Deficitul de forță de muncă în România este de peste o jumătate de milion de lucrători

Suntem mai puţini cu aproximativ 2,3 milioane de persoane, care au emigrat în ultimele 2 decenii, iar în acest context România devine tot mai atractivă pentru lucrătorii străini, arată datele unui studiu realizat recent de o firmă de consultanţă din România. Analiza privind impactul migrației evidențiază atât provocări cât și oportunități generate de acest fenomen, care influențează economia, dar și întreaga arhitectură socială și culturală a țării.
Specialiștii atrag atenția că modul în care va fi gestionat în timp acest echilibru va influența direct competitivitatea economică. Unele efecte la nivel public sunt deja vizibile și discutăm pe această temă, la ''Apel matinal'', cu Romulus Badea, președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă din România. Bună dimineața!
Bună dimineața și dvs şi ascultătorilor dvs. Multumesc pentru invitație!
Mulțumim și noi! Există date concrete privind impactul economic al forței de muncă deja aduse în România?
Aș începe cu o mică precizare, dacă îmi permiteți. În Uniunea Europeană sunt înregistrați 3,1 milioane de români. Suntem practic cea mai mare diasporă din Uniunea Europeană. Dacă e să luăm în considerare că și în Marea Britanie sunt aproape un milion de români și apoi luăm în calcul și celelalte ţări, Statele Unite, Canada și așa mai departe, s-ar putea ca numărul românilor care au plecat din România să fie aproape dublu față de cifrele oficiale care sunt vehiculate. Asta arată că, de fapt, deficitul de forță de muncă este mult mai mare decât ne arată statisticile. Și da, el trebuie compensat cumva și soluția care a fost găsită este să aducem și noi la rândul nostru oameni care să-i înlocuiască pe cei care au plecat. Noi avem, din păcate, înregistrați în România 150.000 de oameni în scop de muncă, puțin - spun din păcate pentru că sunt puțini față de necesarul real, dar în mod clar oamenii aceștia își aducă aportul la economia românească prin munca pe care o prestează. Ceea ce consumă aici, evident, impozitele și contribuții sociale care se plătesc pentru ei la bugetul de stat.
Da, la fel de adevărat este că ei trimit bani în țările de origine, așa cum se întâmplă sau se întâmplă mai cu seamă în anii anteriori și cu românii care lucrau în străinătate și trimiteau bani acasă. Dar revenind la lucrătorii străini, e preponderant asiatici, corect?
Da, preponderant lucrătorii din Asia de sud-est.
Odată ajungi și în România, ei rămân până la finalul contractului sau există un fenomen de migrație către alte state din Uniunea Europeană, mai ales după ce am intrat în Schengen?
În mod surprinzător, după ce am intrat în Schengen, fenomenul migrației secundare ilegale către vest a scăzut, forța de muncă s-a stabilizat, oamenii au început să aprecieze puterea permisului de ședere într-un stat Schengen, greutatea lui, și apoi au început să înțeleagă că dacă aleg să plece într-un alt stat Schengen, unde nu au automat drept de muncă, el trebuie obținut, au doar drept de liberă circulație pentru 90 de zile, deci dacă aleg să plece acolo și să devină ilegal, pierd asigurări sociale, pierd legalitatea pe teritoriul Schengen, și lucrurile astea sunt importante. Prin urmare, de când am intrat în Schengen, acest fenomen a scăzut mult. Nu spun că a dispărut, mai sunt oameni care pleacă, dar semnificativ mai puțin, din ce am observat noi, față de ce era înainte de intrarea în Schengen.
Au existat situații în care muncitori aduși pentru proiecte majore, de exemplu în construcții, au migrat ulterior către alte domenii. Cât de eficient poate fi gestionată activitatea lor?
Trebuie să înțelegem că acești muncitori sunt și ei oameni. Ei pleacă din țările lor de nevoie, nu că le-ar plăcea neapărat. Pleacă pentru că trebuie să plătească facturi, au copii pe care vor să-i crească, să le ofere un viitor mai bun, exact cum au făcut și românii care au plecat în vest. Vin în România în construcții și, la un moment dat, în România este o muncă grea, adică nu în România, construcțiile sunt o muncă grea. Uneori ajung la o epuizare sau pur și simplu nu fac față, fizic nu fac față. Și atunci încearcă să se reorienteze spre alte domenii, dar până la urmă este ceva normal. Nu pot să spun că este un fenomen în masă această reorientare profesională, dar da, se întâmplă, se întâmplă. Sunt oameni liberi până la urmă, adică dacă ei obțin drept de muncă la un alt angajator din România, de exemplu, se pot duce.
Și le e mai bine, pot pleca. Actualul cadru legislativ oferă condiții suficiente de recrutare? Pentru că știm că, la un moment dat, era pus în transparență decizională și un nou proiect, apropo de recrutarea forței de muncă din străinătate.
