Ministrul sănătății: Doresc ca oamenii să poată alege între mai multe case de asigurări de sănătate

În România există posibilitatea apariției mai multor case de asigurări de sănătate, care să se adauge celei de stat. Ideea avansată de ministrul sănătății a fost motivată astfel: indiferent câtă reformă facem, cea mai importantă reformă este aceea a modului în care sunt finanțate serviciile de sănătate și modul în care se realizează asigurările de sănătate. Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, doctorul Horațiu Moldovan, a răspuns însă printr-un comunicat public că reforma este necesară, important e cum o facem. Discutăm, așadar, în ediția de astăzi despre posibilitatea apariției mai multor case de asigurări de sănătate în România, o reformă radicală ar fi, spun eu, și îi spun bun venit în studio, mulțumindu-i foarte mult pentru prezență, ministrului sănătății, doctorul Alexandru Rogobete și începem cu o explicație: cum ar urma să funcționeze un astfel de sistem?

Alexandru Rogobete: În general, deciziile pe care le-am luat până acum la Ministerul Sănătății, și în special cele de reașezare, pentru că nu-mi place cuvântul reformă, și atunci folosesc reașezare, a sistemului de sănătate, au fost și vreau să rămână echilibrate. În momentul de față, există o discuție aprinsă, aș spune, în spațiul public și, mă rog, între anumite instituții din domeniul sănătății, prefer să-mi păstrez echilibrul și diplomația; pe scurt, nu vreau și nu trebuie să inventăm apa caldă, așa cum avem obiceiul de foarte multe ori în această țară, când diverși au proiectat tot felul de acte legislative, acte normative care, din păcate, la final nu au putut fi aplicate, pentru că n-aveau nicio legătură și niciun consens cu realitatea.

Există mai multe modele; de exemplu, un model care este funcțional de peste 20 de ani, și extrem de apreciat, și care și-a arătat rezultatele pozitive pentru dezvoltarea sistemului de sănătate este modelul din Israel, unde există patru case de asigurări de sănătate, concurența între ele nu se face la tarif, pentru că ceea ce plătește omul, de fapt, pentru asigurare este în sumă exactă. Tot Ministerul Finanțelor, de exemplu, ca în România, colectează asigurarea și contribuția pentru asigurarea de sănătate, iar casele concurează între ele în funcție de opțiunile, în funcție de extraopțiunile, în funcție de beneficiile pe care le oferă asiguraților în termeni de servicii medicale. Un alt model, în Belgia, de exemplu, care este oarecum asemănător cu cel din Franța, există o asigurare de bază, în care se oferă serviciile de bază, după care se adaugă extraopțiuni, alte beneficii și așa mai departe.

Cert este că, și îmi mențin acest punct de vedere indiferent de discuțiile în contradictoriu, care sunt absolut firești și necesare, eu cred mult în discuțiile acestea care încep prin disensiune, pentru că așa se nasc ideile bune și, cel mai important, așa se naște dezvoltarea. Cred că monopolul, în general, într-un sistem, nu doar în sistemul de sănătate, ci în general, nu poate să ducă la dezvoltare. O piață care nu este în momentul de față concurențială, și mă refer aici la cea a asigurărilor de sănătate, nu are cum să funcționeze și cum să fie sustenabilă la infinit.

Gândiți-vă, și vă dau un exemplu simplu, bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a crescut exponențial în ultimii ani, la 40 de miliarde undeva în anul 2020, la 85 de miliarde închis în anul 2025. Or, această dublare a bugetului, din păcate, nu atrage întotdeauna și beneficii vizibile, nu zic că ele nu sunt existente, s-au schimbat foarte multe în ultimii patru ani de zile în sistemul de sănătate, și putem vorbi foarte mult despre acest lucru, însă în continuare există chestiuni de bază la care oamenii nu au acces sau au acces în greu. Nu spun că este vina Casei, sub nicio formă, însă costurile cresc accelerat într-un sistem care, din păcate, nu este concurențial. Ideea de a introduce și alte case de asigurări, sau, mă rog, alți asiguratori, nu s-a stabilit încă, este o discuție pe care eu am deschis-o, la care nu renunț...

