Pentru prevenția obezității trebuie încurajată activitate fizică, atât în rândul adulților, dar în special în rândul copiilor

Un număr din ce în ce mai mare de copii se confruntă cu o greutate prea mare pentru sexul, vârsta și înălțimea lor. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în țara noastră, 28% dintre copiii cu vârste între 7 și 9 ani sunt supraponderali, iar 12% suferă de obezitate.
Un raport UNICEF semnalează faptul că alimentele ultraprocesate înlocuiesc din ce în ce mai mult fructele, legumele și proteinele. Riscul, spun specialiștii, începe cu acumularea grăsimii viscerale la copii, ceea ce poate să ducă la diabet, dar și la boli cardiovasculare. Este un semnal de alarmă pe care îl tragem și noi la "Matinal", Radio România Actualități, alături de invitatul nostru, profesor universitar dr. Bogdan Timar, președintele Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. Bună dimineaţa!
Bună dimineața!
Mulți au numit obezitatea boala acestui secol. Pe scurt, cum am ajuns în această situație?
Din păcate, într-adevăr, obezitatea este una dintre afecțiunile care crește din ce în ce mai mult ca număr de persoane care sunt vizate. Pe de cealaltă parte, ca importanță, în tot ceea ce înseamnă sănătatea publică a zilelor noastre. Din nefericire, obezitatea apare ca un dezechilibru între aportul energetic, adică în linii mari cât mâncăm, versus câtă energie avem nevoie pentru a consuma, adică activitatea fizică și restul consumului nostru de energie. Din păcate, obezitatea poate fi văzută ca o boală a stilului de viață. Practic, acest dezechilibru apare prin disponibilitatea crescută a alimentelor, din păcate, de cele mai multe ori a alimentelor ce au un conținut energetic crescut, contrabalansată fiind de scăderea activității fizice. Practic, acest echilibru fiind la un moment dat rupt, apare acest surplus de kilograme și problema pe care o avem în zilele noastre este că e foarte greu să întrevedem o repunere în echilibru a acestei balanțe, deoarece, pe de o parte, avem această disponibilitate crescută a hranei cu energie concentrată, pe de cealaltă parte, din nefericire, și iată că vedem că se întâmplă lucrul acesta și în rândul copiilor și a adolescenților, activitatea fizică este din ce în ce mai redusă, astfel încât, din nefericire, perspectivele nu sunt unele bune deloc.
Dar în cazul copiilor și adolescenților, cât de mare este pericolul?
Pericolul este cu atât mai mare în rândul copiilor, și aici observați este deosebit de îngrijorătoare, deoarece dacă asistăm la o creștere, generalmente vorbind la nivelul mapamondului, a ratei de apariție a obezității, rata cu care crește această apariție a obezității în rândul copiilor este cu atât mai mare, chiar depășită. De ce e foarte periculoasă? Deoarece știm că, fără o intervenție fermă în ceea ce privește obezitatea, de regulă, din nefericire, tendința este una ascendentă, adică în momentul în care începem să avem mai multe kilograme decât ar trebui să avem, în viitor, fără o intervenție promptă și fermă, vom câștiga în continuare kilograme. Mai mult decât atât, consecințele pe care obezitatea le aduce sunt proporționale pe de o parte cu magnitudinea dezechilibrului, deci cu cât de multe kilograme avem în plus, iar pe de cealată parte sunt proporționale cu timpul de expunere. Asta înseamnă că în momentul în care obezitatea apare la o vârstă tânără, durata de expunere la consecințele obezității este mai crescută, astfel încât riscul de a face diverse boli e mai crescut și apare mai repede decât dacă obezitatea ar fi fost dobândită la o vârstă mai înaintată.
Domnule profesor, dar cum ar trebui să reacționeze părinții, de ce nu, profesorii, în condițiile în care de multe ori încă s-a păstrat cutuma: mănâncă tot ce ți-am pus în farfurie?
Da, din păcate această cutumă nu mai este valabilă în zilele noastre, deoarece sigur că, dintr-o perspectivă istorică, în momentele în care accesul la hrană nu era corespunzător, într-adevăr ar fi putut fi valabilă, adică să consume tot ce au disponibil la momentul respectiv, pentru că nu știu a doua, a treia zi cât de multă hrană vor avea la dispoziție pentru a consuma. Aici intervenția este una multifactorială și pornește de la obiceiurile familiei respective. Obiceiurile acestea, pe de o parte, înseamnă a imprima copilului o serie de obiceiuri alimentare sănătoase, adică să încercăm, pe de o parte, să-i oferim o masă echilibrată, să nu insistăm foarte mult asupra acelor alimente care au un conținut crescut energetic, cum ar fi, spre exemplu, dulciurile concentrate, care trebuie consumate doar ocazional, ori alimentele ce au un conținut foarte bogat în lipide. Pe de cealaltă parte, tot din punct de vedere al stilului de viață, ar trebui insistat pe un stil de viață ce are și multă activitate fizică. Din nefericire, în ultima perioadă asistăm la un fenomen îngrijorător. Activitățile, în special cele recreaționale, sunt mutate de la acea tradițională joacă în aer liber care presupune consum energetic, activitate fizică, la activități recreaționale cu un consum redus de energie. Și eu aici îmi aduc aminte un exemplu foarte plastic, e vorba de curtea blocului în care mi-am petrecut copilăria, care întotdeauna era aglomerată de copii și nu găseam loc să ne jucăm cu mingea sau să facem alte activități fizice. Ei bine, aceeaşi curte a blocului, astăzi, la o distanţă de 25-30 de ani este întotdeauna liberă, deoarece copiii nu se mai joacă afară, nu mai au activități fizice atât de intense, preferă activitățile în fața unei console de jocuri, în fața ecranului unui dispozitiv de tip smartphone sau activități recreaționale ce nu presupun acest consum energetic, astfel încât, odată ce acest dezechilibru apare, e foarte greu să îl corectăm. Practic, dacă ar fi să ne gândim la cum prevenim obezitatea în rândul copiilor și cum vom preveni toate consecințele obezității când acest copil va deveni adult, în special, sigur e vorba despre o adaptare a stilului de viață, un stil de viață care se învață în copilărie. Cu cât mai devreme această modificare, optimizare a stilului de viață apare, cu atât mai bun va fi prognosticul persoanei respective de-a lungul întregii sale vieți.