Proiectul în continuare este în transparență decizională, se lucrează pe el, sunt legiuitorul, inițiatorii, au cules opiniile mediului privat și o parte din ele sunt implementate. Este necesară o astfel de reglementare, pentru că, vedeţi, e un domeniu unde mulți văd doar oportunitatea unui câștig, nu văd și responsabilitatea față de oamenii pe care îi aduc, pentru că agențiile de recrutare nu aduc echipamente, nu aduc șuruburi, aduc oameni, și de oameni trebuie avut grijă, se întâmplă tot felul de situații, trebuie avut grijă de ei. Şi pentru a preîntâmpina sau pentru a evita situații de abuzuri, de fraudă și așa mai departe, este necesară o reglementare în acest domeniu.
Importăm de regulă forță de muncă necalificată sau aducem și specialiști?
Preponderent, forță de muncă necalificată. Şi voi explica de ce. Angajatorii acoperă cu muncitorii din străinătate slujbele, necesarul pe care românii nu mai sunt dispuşi să-l... tipul de muncă pe care românii nu mai sunt dispuşi să-l facă. Și aici vorbim de foarte multe joburi necalificate. Am observat însă că în ultimii doi ani a început să crească numărul de muncitori, solicitările de muncitori calificaţi, mergând înspre ingineri, de exemplu, sau oameni care pot să supravegheze linii de producție.
Privind în perspectivă, există riscuri pe termen lung pentru piața muncii din România sau, dimpotrivă, vorbim despre un mecanism care poate stabiliza economia?
Noi suntem într-un deficit sever de forță muncă. În anii 2022-2024, deficitul de forță de muncă a fost în fiecare an peste 600.000, conform datelor înregistrate la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă. Noi aducem în țară,sau în ţară intră aproximativ 60.000 şi ceva de oameni anual, ceea ce înseamnă 10%. Vă dați seama că este un pansament mic față de necesarul real și lucrul ăsta cumva trebuie gestionat în așa fel încât să rezolve cât mai mult din acest deficit. Alternativa este digitalizare și automatizare, însă nu în toate domeniile lucru este posibil. Prin urmare, trebuie să avem pe termen lung o politică de migrație concepută astfel încât să ajute economia și să compenseze, să acopere golurile din forța de muncă.
Bun, ca certitudine e clar, avem nevoie de forță de muncă. Și, totuși, cum se recrutează forța de muncă din străinătate, din Asia, că tot aminteam, iar Ioana, unul dintre ascultătorii noștri, şi-a reamintiut de cazul de la Cluj cu lepra. Se are în vedere şî controlul medical al forţei de muncă importate? Cum decurge acest proces?
Vedeți, este exact ce spuneam mai devreme, trebuie o reglamentare în domeniu pentru a standardiza acest proces de recrutare, de a impune niște condiții minime agențiilor care recrutează, pentru că acum fiecare face după cum îl taie capul. Agențiile responsabile întotdeauna verifică medical candidații selectați de către angajator, înainte de a începe procesul de recrutare... de imigrare, mă scuzați, tocmai pentru a preîntâmpina aceste situații. Vă dau un exemplu: dacă vrem să recrutăm sudori, o agenție responsabilă de recrutare organizează teste practice în țara de origine, oriunde hotărăște, nu contează, dar organizează teste practice pentru că nu poți să angajezi sudori pe bază de CV, trebuie să-l vezi dacă știe să sudeze sau nu. După ce a fost selectat pe baza competențelor tehnice, ar trebui să-i se ceară apoi cazierul, pentru a verifica că e în regulă și va îndeplini condițiile legislației din România privind imigrarea și analizele medicale făcute la o clinică independentă, nu aduse de la dispensarul din sat. Aceste analize, dacă certifică sănătatea sau compatibilitatea cu postul de muncă, permit continuarea procesului de imigrare care este unul laborios. Nu are rost să începi să te înhami la un drum lung biroratic de pregătire, obținerea avizului de muncă prezent și a vizei pe urmă, și să ajungă omul aici și să constați că nu este apt de muncă pentru că are ce știu eu ce boală care îl face incompatibil.
Da, ar fi bine să existe aceste filtre de care ne spuneți, în condițiile în care mai trebuie punctat un lucru, au tot intrat muncitori străini în România, spuneați că sunt vreo 150.000 în condițiile în care cred că anual cel puțin 50.000 au primit viză de ședere în România, e clar că există aici diferență, probabil sunt cei care au plecat din țară, dar vom fi atenți la astfel de detalii, pentru că până la urmă avem nevoie de ei, asta e clar, chiar dacă șomajul există în România, mulți dintre noi nu mai vor să practice unele meserii. Cu mulțumiri!
Și eu vă mulțumesc!
Romulus Badea, președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă din România e invitatul de astăzi al "Apelului matinal".