Mircea Coșea: Plafonarea adaosului comercial seamănă cu mercurialul lui Ceaușescu

Abordăm subiectul dimineții la "Apel matinal" - plafonarea prețurilor alimentelor de bază. Social-democrații cer prelungirea măsurii, susținând că în ultimii doi ani, prețurile au scăzut cu până la 40% la unele produse. De cealaltă parte, liberalii vor eliminarea plafonării, argumentând că intervenția a distorsionat piața. Atunci când ai prețuri plafonate la unele produse, apare efectul de creștere la celelalte, care nu poate fi controlat, spun ei.
Membrii coaliției de guvernare nu au ajuns la un consens, iar astăzi este programată o nouă rundă de discuții pe această temă. Dar, de fapt, ce înseamnă această măsură pentru economie și pentru consumatori? Dezlegăm, hai să-i spunem, misterul, alături de profesorul universitar dr. Mircea Coșea, invitatul "Apelului matinal". Bună dimineața!
Sărut-mâna, bună dimineața! Mulțumesc pentru invitaţie.
Mulţumim și noi că ați acceptat-o. Recapitulare - pe scurt, liberalii vor eliminarea plafonării și social-democrații insistă să o prelungească. Până la urmă, ce urmărește fiecare tabără și ce efecte reale are această măsură?
După părerea mea, în momentul de față e o discuție pur politică, pentru că lucrurile, din punct de vedere economic, sunt foarte clare. Și anume, plafonarea adaosului într-o economie de piață nu este recomandată în niciun fel de teorie economică. Într-o piață liberă, cererea şi oferta sunt cele care guvernează prețurile. Deci plafonarea este o măsură care a fost luată în România cu mult accept electoral populist, este o măsură care semăna într-o oarecare măsură, cei mai în vârstă ştiu, cu mercurialul lui Ceaușescu. Efectele negative s-au văzut și dvs le-ați enumerat. Și anume, adaosul nu dispare, el se mută pe alte produse, dar la produsele cu adaos planificat sau guvernat sau stabilit, spuneţi-i cum vreți dvs, apar anumite efecte negative directe, și anume, unele sortimente dispar cu totul, altele se mișorează din punct de vedere al calității și al cantităţii, și, sigur, adaosul trece pe alte produse, în cazul nostru au trecut la produsele de igienă și de detergenţi, tot ceea ce înseamnă curățire. Metoda a fost practicată și în Ungaria cu efecte negative. Deci din punct meu de vedere, menţienea plafonării este o chestiune care ţine mai mult de politică. Pentru că preţurile vor creşte oricum. Suntem într-un moment în care nu se poate opri creșterea preţurilor. Din cel puțin două motive. Primul motiv este că apar consecințele pachetului 1 al domnului Bolojan, și anume tot ceea ce dumnealui a aruncat pe mediul de afaceri din punct de vedere al taxării, al impozitării, apare acum în costuri, costurile vin la raft sub formă de prețuri, deci e imposibil să nu există o creștere. În al doilea rând este costul energiei, care în România este principalul factor de creștere a tuturor prețurilor. Deci, orice am face, orice s-ar face, prețurile vor crește. Sigur, dacă se /.../ adaosul, la anumite produse va crește prețul și ca urmare a acestui factor, dar nu este factorul principal. Factorul principal este inflaţia, care este menținută de guvern prin creșterea permanentă sau susţinută a prețurilor /.../.
Domnule profesor, prețurile mici stimulează consumul, cele mari reduc deficitul, dar frânează cumpărăturile. Cum se împacă aceste direcții în contextul actual?
