Leonard Horvath, Universitatea Babeș-Bolyai: ”Studenții trebuie să știe cum a apărut sau cine a inventat TVA-ul”

Rubrica: 'Apel matinal' - Realizatori: Daniela Petrican și Cătălin Cîrnu

Imagine Dragons, una dintre cele mai mari trupe de pop-rock din lume, a venit pentru prima dată în România în august 2023, la festivalul UNTOLD, aici, la Cluj-Napoca, festival care marchează anul acesta a 10-a ediție. Și, evident, trupa nu va lipsi.

Da, nu vreau să greșesc, cred că a fost cel mai mare număr de spectatori la acel concert, mai mulți decât vin în mod cotidian, să zicem, atunci când joacă Universitatea Cluj pe propria arenă. Dar suntem în municipiul Cluj-Napoca, un oraș vibrant, evident, știm bine, municipiul este și reședința județului Cluj și una dintre principalele sale caracteristici o reprezintă diversitatea. Și am putea spune că asta dintotdeauna, raportându-ne la istorie, la cultură și, de ce nu, la divertistisment.

Este, de asemenea, un important centru universitar și totodată cultural. Universitatea Babeș-Bolyai este cea mai importantă instituție academică din țară. Aici predarea se face în patru limbi, din câte am citit. Din 105 specializări, 98 sunt în limba română, 52 în limba maghiară, 14 în limba germană și patru în limba engleză.

Da, din Cluj-Napoca a venit la București și actualul ministru al educației, dar alături de noi, invitatul de astăzi al matinalului este Leonard Horvath, profesor, lect. univ. dr. la Facultatea de Istorie și Filosofie și Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Bună dimineața!

Bună dimineața și bine ați venit la Cluj!

Bine v-am găsit. Cum vă descurcați, și la Facultatea de Istorie și Folosofie, și la cea de Științe Economice și Gestiune Afacerilor?

Eu zic că bine, din moment ce sunt la amândouă. Este o provocare, într-adevăr, dar mergem pe filonul istorie, în primul rând, pentru că asta este profesia mea de bază. La Facultatea de Științe Economice predau istoria economiei, istoria doctrinelor economice, deci mergem pe o zonă acceptabilă. Și aici mă refer la faptul că studenții trebuie să știe cum a apărut sau cine a inventat TVA-ul, sau, de exemplu, să cunoască ceea ce vedem astăzi, când vedem la televizor că ANPC-ul face controale, și atunci trebuie să știe cine a inventat Protecția Consumatorului și vă spun sincer că au inventat-o bizantinii, la Constantinopol. Deci, nu este o invenție modernă, nimic nu este nou în economie, așa că să știți că istoria are răspuns la toate.

E ciclică, nu? Tot istoricii spun asta. Aveau comisari și pe atunci?

Aveau ceva comisari care veneau, îți controlau, să zic, micul magazin și, dacă nu respecta anumite rigori, se închidea până la remediere. Deci, lucrurile nu sunt noi, asta vreau să vă spun. Sau TVA-ul care astăzi este în România, de 19%... De exemplu, la romani era prima dată 0,5% și 1%. Sau mall-urile pe care le vedem astăzi, nu? Primele mall-uri sunt piețele lui Traian din centrul Romei.

Dijma de altădată, nu?

Spuneam că sunteți și la Facultatea de Istorie și Filosofie și Facultatea de Științe Economice. Cum este Clujul universitar?

Este un oraș vibrant. Cred că este orașul unde se vede cel mai bine acest mediu universitar. Pe centru, este plin de tineri, sunt peste 100.000 de tineri care vin în fiecare an și studiază la Cluj, adică pe timpul verii se vede această relaxare în timpul vacanței de vară, când orașul devine mult mai liniștit, dar nu foarte mult, pentru că avem festivalurile care deja...

Mă gândeam la cei care au restanțe.

Doar ei mai rămân pe aici.

Da, dar restanțele deja se dau imediat după terminarea primei sesiuni, că este sistemul Polonia în funcțiune. Adică nu mai este pe sistemul cum se dădea odată.

