LIVE VIDEO: Premierul Ilie Bolojan anunță măsurile de reformă în sistemul sanitar

Premierul Ilie Bolojan şi ministrul sănătăţii, Alexandru Rogobete prezintă, într-o conferinţă de presă, măsurile de reformă din domeniul sănătăţii, care fac parte tot din al doilea pachet fiscal de reducere a deficitului bugetar.

Ilie Bolojan: Bună ziua! Am anunțat săptămâna trecută că vom prezenta în această săptămână unul din pachetele importante pe care ne propunem să le adoptăm. Este vorba de pachetul pe sănătate, și le mulțumesc colegilor mei pentru că au pregătit acest pachet. De ce suntem nevoiți să-l supunem atenției și adoptării?

Sistemul nostru de sănătate a acumulat probleme mari în ultimii ani și sunt două aspecte majore care îi afectează buna funcționare.

Un aspect major este creșterea accelerată a cheltuielilor și nu mai putem să susținem această creștere în anii următori, raportat la veniturile pe care le avem la buget.

Cheltuielile care sunt alocate prin Casa Națională de Sănătate sistemului sanitar au ajuns la o pondere de 16% din veniturile curente de la bugetul de stat, față de o pondere de aproximativ 11%, cât am înregistrat în anii trecuți. Doar în pandemie am mai ajuns la această pondere.

Așa cum am prezentat și data trecută, cheltuielile care sunt alocate prin Casa Națională de Sănătate sistemului sanitar au ajuns la o pondere de 16% din veniturile curente de la bugetul de stat, față de o pondere de aproximativ 11%, cât am înregistrat în anii trecuți. Doar în pandemie am mai ajuns la această pondere.

Pe cale de consecință, există o presiune puternică asupra bugetului pentru acoperirea acestor cheltuieli și anul acesta avem un buget alocat de 77 de miliarde de lei, la care colegii noștri ne-au solicitat o suplimentare obligatorie în așa fel încât, pe de o parte, să putem aduce facturile restante la zi, pentru că din martie nu am mai avut capacitatea financiară de a achita integral sumele, și, de asemenea, să putem funcționa până la finalul anului, iar pentru aceasta ne trebuie cel puțin 10 miliarde rectificare suplimentară, ceea ce reprezintă în condițiile actuale o presiune mare pe bugetul de stat.

Această creştere importantă de sume pe componenta de sănătate nu se reflectă direct proporţional în calitatea serviciilor pe care sistemul nostru de sănătate îl oferă cetăţenilor.

A doua problemă majoră pe care o avem este că această creştere importantă de sume pe componenta de sănătate nu se reflectă direct proporţional în calitatea serviciilor pe care sistemul nostru de sănătate îl oferă cetăţenilor şi nu se reflectă nici în percepţia și în satisfacția pacienților față de sistemul sanitar.

Și aceste măsuri pe care le propunem vin să rezolve cel puțin o bună parte din aceste probleme, atacând cauzele care au făcut să ajungem aici. Şi aș puncta câteva din cauzele pe care propunerile le atacă.

O bună parte din veniturile spitalelor din România vin pe componenta de asigurare a salariilor în așa fel încât nu sunt legate direct de calitatea serviciilor sau de numărul acestora.

Avem conduceri de spitale care nu performează și în multe locuri, deci avem ineficiență managerială și administrativă. De ce se întâmplă asta? Pentru că o bună parte din veniturile spitalelor din România vin pe componenta de asigurare a salariilor în așa fel încât nu sunt legate direct de calitatea serviciilor sau de numărul acestora, prin urmare cât timp, mai mult de jumătate din banii pentru salarii îți vin direct de la Casă, nu va fi niciodată o presiune sau un stimul pentru ca managerii să îmbunătățească serviciile, să fie mai eficienți. Și aceste propuneri vin să facă conducerile mai eficiente și mai responsabile.

Avem cheltuieli salariale disproporționate din ponderea totală a spitalelor.