Doamnă, în contextul actual nu există niciun fel de idee foarte precisă în legătură cu ce dorește să facă acest guvern. În momentul de faţă ar trebui să înceapă să apară niște măsuri de corijare, o spun direct, a efectelor negative pe care le aduce primul pachet. Și anume ar trebui să existe o relaxare fiscală a mediului de afaceri, măcar la anumite elemente, ar trebui să există o preocupare mai mare pentru scăderea prețului la energie, pentru că efectele acestea negative încep să apară, ele nu pot fi eliminate imediat. Deci trebuie să existe o strategie de eliminare treptată. Răul a fost făcut, răul a fost făcut, el nu se poate elimina imediat. Problema este că am putea vedea o oarecare reducere a prețurilor la raft, dar nu ca un element pozitiv, ci ca un element negativ, şi ca urmare a scăderii cererii. Cererea ar putea să scadă într-o manieră abruptă în următoarele săptămâni sau cel puțin în termeni mai relaxaţi până la sfârşitul anului, pentru că veniturile scad brusc. Veniturile scad brusc atât prin pensii, prin salarii, sau mai ales prin creșterea numărului de șomeri. Creșterea numărului de șomeri, care este un lucru extrem de negativ, apărută prima oară după 1990. Cu amploarea pe care o are acum, va duce la redistribuirea veniturilor. Oamenii vor fi mult mai atenți în consum, pentru că nu își vor avea siguranța locului de muncă, și atunci s-ar putea să existe o scădere a prețului la raft la anumite produse. Dar, repet, este un element care arată o stare negativă a economiei și nu un efect pozitiv al unui cereri care se acomodează cu oferta. Deci, aici mai putem adăuga și această problemă de autarhie alimentară, ca să zic așa, și anume, de fapt, prețurile cresc și pentru că nu avem o producție eternă, mă refer la avocado și brânza /.../ domnului ministru, și anume nu putem să realizăm o acoperire a cererii interne cu produse alimentare românești. Și asta face ca până la urmă importul să aducă o anumită creștere a prețurilor și ca urmare a faptului că noi cumpărăm lucrurile pe lei, iar ei le vând în euro sau în dolari.
Da, e un paradox. Mai devreme am fost în Giurgiu, unde un fermier cumpără mere și fructe din străinitate ca să le proceseze în țară, dar crește inflația, au crescut și indicii financiari, să spunem, precum IRCC-ul, ce estimări am putea avea pentru această toamnă, iarnă și, evident, poate pentru începutul anului viitor?
Deocamdată, nu avem niciun fel sau, cel puțin, din punctul meu de vedere, nu am niciun fel de argument să spun că lucrurile se vor tempera până la sfârșitul anului. Din contră, eu aștept o creștere a inflației, nu foarte mult, ea va ajunge în jur de 9 până la 10% la anumite produse, însă ea este mult mai mare. Inflația asta de care vorbim, inflația este statistică pe medie, inflația la produsele de uz curent, la alimentele de bază, e mult mai mare. Deci, inflația va crește și asta este clar. Va fi o presiune extrem de mare, care va începe să se vadă pe piața muncii, pentru că se închid într-un ritm foarte accelerat afacerile, mai ales la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii, apare inflația, apare șomajul. Uitați-vă ce vremuri trăim. Ideea aceasta: "România, producătoare de oțel" a dispărut cu totul, Combinatul de la Galați s-a închis, asta înseamnă șomaj, și sunt în fiecare zi notițe care arată că șomajul a început să fie o permanență a economii românești. Asta înseamnă că până la sfârșitul anului nu vom avea vești bune, nu avem cum să avem. S-ar putea întâmpla ca dacă există inteligență managerială, da, inteligență, nu am exagerat, banii care /.../ sub formă de credit, dar cu o dobândă mică pentru promovarea industriei de armament, să demareze activitate la anumite /.../, dar asta nu mai /.../ trei până la șase luni.
Da, mai ales producția de oțel, ca în vremurile bune. Cu mulțumirii pentru discuții și că ne-ați mai luminat, vom mai sta de vorbă în funcție, evident, de cum vor evolua lucrurile în domeniul financiar din țară. Invitatul de astăzi al "Apelului matinal", profesorul universitar. dr. Mircea Coșea.