Să rămână până în toamnă.

Da, nu mai. Și atunci, într-adevăr, este un oraș vibrant, este un oraș unde tinerii sunt omniprezenți pe centru, se văd. Este un oraș, într-adevăr, unde o parte din veniturile pe care le realizează orașul sunt inclusiv de pe această...100.000 de tineri care vin în Cluj-Napoca și stau nouă luni de zile. Adică un oraș mediu din Transilvania, de exemplu, cum este, nu știu, Deva, de exemplu, unde sunt vreo 80 și ceva de mii locuitori. Deci, un oraș ca și Deva vine la Cluj o dată și stau nouă luni pe an.

Da, ca un stup pentru albine, dar am o curiozitate legată de sistemul educațional românesc. Pune oare suficient accent pe învățarea critică a istoriei?

Se pune accent pe învățarea critică. Problema este: tinerii din ziua de astăzi, pentru că sunt bombardați cu foarte multă informație, mai ales din rețelele de socializare și nu reușesc să o verifice. Și aici este rolul, în primul rând, și al școlii, dar, pe de altă parte și al cadrelor didactice de la universitate, de a le arăta această direcție. Acum merge și pe partea de educație pe care o primesc copiii de acasă, pentru că, într-adevăr, trebuie să citești. De exemplu, Facultatea de Istorie, dacă vrei s-o termini, adică să devii absolvent de istorie, trebuie să stai în bibliotecă, să citești acele cărți, să te uiți pe documente istorice, să vezi ce au mai spus și alții.

Să nu-l întrebi, scuze, pe Chat GPT, nu? să-ți spună ce s-a întâmplat prin Imperiul Bizantin.

Da, Chat GPT-ul este o soluție, să spunem temporară, dar nu este soluția cea mai bună, pentru că trebuie să compari documente, să-ți formezi gândirea critică și aici este rolul pe care trebuie să-l ai, pentru că de asta ai venit la universitate, nu? De asta ai venit la facultate, ca să spunem că începem cu ceva, cu facultativ, că ai venit că-ți dorești să faci ceva, să te formezi profesional și Clujul oferă această posibilitate. Universitatea Babeș-Bolyai, și, de ce nu, chiar toate universitățile din Cluj oferă această posibilitate, pentru că se vede în ranking-urile internaționale și chiar și în ranking-ul național, suntem prima universitate, sau primul centru universitar din România.

Există o lecție personală pe care ați învățat-o în cariera dumneavoastră și pe care o spuneți studenților?

Da, le spun că, de exemplu, școala sau absolvirea unei universități sau a facultății este una benefică. Pe mine m-a ajutat foarte mult în viață, nu neapărat că am cariera didactică la Universitate, dar îmi aduc aminte, când am terminat studiile doctorale, pentru că am făcut și licența, și masteratul, și doctoratul imediat după, am reușit să mă angajez direct, să spun așa, director general la o companie, lucru care m-a ajutat foarte mult, pentru că am avut studiile făcute una după alta și făcute la timp. Este un lucru benefic. Mie mi s-a potrivit zicala românească "Cine are carte, are parte" şi cred că este absolut necesar ca tinerii să fie aplecați pentru a-şi acumula acel bagaj de cunoștințe de care au nevoie în viață și, de ce nu?, inclusiv la locul de muncă, pentru că facultatea nu te învață neapărat, devii doxă în materie, dar te învață să știi unde să alegi şi să ajungi rapid la acea informație de care ai nevoie.

De regulă, de unde vă luați informația?