Optez pentru modelul israelian

Realizator: Chiar voiam să vă întreb dacă este o idee a dumneavoastră, dacă este susținută în Partidul Social Democrat, din care faceți parte, sau de Partidul Social Democrat, sau de guvern sau de cine? E doar un proiect venit în nume propriu, personal al dumneavoastră?

Alexandru Rogobete: Nu, nu este un proiect pe persoană fizică, și nici nu va rămâne așa, este, până la urmă... de asigurările complementare sau de alte categorii de asigurări de sănătate se vorbește în România de 20 de ani. Din păcate nu s-a făcut nimic în acest domeniu, și asta se vede în modul de finanțare al unităților sanitare. Plecând de la această realitate, văzând și alte exemple din alte tări unde lucrurile funcționează, zic eu, mai bine din acest punct de vedere, ca ministru am deschis acest subiect, această discuție, această propunere de reformă, zic eu, importantă, fără de care sistemul de sănătate nu poate rămâne sustenabil în viitorul apropiat. Și, atunci, nu pot să zic că există un act normativ în momentul de față, este o discuție care a început, și nu a început săptămâna trecută, a început încă de anul trecut, am avut întâlniri cu asiguratori privați, am avut întâlniri cu sisteme de asigurări din alte țări, am vizitat alte țări tocmai pentru a vedea cum se întâmplă lucrurile acolo. Partidul Social Democrat public a spus, a declarat că susține ideea unei competiții în zona asigurărilor de sănătate și este foarte necesară. A veni...

Realizator: Vedeți, sunt mai multe nuanțe aici, pentru că par a exista câteva variante: case diferite de asigurări de sănătate la care să fie virate contribuțiile sau, mă rog, să deconteze din contribuțiile obligatorii, mai există varianta asigurărilor private suplimentare care există, care funcționează, mi se pare și acum. Care e totuși varianta spre care optați?

Alexandru Rogobete: Varianta este cu mai multe case de asigurări de sănătate în care oamenii să aleagă furnizorul de asigurări în funcție de preferințe, în funcție de opțiunile pe care le oferă casa respectivă, în funcție de beneficii, în funcție de particularități și așa mai departe. Aceasta este varianta la care eu optez. Optez pentru modelul israelian.

Dacă apar mai multe case de asigurări de sănătate, nu înseamnă că oamenii vulnerabili nu vor avea acces la servicii

Realizator: Din Israel, cum ați pomenit mai devreme. Așadar, mai multe case de asigurări de sănătate care să intre, spuneți dumneavoastră, în concurență între ele. Doctorul Horațiu Moldovan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, a vrut să ajungă în studio, vremea l-a împiedicat, venea din afara Bucureștiului, dar îi citez aici poziția exprimată public, și anume: sistemul actual are un mare avantaj - oferă un pachet de bază relativ uniform pentru toți pacienții, indiferent de venit, vârstă sau stare de sănătate. Este un sistem solidar în care cei sănătoși contribuie pentru cei bolnavi, iar cei cu venituri mai mari susțin accesul celor vulnerabili. Și îl descrie ca pe un principiu fundamental. Dacă sunteți de acord cu această părere, cum faceți să nu se schimbe lucrurile odată ce ar fi mai multe case?

Alexandru Rogobete: Sunt total de acord cu această părere, dar nu este o părere de fapt, așa este legislația în momentul de față, legislație care funcționează în toate aceste țări în care există mai multe asigurări de sănătate. Am văzut reacția domnului președinte Moldovan de duminică seara, părerea mea este că este o poziție oarecum în afara contextului, nu o să mă apuc să desființez fiecare vorbă pe care a spus-o acolo, însă ce vreau să se înțeleagă și ce nu a înțeles domnul președinte, dar poate că va înțelege după mai multe discuții pe care le vom avea în viitorul apropiat, a avea mai multe case de asigurări de sănătate nu înseamnă că oamenii vulnerabili nu vor avea acces la servicii, sub nicio formă, toate.

Realizator: Ideea era în felul următor: cum păstrați situația actuală în care cei care contribuie la asigurările de sănătate au un pachet de bază relativ uniform, indiferent de venit, vârstă sau stare de sănătate, se va păstra?

