Campania "Sună-i zilnic!” – un apel către părinții plecați la muncă în străinătate

Peste jumătate dintre copiii rămași în țară după plecarea părinților la muncă în străinătate sunt nevoiți să preia responsabilități de adulți, iar pentru mai mult de jumătate dintre ei, separarea familială durează de peste patru ani. Datele îngrijărătoare reies dintr-o anchetă recentă realizată de organizația "Salvați Copiii România".

Mai mult decât atât, doar unul dintre trei copii își va revedea părinții plecați în această vară, ceea ce accentuează ruptura emoțională deja existentă.

Totuși, pentru a trage atenție asupra realității, organizația "Salvați Copiii!" a lansat campania "Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe", ca un apel la empatie și mai ales la responsabilitate.

Despre această campanie și impactul migrației asupra copiilor vorbim astăzi la "Apel matinal" cu Anca Stamin, coordonator de proiect în cadrul organizației "Salvați Copiii!". Bună dimineața!

Realizator: Bună dimineața!

Anca Stamin: Bună dimineața și mulțumesc pentru invitație!

Realizator: Mulțumim și noi că ați acceptat invitația și că putem sta de vorbă. Este o temă sensibilă, pe care destul de rar o băgăm în seamă. Ce v-a impresionat cel mai mult în datele anchetei realizate de „Salvați Copiii!”?

Situația copiilor rămași în țară și normalizarea unei drame

Anca Stamin: Aș relua de la faptul că ați menționat că este o temă sensibilă, pe care rar o băgăm în seamă. Este o temă extrem de delicată, care, până la un moment dat, a fost mai mult în atenția autorităților și a publicului. Însă pare că, în ultima vreme, ne-am obișnuit cu această situație – sute de mii de copii rămași în România în absența părinților plecați la muncă în străinătate. Această campanie se adresează, în primul rând, părinților, dar își dorește și să tragă un semnal de alarmă publicului larg cu privire la nevoile și situația acestor copii. Ați întrebat ce m-a impresionat cel mai tare la acest studiu. Este greu de spus, fiindcă rezultatele merg mână în mână cu experiența noastră de lucru. Organizația „Salvați Copiii!” lucrează de peste 15 ani pentru acești copii, pentru persoanele în grija cărora rămân și pentru părinții lor. Cifrele ne confirmă ceea ce vedem de foarte mult timp: mulți părinți sunt plecați pe perioade îndelungate – chiar dacă unii pleacă sezonier, pentru mai mult de jumătate dintre copii, părinții sunt plecați de peste patru ani. Impresionantă este și proporția copiilor care își asumă zilnic sau ocazional sarcini de adult – preiau responsabilități în gospodărie.

Asumarea prematură a rolurilor de adult

Cum se manifestă, concret, asumarea rolului de adult de către acești copii?

Anca Stamin: Vorbim în special despre situațiile în care copiii rămân cu bunicii – uneori în vârstă – iar fetele, în mod special, sunt nevoite să facă treburi în gospodărie: mâncare, curățenie, îngrijirea fraților mai mici. Mai mult decât atât, unii copii trebuie să aibă grijă chiar și de bunicii foarte bătrâni. Sunt și cazuri în care tatăl este plecat, iar băieți de vârstă fragedă trebuie să preia responsabilitățile unui bărbat în gospodărie. Declarațiile lor sunt emoționante – își exprimă dorința de a-și trăi copilăria, nu de a fi considerați „bărbatul casei”.

Efectele despărțirii de părinți pe termen lung

Sunt sigur că ați întâlnit multe cazuri tulburătoare. Ce înseamnă, în viața unui copil, o despărțire de patru ani (sau mai mult) de unul sau ambii părinți, comparativ cu ceilalți copii care trăiesc într-o familie completă?

Anca Stamin: Aici aș vrea să fac o distincție. Copiii pot fi despărțiți de peste patru ani și aici perioada se poate duce și mult... Sunt copii ai căror părinții au plecat de opt, nouă, zece ani, dar situația poate avea efecte mai mult sau mai puțin grave asupra copiilor, chiar dacă separarea este de mult timp, în funcție de modul în care părinții gestionează această situație. Și aici sunt de menționat niște lucruri foarte importante. În primul rând, modul în care părinții discută cu copiii și îi pregătesc înainte de a pleca, iar, din păcate, experiența noastră ne-a arătat că majoritatea nu discută și de multe ori copiii află cu o zi înainte sau mai rău decât atât, află de la bunici că părinții au plecat în ziua respectivă, asta dintr-o dorință de a-i proteja pe copii, dar care de fapt nu conferă o protecție copiilor sub nicio formă. Mai departe, și aici voi ajunge la punctul central al campaniei, odată ajunși în străinătate, părinții trebuie să comunice constant cu copiii lor, constant și onest, o comunicare cu sprijinul unor platforme video, care în ziua de azi ar trebui să fie la îndemâna tuturor, prin care să fie, să se discute despre ceea ce a făcut copilul, ceea ce a făcut părintele în ziua respectivă. Practic, o comunicare cu substanță, o comunicare în care părintele să încerce să nu facă promisiuni pe care nu le poate onora, mai ales cele referitoare la venirea în țară, în vacanță sau de Paște, de Crăciun. Astfel de promisiuni neonorate atârnă mult în ochii copilului care își pierde din încrederea în ceilalți în urma unor astfel de situații. Lăsarea copilul în grija unei persoane de încredere și care să fie capabile și emoțional, dar și fizic să aibă grijă de el, este un alt mod în care impactul negativ al plecării părinților poate fi diminuat și implicarea constantă, fie de la distanță, fie în perioadele când părinții sunt în țară în viața celui mic. Sunt câțiva factori care pot contribui, repet, la a minimiza acest impact negativ asupra copiilor. Şi ar mai fi ceva de menționat, și anume, plecarea părinților la o vârstă fragedă a copilului, care ar trebui evitată pe cât posibil, mai ales a ambilor părinți.