De regulă, din surse, să spunem veridice, din surse științifice. Dacă este nevoie de actul didactic, ne uităm și la celelalte universități din străinătate, pentru că avem acces la baze de date internaționale - universitatea pune la dispoziție atât studenților, cât și cercetătorilor, dar și cadrelor didactice - și există o trainuire continuă a cadrelor didactice. De exemplu, chiar săptămâna viitoare, la Facultatea de Științe Economice îl avem invitat pe Marko Starstedt, unul dintre cei mai buni economiști de la Universitatea din München, care vine să ne mai explice noile tehnici privind cercetarea în zona economică, de ce nu? Și atunci suntem permanent la punct cu chestiuni de genul acesta. Pe de altă parte, Universitatea Babeș Bolyai, dacă e să ne uităm, este Universitatea care are cele mai multe proiecte de cercetare, dar și proiecte pe fonduri europene câștigate din țară.

Se mai face cercetare în România?

Se mai face, da. Se face. Sigur, că acum cercetarea este un pic subfinanțată, dar se face. De exemplu, chiar la universitate conduc în prezent un proiect mare de cercetare Centrul Regional de Orientare în Carieră al Cercetătorilor pe zona de nord-vest, unde oferim suport, să spunem, pentru tinerii cercetători, pentru cadrele didactice, pentru cercetătorii seniori, dar și inclusiv mergem în vizite în școli, unde facem și le prezentăm tinerilor experimente pentru a încerca, să spunem, din preuniversitar și, de ce nu?, chiar și din gimnazial, pentru a le arăta cum funcționează știința. Adică mergem cu lucruri concrete în școlile din zona de nord-vest a Transilvaniei și chiar am fost peste tot, putem spune. Săptămâna viitoare, de exemplu, mergem la Oradea, pentru că avem și dezbateri cu cercetători consacrați științific. Am organizat diverse conferințe din punctul acesta de vedere și oferim suport. Adică oricine își dorește să acceseze aceste baze de date sau să aibă acces la mai mult pe ceea ce înseamnă cercetare, poate să vină la Centrul Regional Nord-Vest de Orientare în Carieră al Cercetătorilor de la Universitatea Babeș Bolyai și îi punem cu drag la dispoziție absolut tot ce este necesar.

Ce personalitate istorică, nu știu, credeți că ar avea cel mai mare impact asupra lumii de azi, dacă ar trăi?

Da, o întrebare foarte bună. Depinde. De exemplu, dacă ne referim la un lider de stat, dacă e să o luăm așa, pentru mine, de exemplu, ca și persoană și care mi-a plăcut foarte mult a fost Frederic cel Mare al Prusiei, care, prin ceea ce a moștenit, a reușit să aducă Prusia la un rang de mare putere europeană la vremea respectivă, dar a fost și un rege, să spunem, luminat din punctul acesta de vedere, că este cunoscut ca şi regele filosof, pentru că scria și avea multe chestiuni, adică era un rege educat. Și este absolut necesar, din punctul acesta de vedere, să avem modele de genul acesta. De exemplu, inclusiv în istoria României, nu putem să spunem că nu avem modele. Îl avem pe Iuliu Maniu, care a fost un model de verticalitate pentru politica românească și inclusiv pentru societatea transilvană, dar și pentru, să spunem, mediul din perioada interbelică de la vremea respectivă și inclusiv pentru conduita morală de care a dat dovadă în momentele critice, inclusiv când a reușit să pună Viena, să spunem, să pună ordine în Viena în 1918. Deci, sunt oameni care au realizat, oameni care sunt adevărate modele morale și politice, dar și, să spunem, personalități care într-adevăr ne pot inspira. Dacă e să ne uităm la clasa politică de astăzi, vedem unde o mare parte și-au terminat studiile și haideți să ne uităm la cei care au făcut Marea Unire de la 1918, adică un Brătianu, care a terminat la Paris, un Iuliu Maniu, care a terminat la Budapesta și Viena. Deci, sunt personalități, într-adevăr, care și-au făcut școlile în adevăratul sens al cuvântului și aveai cu cine să vorbești și vorbeau și multe limbi străine.

Da, pentru că studiau și nici nu își luaseră permisul de conducere doar așa, în mers pe lângă București, adică la Pitești. Dar am mai avea o curiozitate. Uitându-ne așa, în jurul nostru, de ce oare reacționează societatea românească, așa cum se întâmplă, la mitologia legată de daci și poate chiar de excepționalismul românesc?