Apar, înțelegem, tot mai mulți copii care au ficat gras, caracteristic de regulă persoanelor mature. Când sunt necesare analize medicale?
Acum, analizele necesare sunt necesare periodic. Practic, ar trebui să avem o periodicitate stabilită împreună cu medicul pediatru și cu medicul de familie, astfel încât să existe o evaluare de rutină a copilului, generalmente vorbind. În ceea ce privește, în schimb, obezitatea și supraponderea, într-adevăr, dincolo de acest ficat gras care apare frecvent din cauza obezității, trebuie să vă spun că apare și mult mai frecvent diabetul zaharat tip 2, care în urmă, cu 20 de ani, era quasi inexistent în rândul copiilor. Practic, acum 20 de ani, dacă un copil de 7-10 ani venea și era diagnosticat cu diabete zaharat, aproape automat era, de fapt, diagnosticat cu diabet zaharat tip 1. Ei bine, în zilele noastre apar multe cazuri de diabete zaharat tip 2 în rândul copiilor, care, de fapt, este apanajul unei vârste mai înaintate. De altfel, la școală, eu învățam ca un criteriu de diagnostic vârsta de peste 30 de ani pentru diabetul zaharat tip 2, sub 30 de ani diabet zaharat tip 1. Ei bine, lucrurile se schimbă radical și obezitatea este, de fapt, placa turnantă care stă la bază acestor schimbări. Cert este că această evaluare periodică este necesară, iar, dincolo de aceste analize de laborator, cred că fiecare părinte, fiecare familie, poate vedea, poate observa momentul în care copilul începe să aibă mai multe kilograme decât au ceilalți copii. E un moment în care e bine să se adreseze unui medic specialist pediatru, care are și competență în a da sfaturi nutriționale, de stil de viață și care poate chiar interveni atunci când e necesar.
Dar credeți că la nivelul României ar trebui intervenit, nu știu, poate printr-o campanie la nivel național, care este părerea dumneavoastră?
Cu siguranță, da. Cu siguranță, da. Și România aici este într-o poziție privilegiată, pornind tocmai de la problema generată de obezitate. E într-o poziție privilegiată pentru că România este prima țară din Uniunea Europeană care are o lege dedicată prevenției diabetului ce include și măsuri ce previn obezitatea. Deci, practic, există în momentul de față cadrul legal, prin care autoritățile locale și centrale, prin care corpul medical, profesioniști din domeniul sănătății, pot genera aceste măsuri de prevenție primară a obezității, adică prevenția obezității înainte ca ea să apară. Măsurile acestea țin, pe de o parte, de aceste campanii pe care le aminteați înainte, care au menirea de a conștientiza în populație problematica obezității și a obezității copilului, care au menirea de a transmite informații valide populației cu privire la cum pot interveni și cum pot preveni obezitatea, dar în același timp generează, de fapt, o platformă de îmbunătățire a măsurilor ce pot fi luate de prevenție primordială, adică acele măsuri pe care societatea le poate lua la nivel populațional, societal, întocmai pentru a împiedica apariția obezității. Şi aici nu pot să nu mă gândesc la mijloacele de descurajare a utilizării alimentelor ce au un conținut energetic foarte bogat. De exemplu, acea - cu ghilimele spus - taxă pe zahăr, care poate să fie adăugată alimentelor, la conținutul maxim pe care îl avem reglementat de grăsimi saturate în anumite alimente, ce e, așa cum menționam, reglementat prin lege și care contribuie, de fapt, la aceste măsuri. Dar ce este foarte important este să generăm, de fapt, această cultură a prevenției obezității, să percepem obezitatea ca o veritabilă afecțiune, să nu ne bucurăm că avem, cu ghilimele spus, un copil sănătos pentru că el are mai multe kilograme, astfel încât îl vedem mai robust și mai bine hrănit, lucru care se întâmpla cu ceva vreme în urmă și, desigur, la nivelul comunităților să intensificăm și să încurajăm aceste măsuri ce predispun la a face mai multă activitate fizică, atât în rândul adulților, dar în special în rândul copiilor. Şi aceste măsuri pot fi înființarea de piste de biciclete care să încurajeze mersul pe bicicletă ce generează un consum energetic mai crescut, punerea la dispoziția copiilor a sălilor de sport, a bazinelor de not, încurajarea copiilor înspre aceste activități recreaționale ce duc la efort fizic, consum de energie și astfel, de fapt, la o viață mai sănătoasă.
Da, ne-ați amintit de copilărie. Uitam să mai venim acasă să mâncăm, nu ne mai trebuia nimic. Doar că ne chemau părinții.
Așa este. Aşa este și chiar o să vă rog să observați cu toții că dacă acum mergem în curțile blocurilor, dacă mergem în acele spații libere, dacă mergem în curțile școlilor în care exista un teren de fotbal sau un teren pentru practicarea sportului, de cele mai multe ori le vom vedea din nefericire libere, copiii stând preponderent în interiorul caselor.
Da, așa este. Mulțumim pentru această discuție! Mulțumim pentru prezența la "Apel matinal"! Invitat în această dimineață a fost profesor universitar dr. Bogdan Timar, președintele Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.