Alexandru Rogobete: Problema numărul unu este că politica publică a asigurărilor de sănătate în momentul de față este făcută doar de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În momentul în care, așa cum se întâmplă în toate țările Uniunii Europene, politica publică în domeniul sănătății o face Ministerul Sănătății. Ministerul Sănătății reglementează un cadru general în care vor fi incluse inclusiv aceste pachete de care spuneți dumneavoastră, servicii de bază, pachet uniform și așa mai departe, iar toate casele de asigurări de sănătate vor fi obligate să respecte aceleași reguli, adică, să ofere același pachet de bază.

Realizator: Da, pentru că doctorul Moldovan spunea: și experiența altor țări arată că fără o reglementare foarte strictă astfel de sisteme pot duce la selecția pacienților și la apariția unei sănătăți cu două viteze, una pentru cei cu bani și una pentru restul populației.

Alexandru Rogobete: Este o afirmație care nu are nicio logică și niciun argument.

Realizator: Dar în felul în care proiectați sistemul, excludeți această situație și cum?

Alexandru Rogobete: 100% da, prin reguli foarte clare pe care le vor fi obligate să le respecte toți.

Realizator: Toate casele.

Alexandru Rogobete: Toate casele, exact. Dacă Ministerul Sănătății face această politică și spune: pachetul de bază constă în următoarele servicii și pachetul de bază este disponibil atât pentru persoanele asigurate, cât și pentru persoanele neasigurate, în momentul de față, dacă ăsta este cadrul normativ pe care ministerul îl va promova, toate casele de asigurări de sănătate vor fi obligate să respecte aceleași reguli. Nu vor fi unii mai cu moț și alții fără moț, toți vor respecta aceleași reguli, important, concurența și competiția nu se face pe pachetul de bază, pachetul de bază este unul unitar. Concurența, competiția, dezvoltarea serviciilor se face pe multe alte beneficii pe care o casă le poate aduce pentru asigurații săi.

Informare corectă și completă "ca la Pilonul II"

Realizator: Dacă eu, contributor la asigurările de sănătate, va trebui să optez, să spunem peste un an, doi, când ar urma să intre în funcțiune sistemul, cu ce fel de argumente ar putea să vină o casă de asigurări sau alta, dacă chestiunea legată de serviciile oferite, decontate, va fi reglementată de Ministerul Sănătății și, în acest caz, va fi uniformă?

Alexandru Rogobete: Vă dau un exemplu care se întâmplă în alte țări. O casă poate să vină cu un pachet în care spune așa: dacă faceți cancer de colon, eu vă ofer ultimul inovativ de pe piață. Este deja o ofertă.

Realizator: Dar de ce să mă gândesc eu la cancer de colon și nu la un alt tip?

Alexandru Rogobete: E doar un exemplu.

Realizator: Adică, un cetățean, să spunem, la 20-25 de ani când începe să fie contributor, cum își poate prefigura mental ce își alege dintre boli, ce crede că o să facă?

Alexandru Rogobete: Printr-o informare corectă și completă. Și mai este ceva foarte important, oamenii au voie să-și schimbe casa când doresc. Dacă el se înregistrează inițial la o casă și acea casă nu-i oferă serviciile de care el are nevoie sau la care el se așteaptă sau lista poate continua, el în momentul doi poate opta pentru o altă casă. Este cumva, nu e același lucru, dar seamănă destul de mult cu Pilonul II la pensie.

Realizator: Da, dar acolo ai niște, să spunem, criterii după care să alegi. În ceea ce privește o casă de asigurări de sănătate, încă nu știu care ar fi criteriul de alegere, câtă vreme, spre exemplu, dumneavoastră ați descris mecanismul în felul următor: cetățeanul contribuie, Ministerul Sănătății sau cineva de felul... statul adună banii, casele plătesc și li se acoperă cheltuielile pentru cetățeanul respectiv. Dar, încă o dată, pe ce criterii să aleg eu?

