră, și dacă țara este bine, partidele politice, apropo de planurile dumneavoastră, oamenii, ar putea să fie mai bine sau mai rău, dar dacă țara noastră va fi în genunchi, noi nu putem să fim bine, nu avem cum să fim, nu putem într-o țară care nu oferă condiții bune, că nu-și poate plăti salarii și pensii, cum te mai plimbi pe stradă? Am spus, zilele trecute am fost în orașul unde am fost primar, și mi-aș dori că atunci când nu mai sunt pe funcție publică să pot să circul pe stradă liniștit. Nu o să mă laude toți, dar n-aș vrea să mă înjure toți oamenii, și când mă întâlnesc cu vecinii mei, cu prietenii și cunoscuții să mă pot uita în ochiul lor să știu, da, atunci când a depins de mine am făcut maxim posibil în condițiile date. Asta încerc să fac.

Domnule prim-ministru, vă mulțumesc că ați fost astăzi alături de ascultătorii Radio România Actualități! A fost alături de noi, așadar, prim-ministrul României, domnul Ilie Bolojan. Vă mai aștept, dacă timpul vă mai permite, pentru alte interviuri la Radio România Actualități.

Vă mulțumesc și eu!