În Franța trăiesc aproximativ o jumătate de milion de români

Între un sfert și o treime din populația României trăiește în afara granițelor țării, iar migrația din ultimii 35 de ani este responsabilă pentru 70% din această pierdere, conform datelor oficiale ale Institutului Național de Demografie.

Fenomenul nu este la fel de accentuat în celelalte țări din fostul bloc comunist.

Tot mai mulți cercetători români caută particularitățile comunităților românești din diferite țări occidentale, iar corespondentul Radio România Actualități la Paris, Daniela Coman, a realizat un interviu cu Raluca Prelipceanu, autoarea unui studiu despre românii din Franţa.

În Franța trăiesc aproximativ o jumătate de milion de români. Este vorba doar de o estimare, pentru că statul francez nu obligă pe nimeni să-și declare originea.

În cercetările sale de câțiva ani, Raluca Prelipceanu, profesoară de științe economice și sociale, cu un doctorat pe tema migrației la prestigioasa Universitate Sorbona, identifică particularități multiple ale comunității românești în Franța.

Raluca Prelipceanu: Este un adevărat mozaic, am putea spune, migrația românească în Franța. Aproape toate profesiile sunt acum reprezentate. Desigur că sunt mulți medici, a doua comunitate de medici străini de pe teritoriu francez, peste 6000 de medici români, apoi ingineri, economişti, de asemenea sunt multe persoane care lucrează în construcții, mulți măcelari, persoane care lucrează în domeniul hotelier - de fapt am putea să-i calificăm drept migranți temporari, nu stau permanent. De asemenea, foarte multe persoane, mai ales femeile, lucrează în menaj.

Este comunitatea coagulată, să spunem așa, şi care ar fi diferențele între românii care trăiesc aici și cei din alte țări europene?

Este această veche legătură care există între România și Franța, pentru că inițial au fost preceptori francezi care au venit, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru a educa copiii familiilor aristocrate, familiilor boierești din România. Ulterior, au început să vină românii aici la studii, în 1802 a fost primul student român aici, la drept, în 1834 primul student la arte frumoase. Practic o istorie întreaga legăturilor dintre România și Franța, care nu există în cazul celorlalte țări europene. În același timp, m-ați întrebat de coagularea comunității. Este totuși un clivaj între migrația,pe de o parte,cea foarte veche și migrația mai recentă,și un alt clivaj între migrația celor înalt calificați, deci cei foarte educați, și cei mai puțini educați. Dar în ultima vreme există această tendință ca românii să petreacă tot mai mult timp împreună. Există multe asociații care s-au constituit în ultimii ani, există și o deschidere mai mare din partea autorităților românești care încurajează această coagulare a comunității.

În ce măsură mai țin legătura cu România și cât de mult sunt conectați la problemele de acolo?

Actualmente, legătura cu persoane din România este constantă, deci cu familia, cu prietenii. Dezvoltarea internetului, costurile tot mai scăzute ale operatorilor de telefonie, apariția whatsapp-ului au facilitat practic aceste contacte. Primesc informații dacă nu din presă sau de pe internet, dar de la familiile lor, de la prietenii lor. Există acest interes pentru ceea ce se întâmplă în țara de origine, pentru imaginea pe care țara de origine o are în afară, conștiința deja că această imagine ne afectează și pe noi, cei care trăim în afară. Atunci desigur că există și această preocupare pentru a îmbunătăți situația din România și, de ce nu, și soarta celor care au rămas acolo.

La câți dintre ei există dorința sau măcar un proiect de a reveni?

Lucrurile sau diferit. În Italia și Spania și apoi Germania și Marea Britanie se află cel mai mare număr de români, de acolo s-au petrecut și cele mai multe cazuri de întoarcere. Cei mai mulți care se întorc au un plan antreprenorial - este ceea ce spune un studiu efectuat recent, doresc să încerce să-și dezvolte o afacere în România. Apoi, sigur că depinde și de la țară la țară. De exemplu, românii din Italia se întorc și pentru că își doresc să poată avea o casă a lor, și este mult mai simplu să aibă o casă în România decât în altă parte. Cei din Marea Britanie speră să aibă oportunități profesionale - în România s-au îmbunătățit totuși condițiile pentru diverse profesii.

De ce n-ar pleca un român din Franța înapoi în țară?

Mai este și această problemă a mentalităților. Așa cum vă pot spune dintr-o anchetă de teren realizată anul trecut, deci destul de recent, îmi vine în minte o frază care mi-a spus un domn de la Nisa, mi-a spus că nu se mai simte acasă acolo. Mai există încă și această importanță a rețelelor în România. Mai puțin poți accede într-un post pe criterii meritocratice, cât mai mult rețele de, să spunem, nepotism şi atunci sigur că oamenii sunt nemulțumiți și îngrijorați în același timp. S-au dezobișnuit, s-au obișnuit poate cu alte valori, cu un alt sistem bazat pe merit, chiar dacă unii se mai plâng de discriminări, și în Italia, și chiar și în Franța, totuși este un sistem care funcționează. Alții mai invocă și alte cauze, de exemplu, calitatea tot mai proastă a sistemului medical și a sistemului educațional din România. Deci instituțiile care practic nu funcționează așa cum ar trebui.