Alexandru Rogobete: Pe criterii pur medicale de beneficiu și de ofertă a serviciilor medicale, dar și complementare, pe care casa și le asumă în contractul cu asiguratul. Vă mai dau un exemplu, care se întâmplă în Franța. Acolo există asigurarea obligatorie, un procent din venit, da, pe care îl colectează statul și pe care apoi statul îl decontează casei după ce are loc sau nu serviciul, pe de o parte. Dar, suplimentar, casa poate să vină să zică așa, pentru cinci euro pe trimestru, dacă te internezi în... Tatăl meu are o astfel de asigurare, pentru că trăiește în Belgia. Pentru cinci euro pe trimestru, dacă ajungi internat la spital, eu, casă, îți ofer următoarele condiții: să stai într-o rezervă, să beneficiezi de nu știu ce meniu. Deci, tot felul de extra servicii și de servicii complementare pe care oamenii le doresc, către care oamenii tind, care să vină, de fapt, să dezvolte sistemul de sănătate, să introducă medicamente noi mai repede și să ofere servicii mai diversificate pentru contributori.

Și eu vă dau un exemplu aici foarte clar. Se tot dezbate în spațiul public, timpul de așteptare pentru introducerea de medicamente inovative în România versus Europa. Comparația nu este corectă. Și am spus de multe ori și vă rog să îmi permiteţi să mai spun și aici, în România medicamentele sunt compensate 100% de bugetul de stat. În alte țări europene ele sunt compensate un procent din bugetul de stat și restul din asigurări. Fie că sunt publice, fie că sunt private, fie că sunt complementare. Normal că asiguratorul, ca să își atragă cât mai mulți asigurați, vine cu astfel de oferte și de beneficii, prin care, de exemplu, dacă vorbim de oncologie, asigură pacientul că în cazul în care ajunge la nevoia de a beneficia de medicamente inovative în oncologie, aduce ultima generație. De asta, în țările europene timpul în care medicamentele sunt incluse în lista de compensate este mai scurt decât în România, pentru că acolo vin și alte case cu aceste beneficii.

De unde bani pentru mai multe case?

Realizator: Câteva întrebări de la ascultători. Cu răspunsuri, v-aș ruga eu, relativ scurte. Unul dintre ascultători spune așa: dacă se împart și sunt mai multe case de asigurări, asta implică și majorarea personalului, deci, cheltuieli în plus, după modelul, să zicem, al primăriilor. Cu cât mai multe primării, cu atât mai multe cheltuieli.

Alexandru Rogobete: Nu neapărat, pentru că casele nu trebuie să fie neapărat toate publice.

Realizator: Da, dar și cele care ar fi private, tot ar avea personal căruia trebuie să i se asigure salarii, nu? Deci, e o cheltuială care tot din banii aceștia se va face.

Alexandru Rogobete: Nu, nu se va face din acești bani, pentru că, de exemplu, modelul în care funcționează casele din Israel este fără profit. Profitul caselor nu se face din ceea ce decontează statul din bani publici, ci din extraopțiunile pe care ei le cer suplimentar. Deci, casele se autosusțin și funcționează nu din banii publici, nu din banii asiguraților, ci din extraopțiunile și din taxele suplimentare pe care le percep ei, dacă le percep.

Realizator: Și asta întreabă un alt ascultător. De unde vor fi sursele financiare pentru aceste case de asigurări?

Alexandru Rogobete: Sursele de finanţare pentru Case vor fi, o dată, din contribuția la asigurările de sănătate. Adică, atunci când cineva alege Casa numărul 1, să-i spunem, statul va transfera contribuția lui către Casa numărul 1. Plus, Casa, repet, are și alte surse de finanțare în afară de asigurările obligatorii.

Realizator: Iar o ascultătoare, Mihaela din București, întreabă așa: noi cei care suntem la pensie și am plătit ani buni, iar eu am avut salariu mare, spune doamna, la ce casă de sănătate o să am dreptul? La pachetul de bază sau mai trebuie să plătesc în mod suplimentar față de ceea ce se oprește și din pensie acum?

Alexandru Rogobete: Nu trebuie să plătească nimic suplimentar. Doamna poate alege una din case în funcție de particularitățile și de nevoile fiecăruia.

Realizator: Revenind la cele...

Alexandru Rogobete: Eu aș mai vrea să fac, iertați-mă, o mențiune, pentru că subiectul este, sigur, efervescent și interesat și pe bună dreptate. Este prematur să intrăm în astfel de detalii în momentul de față, până nu există un pachet legislativ clar și acela să fie discutat.

Realizator: Dar premizele, croiala...

Alexandru Rogobete: Acum vorbim ca o croială, exact.