Da, societatea românească caută acea perioadă idilică, nu, toate societățile caută o perioadă idilică. Și societate asta a dacilor sau a dacopaților, așa cum este cunoscută astăzi, este o perioadă din punct de vedere idilic, pe de o parte, în care o anumită parte a societății se recunoaște, pentru că, într-adevăr, poveștile și legendele fac parte din construirea unui ideal național al unei națiuni. Și această poveste cu daci, într-adevăr, care într-adevăr vedem acolo tot felul de discuții, că la un moment dat a apărut și chestiunea că dacii ar fi vorbit limba latină și romanii ar fi preluat limba latină, adică lucru care este total fals, că nu există dovezi istorice din punctul acesta. Şi istoria se face pe dovezi certe, nu se face pe "dacă". Cuvântul "dacă" în istorie nu există. Adică nu dacă, "dacă". Deci nu există!

Femininul, nu? Substantiv.

Există pe documente. Adică, ne uităm la documentele istorice și asta ne spune într-adevăr au fost. Pe de altă parte, aceste mitologii au rolul de a îmbunătăți și de a mistifica istoria și de a o colora, să fie mult mai frumoasă. Și lumea, ca și poveștile și povestirile pe care ni le spuneau părinții sau poveștile când eram mici, nu?, cu împărați, regi, ne plac aceste povești frumoase în care credem că într-adevăr dacii au fost, să spunem, buricul Europei la vremea respectivă. Dar, dacă e să ne uităm, provincia Dacia la un moment dat, după ce a fost cucerită de romani, a fost o provincie marginală, pentru că nu a fost, așa cum învățam când eram copii la istorie, că, într-adevăr, în Dacia au fost aduși cei mai buni meșteri. Fals. O provincie marginală rămâne o provincie marginală. Lucrurile bune se întâmplau la Roma. Adică, romanii, să fie foarte clar, în Imperiul Roman s-au construit peste 80. 000 de drumuri pietruite.

Mai avem și noi...

De kilometri. 80.000 de kilometri de drumuri pietruite și construcția pe care o vedem astăzi de drumuri, adică trei metri cu trei metri, datează de la vremea respectivă și inclusiv modalitatea de construcție. Deci avem multe de învățat de la romani, cred că de la daci mult mai puțin.

Da, e adevărat. Calea lui Traian, uite că mi-a venit în minte acum...

Adică, mai fac o paranteză: Podul lui Apolodor din Damasc, peste Dunăre, a fost construit între 102 și 105, un record. Sau drumul de la Potaissa, adică de la Zalău la Dunăre, la Drobeta Turnu Severin, a fost construit în șase ani de zile. Drum pietruit.

Se mișcau mai repede decât în ziua de astăzi și n-aveau nici ultimele tehnologii. Da, o discuție minunată. O scurtă lecție pe care am purtat-o cu unul dintre invitații noștri. Cu mulțumiri și...

Vă mulțumim și vă mai așteptăm la Cluj. Da, Clujul este un oraș într-adevăr multicultural din acest punct de vedere, cu o istorie multiplă, unde, într-adevăr, are ce să vadă toată lumea.

Și totuși, mai am o curiozitate, raportându-mă la alți profesori care predau în universitățile din România, care este valoarea studenților care vin în anul întâi? Cu sinceritate. Într-o paralelă de acum zece ani.

Sigur că, calitatea învățământului este într-un ușor regres, ca să fim corecți. Dar sunt studenți, într-adevăr, cu care poţi să lucrezi și sunt studenți foarte buni, dar sunt și studenți care, să spunem, după primul an... Este pe principiul, cel puțin la universitate, sistemul românesc, astăzi este pe principiul Junimei: "Intră cine vrea și rămâne cine poate până la final!".

Mulțumim. Alături de noi a fost Leonard Horvath, profesor, lector universitar doctor la Facultatea de Istorie și Filosofie și Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca./editor Florin Lepadatu/