„Sună-i zilnic!” – campania pentru conexiune emoțională

Cred că momentul esențial este să stai de vorbă cu copilul în fiecare zi, ca părinte plecat. Ce își propune campania „Sună-i zilnic!”, mai ales că acum nu mai există costuri mari pentru telefonie?

Anca Stamin: Nu, nu sunt costuri deosebite cu telefonia mobilă și sunt, după cum spuneam, există și posibilitatea de a avea un apel video, fiindcă imaginea este mai puternică, cu siguranță, decât sunetul. Este de preferat un apel video, dar dacă nu și un apel telefonic, într-o rutină zilnică a copilului, care se știe că în fiecare zi, la eu știu ce oră de seară, este sunat de mama sau de tata și ca, în continuare, lucrurile acestea fac ca viața să curgă într-un ritm cât de cât normal în această situație. Deci campania încurajează apelurile zilnice și implicarea activă a părinților în viața copiilor. Pe lângă aceste lucruri, prin platforma "Salvați Copiii!", copiisinguriacasă.ro, părinții și alte persoane interesate pot găsi resurse și sfaturi practice despre ce și cum pot face pentru ca cei mici să nu se simtă la distanță emoțională față de părinții lor, chiar dacă distanța fizică este una mare. În cadrul campaniei vom avea și activități de sprijin direct, mai ales că în această perioadă, o parte dintre părinți reușesc să vină în țară. Prin centrele locale "Salvați Copiii!" ne propunem să organizăm la finalul lunii iulie și în luna august activități pentru copii și copii și părinți, activități de conectare, copii, părinți, chiar bunici, în măsura în care și aceștia pot participa. Şi, la fel, ne propunem să organizăm o serie de caravane de informare în comunitățile rurale și urbane mici, acolo unde accesul la servicii este mult mai redus și unde credem că e necesară și o implicare a comunității. De aceea reiau ideea că pe lângă părinții care muncesc în străinătate, care sunt grupul țintă principal căruia ne adresăm, ne adresăm și persoanelor în grija cărora au rămas copiii, dar și membrilor comunității și publicului larg, care pot sprijini copiii aflați în această situație.

Părinții conștientizează impactul, dar realitatea e dură

Am o curiozitate: ați descifrat dacă părinții realizează cât de profundă este uneori suferința copilului rămas acasă?

Anca Stamin: Da, părinții realizează. Să știți că e o decizie pe care o iau foarte greu. E greu să te pui în pielea unui părinte care trebuie să aleagă între a pleca și a rămâne într-o situație în care veniturile familiei nu sunt deloc bune. Și mai mult decât atât, anul trecut, realizând un sondaj în rândul părinților de peste hotare, am constatat că o foarte mare parte a lor realizează că au nevoie de resurse pentru informare și consiliere și totodată, că cei mici au nevoie de un suport emoțional sau un suport psihologic. Părinţii realizează însă de multe ori vâltoarea în care pleacă, știm că foarte mulți pleacă, să nu zicem chiar de pe o zi pe alta, dar nu cu o previzibilitate a plecării cu mult timp înainte. Deci această vâltoare a plecării, pe de o parte, pe de altă parte, sarcinile cotidiene și încărcătura administrativă pe care o au. Unele mame lucrează ca interne în casele unor persoane peste hotare și atunci, cumva, nici programul nu le permite, în multe situații, să aibă conexiunea pe care ar trebui să o aibă. Da, toate aceste situații împiedică de multe ori.

Este extrem de dificil. E clar, sunt părinții care sunt părinţi acum, poate cei tineri, care au plecat imediat după 1990. Mi-am amintit de povestirea lui Ioan Alexandru Brătescu Voinești, "Puiul", poate o știu mulți dintre 'matinali'. E greu să te împarți în două locuri. Dar suntem atenți și noi la detalii și ne vom mai auzi, cu siguranță. Cu mulțumiri pentru că ați fost alături de noi și ne-ați împărtășit câte ceva din acest proiect al organizației "Salvaţi Copiii!". "Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe". Invitatul "Apelului matinal" de astăzi, Anca Stamin, coordonator de proiect în cadrul organizației "Salvaţi Copiii!".