Pluralitatea caselor nu înseamnă privatizarea sistemului de sănătate

Realizator: Care sunt principiile?

Alexandru Rogobete: Astea sunt principiile pe care vi le-am spus, unu la mână. Şi, doi la mână, vreau să eliminăm un mit care circulă și care, sigur, este foarte populist și dă bine, mai ales în discursul unora: introducerea competiției între casele de asigurări de sănătate nu înseamnă privatizarea sistemului de sănătate, ca să fie foarte clar. Privatizarea sistemului de sănătate nu are nicio legătură cu acest demers, care este și care funcționează de ani, de zeci de ani de zile în Franța, în Belgia, în Olanda, în Germania, în mult mai multe zone.

Realizator: Dar ce fel de organizații, instituții, firme ar urma să fie aceste case?

Alexandru Rogobete: Pot fi publice, pot fi private sau pot fi în parteneriat public-privat?

Realizator: Președintele CNAS, pentru că trebuie să aducem mereu în discuție și celălalt punct de vedere și obiecțiile pentru a vedea care este soluția, spune așa: mai există o problemă structural-funcțională, lipsa de autonomie reală a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. În teorie este o instituție autonomă, în practică ea nu își poate face propria politică de contractare a serviciilor medicale în funcție de nevoile reale ale pacienților, ci de deciziile și prioritățile Ministerului Sănătății.

Alexandru Rogobete: Aici sunt foarte de acord. Tocmai de asta am propus ca politica publică a asigurărilor de sănătate, a serviciilor, a programelor și așa mai departe, să fie preluată la Ministerul Sănătății, Ministerul Sănătății să genereze un cadru legislativ general, iar sub acest cadru legislativ general, Casa Națională, plus alte case, să devină autonome și să poată și să își facă propria politică de funcționare, dar sub un cadru general. În momentul de față nici nu are cum să mai intre în România încă o casă de asigurări de sănătate, atât timp cât cadrul general nu este făcut la nivel înalt. În primul rând Casa nu este în subordinea Ministerului Sănătății, Casa Națională este în subordinea Secretariatului General al Guvernului.

Populism la CNAS

Realizator: Dar ideea domnului președinte al CNAS este aceea că, în practică, această casă nu își face politica de contractare a serviciilor medicale. Și aici este o cheie.

Alexandru Rogobete: Nu. Casa își face politica cum vrea, pentru că eu nu am niciun control cu ce contractează casa și ce nu contractează casa. Nu am niciun control cu ce plătește casa în momentul de față și ce nu plătește, unde plătește prima dată, unde împarte banii. Asta este strict politica lor și modul lor de funcționare. Ministerul Sănătății trasează doar liniile directoare. Dar pentru ca lucrurile să poată funcționa mai bine și mai mult decât a vrut domnul președinte, și aici îi dau dreptate, că trebuie să devină agenție de plăți, practic, și să fie autonomă, asta înseamnă că politica publică trebuie făcută la Ministerul Sănătății. Și să știți că în orice țară civilizată și dezvoltată politica publică în domeniul sănătății, care include și beneficiile asigurărilor, o face Ministerul Sănătății.

Realizator: Da, dar explică CNAS în felul următor: CNAS e obligată să plătească menținerea artificială în viață a unor structuri spitalicești care nu sunt necesare sau solicitate de pacienți, în loc să poată direcționa fondurile către servicii medicale moderne, plată corectă în ambulatoriul de specialitate, prevenție sau către spitale performante.

Alexandru Rogobete: Este o descriere, din punctul meu de vedere, populistă, care nu are nicio legătură cu realitatea.

Realizator: Deci, nu este așa.

Alexandru Rogobete: Domnul președinte sigur că a ieșit la atac. Ceea ce este firesc în zona noastră, nu mă miră nimic. În primul rând, eu l-aș întreba către cine să direcționeze fondurile?

Realizator: Păi, uitați, și explică domnia sa în felul următor, o reformă reală ar însemna ca aceste casele de asigurări de sănătate să poată contracta liber serviciile medicale în funcție de nevoile pacienților.

Alexandru Rogobete: De acord. Atunci eu l-aș întreba, să vină public și să spună câți bani din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate pentru paraclinice, de exemplu, adică, pentru analize, pentru imagistică, câți bani s-au dus în zona publică, care are capacitate, și câți bani s-au dus în zona privată.