Avem cheltuieli salariale disproporționate din ponderea totală a spitalelor. Gândiți-vă că mai mult de o treime din spitalele noastre au cheltuieli cu salariile care depășesc 80% din totalul cheltuielilor unui spital. În condițiile în care cheltuielile de salarii depășesc 80-90%, în multe locuri, așa cum am precizat, banii care le mai rămân acestor spitale pentru medicamentele necesare pacienților, pentru analize, pentru aparatură, pentru curățenie în spitale, pentru toate serviciile care trebuie acoperite sunt foarte puțini și, plastic, aceste spitale există în primul rând pentru cei care lucrează în aceste spitale pentru a le asigura salariile și, din păcate, mult prea puțin pentru pacienții cărora ar trebui, teoretic, să le ofere servicii. Și pentru aceste spitale este evident că trebuie să-și facă o analiză a acestor cheltuieli, iar ele trebuie să se bazeze în principal pe serviciile care le sunt oferite pacienților.

Avem, din păcate, în multe locuri, servicii care sunt umflate, avem uneori fraude prin optimizarea cheltuielilor.

Avem, din păcate, în multe locuri, servicii care sunt umflate, avem uneori fraude prin optimizarea cheltuielilor, prin îmbunătățirea indicilor de complexitate și prin tot felul de tehnici care au făcut ca, de multe ori, cheltuielile, așa cum v-am spus, să crească, fără să se regăsească în servicii și trebuie să combatem prin măsuri ferme și să întărim responsabilitatea și sancțiunile în acest domeniu.

Orice întârziere a digitalizării nu ne permite să vedem problemele.

Avem o întârziere a digitalizării sistemului și orice întârziere a digitalizării nu ne permite să vedem problemele și e nevoie deci urgentă să finalizăm toate procedurile prin care softurile Casei de Sănătate sunt aduse la zi, sunt interconectate cu ale spitalelor, în așa fel încât să putem urmări cheltuielile și să fim mai eficienți.

Acest melanj între activitățile private și cele publice

Avem o socializare a multor cheltuieli și o privatizare a câștigurilor și în multe locuri, din păcate, acest melanj între activitățile private și cele publice permit acest lucru și este important ca și sistemul de sănătate public să-și gestioneze resursele în așa fel încât să-și mențină o bună parte și din veniturile care sunt încasate de pe urma tratamentelor.

Lipsa criteriilor de performanță în sistem din punct de vedere al salarizării medicilor.

Avem o lipsa criteriilor de performanță în sistem din punct de vedere al salarizării medicilor, nu există sisteme care să încurajeze medicii să lucreze în spitale mai mult, să facă mai multe operații și ceea ce am discutat cu domnul ministru este să susținem câteva proiecte-pilot, în care să introducem salarizarea funcției de performanță, în așa fel încât, dacă rezultatele vor apărea, să putem generaliza acest lucru în întreg sistemul, iar medicii să fie plătiți în principal funcție de performanța pe care o fac.

Avem șefi de secții care nu sunt numiți de managerii de spitale

Avem șefi de secții care nu sunt numiți de managerii de spitale, iar dacă sunt numiți de alte instituții cum sunt universitățile de medicină, de exemplu, sau facultățile de medicină și nu au un raport de performanță încheiat fără echivoc cu indicatori clari cu cei care conduc spitalul, vă puteți da seama că un manager de spital nu are instrumentele necesare, dacă nu îi are în echipele de management pe șefii de secție presați de indicatori să facă performanță, să livreze servicii de calitate și eficiente. De asemenea, din păcate, avem un supraconsum de medicamente și proceduri inadecvate în această zonă.

Avem o pondere importantă a medicamentelor inovative atât ca volum, mult mai mare decât ar fi normal, dar și ca sumă.

Avem o pondere importantă a medicamentelor inovative atât ca volum, mult mai mare decât ar fi normal, dar și ca sumă, iar tratamente care pot fi rezolvate cu medicamentele generice, datorită întârzierilor din sistem, sunt rezolvate la prețuri de două, de trei ori mai scumpe cu cele inovative și e nevoie ca acolo unde medicamentele scumpe pot fi înlocuite de medicamentele generice, să facem acest lucru, și doar acolo unde nu există înlocuitori să menținem în continuare posibilitatea de tratamente scumpe care depășesc posibilitățile sistemului.

Pacienții ajung în sistemul spitalicesc cu boli într-un stadiu avansat, întrucât prevenția este slabă.

În general, avem o debalansare a activității în sistem, ceea ce generează costuri generale mult mai mari pentru că pacienții ajung în sistemul spitalicesc cu boli într-un stadiu avansat, întrucât prevenția este slabă și întrucât ponderea tratamentelor în cabinetele medicilor de familie, în ambulatorii sau în spitale de zi, în spitalizarea de zi, iertați-mă, este la o pondere mult prea mică față de ceea ce ar trebui să fie.