Realizator: Dar CNAS poate sau nu să contracteze liber serviciile medicale?

Alexandru Rogobete: Dar cine îl oprește? Că nu îl oprește nimeni să poată...

Realizator: Spune-ți-ne dumneavoastră, că știți sistemul.

Alexandru Rogobete: Contractele cu furnizorii, indiferent că sunt furnizori publici, indiferent că sunt furnizori privați, sunt făcute de către CNAS. Nu Ministerul Sănătății contractează.

Realizator: Înțeleg asta, dar înțeleg că selecția contractelor sau a direcțiilor pe care se duc banii nu este chiar așa o libertate absolută.

Alexandru Rogobete: Este libertatea sută la sută absolută a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Ei contractează. Ei contractează numărul de paturi, ei contractează furnizorii, ei contractează laboratoarele, ei contractează farmaciile. Nu Ministerul Sănătății face contractele.

Realizator: În plus, în sistemul sanitar actual pot fi făcute reforme concrete, cum ar fi digitalizarea completă a sistemului de sănătate, nu doar cel al Casei, și integrarea digitală a tuturor furnizorilor de servicii medicale din România, publici și privați deopotrivă.

Alexandru Rogobete: Total de acord. Tocmai din acest motiv, Ministerul Sănătății a asemnat un contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate de 100 de milioane de euro. Practic, Ministerul Sănătății este finanțatorul cu bani din PNRR. Şi Casa are acum un proiect în implementare pentru digitalizarea sistemului, lucru care se întâmplă și cu care sunt total de acord, motiv pentru care există 207 contracte de finanțare cu 207 spitale publice din această țară finanțate de Ministerul Sănătății pentru digitalizare. La Ministerul Sănătății este în implementare o platformă digitală care să interconecteze toate aceste instituții, să reglementeze interoperabilitatea, mă rog, tot ce înseamnă zona de transformare digitală.

Cardurile de sănătate, incluse în noua carte de identitate

Realizator: Cu aceleași carduri de sănătate?

Alexandru Rogobete: Ideea de la care pornim, și este cumva în acord cu MAI-ul, este ca zona de carduri de sănătate să fie inclusă în noua carte de identitate, cea digitală, cea electronică, mă rog, și toate datele să fie într-un singur loc. Este o tendință europeană și cred că este firesc să fie așa.

Realizator: Dar asta sugerează cumva că ar mai dura, pentru că nici aceste cărți de identitate electronice nu funcționează complet, până și le schimbă toată lumea.

Alexandru Rogobete: Tocmai, este o măsură tranzitorie. Noi, printr-o ordonanță de urgență, anul trecut, am extins valabilitatea cardurilor existente, tocmai pentru că știm că este o perioadă de tranziție, care, sigur, durează și trebuie implementată până la capăt.

În ograda CNAS, "serviciile medicale fictive sunt la ordinea zilei"

Realizator: Se mai vorbește în poziția exprimată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate despre necesitatea unui control real al fraudelor și stoparea risipei. Dumneavoastră ați constatat că există risipă?

Alexandru Rogobete: Evident că există risipă și multe din măsurile luate în ultima perioadă de către mine și echipa mea se duc împotriva acestei risipe. Am văzut că domnul președinte îmi dă sfaturi că ar fi bine să controlez achizițiile, licitațiile publice făcute de Ministerul Sănătății. Ministerul Sănătății nu face licitații publice, acestea sunt făcute de spitale, pe de o parte. Şi pe de altă parte, cred că trebuie să ne păstrăm echilibrul în declarații și să ne uităm în propria ogradă unde serviciile medicale fictive sunt la ordinea zilei, iar controlul este strict apanajul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Realizator: Dar dacă există ceea ce spune Casa de Asigurări, și anume, achiziții de echipamente și materiale sanitare la prețuri supraevaluate sau prost justificate, cine și cum ar putea să stopeze fenomenul?

Alexandru Rogobete: Noi toți, împreună cu cei din justiție. Dar domnul președinte trebuie să știe - dacă nu a aflat deja, îl anunț eu acum - că echipamentele medicale se cumpără din banii pe care îi transferă Ministerul Sănătății, pe investiții, unităților sanitare, echipamentele și aparatura nu se cumpără din banii Casei. Materialele sanitare, medicamentele, da, acolo da, și acolo este o întreagă discuție cu modul în care se realizează licitațiile publice în general în România, nu doar în spitale. Eu m-aș focusa mai mult pe serviciile medicale fictive pe care Casa le decontează și unde se scurg mult mai mulți bani.

Realizator: Detaliați, vă rog.

Alexandru Rogobete: Există "n" situații - și unele au fost chiar în spațiul public, unele sunt sub control - în care se înregistrează, de exemplu, un RMN într-un spital, care de fapt n-a avut loc niciodată, sau pacienți care nu au fost niciodată în ambulatoriul de specialitate sau în clinica privată sau în regim de spitalizare de zi și el se decontează, sau serviciile la medicul de familie. Și ați văzut, anul trecut a fost chiar o acțiune a justiției pe această temă, în care cardurile de sănătate erau ținute de medicul de familie și în fiecare zi deconta servicii fără ca pacientul să fie acolo. Acolo este strict autonomia CNAS - modul în care semnează contractele, modul în care verifică serviciile și modul în care face plățile.

Realizator: Bun, ați vorbit despre RMN-uri fictive. Asta e ceva scump, cred, un RMN. Dacă eu sunt o casă de asigurări privată înființată, care va funcționa peste câțiva ani, cum fac să verific că RMN-ul ăla e fictiv?

Alexandru Rogobete: Sunt mai multe variante și metode de verificare. În primul rând, discuția cu pacientul este una foarte importantă. Pacientul poate confirma că a fost sau nu scanat. Apoi, sistemul digital...

Realizator: Dar cum îl identific? Cum încep suspiciunile?

Alexandru Rogobete: Dacă sistemul digital ar funcționa sau dacă s-ar axa și ar verifica mai în detaliu, se poate vedea că pe același CNP există un număr mult mai mare decât ghidurile sau recomandările medicale pentru anumite investigații. Nu este imposibil de verificat. Nu înseamnă că fenomenul se va reduce la zero, dar el trebuie redus, și eu știu aici că domnul președinte... și împreună, și separat, am avut multe acțiuni de control al acestor investigații fictive - care există, pe care le recunoaștem amândoi și pe care încercăm să le stopăm.

Domnul Moldovan dorește ca CNAS să-și mențină monopolul asupra asigurărilor de sănătate

Realizator: Când spuneți "există" e o nuanță, când se vorbește despre fenomen, inclusiv în ceea ce privește achiziții la prețuri supraevaluate sau prost justificate, e cu totul altceva, are altă dimensiune.

Alexandru Rogobete: Da, dar fiecare instituție trebuie să se ocupe de ceea ce are de făcut în domeniul pe care îl reprezintă. Eu nu voi răspunde - chiar dacă, mă rog, discuția duce oarecum în acea direcție -, niciodată nu voi răspunde atacurilor nejustificate, aberante chiar și lipsite de echilibru pe care le-a făcut în acest comunicat duminică seară.

Realizator: Dar de ce? Care parte e atac aberant, când vorbește despre probleme ale sistemului?

Alexandru Rogobete: Da, dar, de fapt, subiectul de bază este că dânsul își dorește ca CNAS să mențină monopolul în această țară pentru asigurările de sănătate. Și vine cu niște argumente care n-au nicio legătură cu asigurările de sănătate ca să explice mai mult sau mai puțin populist de ce nu este bine. Eu vă spun în continuare: eu susțin spargerea monopolului asigurărilor de sănătate în România. Pentru că în toate țările în care există mai mulți asigurători privați lucrurile s-au dezvoltat cu o altă viteză și e normal să fie așa.

Realizator: Foarte scurt, suntem la final. Cam ce orizont de timp ar avea această reformă?

Alexandru Rogobete: Eu sper că începem în acest an acest demers, atât de important pentru toți oamenii din această țară.

Realizator: Vă mulțumesc foarte mult și, dacă vom continua această dezbatere, vă invit să reveniți.

Alexandru Rogobete: Cu siguranță. Mulțumesc și eu!

(Transcriere: RADOR; intertitlurile aparțin redacției).