Analistul Radu Albu-Comănescu: Votul anti-sistem atinge 54%. România plătește prețul unei integrări europene incomplete

Duminică a fost primul tur al alegerilor prezidențiale în România. George Simion, candidat din partea AUR, a obținut 40,96% din voturi, iar pe locul doi s-a clasat Nicușor Dan, candidat independent, cu 20,99%.

Încercăm să facem o analiză la rece a rezultatelor primului tur și posibilele implicații pentru turul doi.

Invitat la "Apel matinal" este Radu Albu-Comănescu, analist politic și lector universitar la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Cum interpretați rezultatele acestui prim tur?

Radu Albu-Comănescu: Foarte dificil de spus din ce prismă putem vedea aceste rezultate, pentru că știam că ne putem aștepta la un val de preferință pentru dreapta naționalistă suveranistă sau dreaptă extremă în unele cazuri. Dar în același timp probabil că nu i-am fi ghicit proporțiile, pentru că acolo unde sondajele arătau un maximum de 30 și 33% pentru George Simion, am văzut că acest val până la urmă s-a transformat într-un tsunami, rezonabil numit tsunami, de aproape 41%. Deci este o manifestare radicală de ostilitate la adresa actualului establishment politic. Important este să vedem și dincolo de această cifră procentele obținute de Victor Ponta, care practic a luat într-adevăr o parte din electoratul care putea să se orienteze către extrema dreaptă, dar Victor Ponta, cu platforma lui sau cel puțin persoana lui, adăugate procentele la cele ale lui George Simion urcă practic această preferință anti-establishment sau practic anti-partidele politice centriste la aproape 54%. Deci, din cei 53% români care au votat, mai mult de jumătate sunt în favoarea unor tematici clar naționalist-suveraniste și probabil se consideră foarte legitim îndrituiți să îmbrățișeze asemenea opinie datorită mesajului pro-Trump și foarte apropiat de MAGA pe care și Victor Ponta, pe de o parte mai vizibil, dar și George Simion l-au cultivat. Pe de altă parte, dacă ne distanțăm de impactul pe care, evident, emoțional îl avem acum, dându-ne seama cum se pot schimba realitățile în România, începând mâine-poimâine, probabil, cu o reacție a piețelor economice și o cădere a leului, atunci ne putem gândi la, cum să spun, o distanță istorică însemnând: da, România are părți din societate care nu s-au integrat sub nicio formă în ceea ce înseamnă nu doar modernitatea sau contemporaneitatea integrării europene, a vieții sub principii mai liberale, toleranță, pluralism, economie de piață. Și pur și simplu avem straturi de crize care s-au acumulat, care nu au fost digerate în societate, în termeni de valori, în termeni de gândire. Și atunci acest cumul care se întinde foarte bine pe câteva generații, de altfel, este un soi de moștenire pe care noi nu am gestionat-o nici educațional, nici în termeni de valori promovate și cântărește foarte mult în opțiunile politice ale românilor de astăzi.

Așadar, temele de campanie au contat mult în mobilizarea electoratului.

Radu Albu-Comănescu: Au contat, da, efectiv și au avut un... cum să spun, au fost simplificate, pe de altă parte, dar tocmai această simplificare, care în mod normal nu ar conveni unei politici mature, este cea care a generat fluxul de migrație către dreapta. Pentru că atunci când politicile pro-europene sunt reduse la ceea ce se spunea, de pildă, propagandă LGBT, care a fost practic calul de bătaie al dreptei extreme, fără să vezi ce înseamnă politicile economice, ceea ce înseamnă mecanismul de protecție internațională pe care îl oferă NATO României. Și toate aceste aspecte, mult mai complicate și mult mai ample, înseamnă practic să vrei să mizezi pe o valoare emoțională a campaniei electorale și nu pe ceea ce până la urmă va afecta traiul românilor într-un mod mult mai concret: viața economică, prosperitate, absența sau prezența investitorilor, lipsa de încredere a partenerilor europeni și izolarea României, toate aceste chestiuni care, evident, au trecut foarte departe în planul de interes al românilor.

Dar au existat discrepanțe notabile între sondajele preelectorale și votul real?

Radu Albu-Comănescu: Dacă mizăm pe cei 10% aproape, care nu au fost calculați pentru George Simion, da, putem vorbi de un, i-aș spune un pumn în figură, în plină figură, pe care o luăm din nou, dar probabil cu mai puțin șoc decât cel anterior, care era candidatul Georgescu. Pentru că în acest moment, practic, trebuie să ne gândim că două partide au încetat sub o formă sau alta să existe: USR, care s-a redus la procentele Elenei Lasconi, practic, şi PSD, al cărui electorat în momentul acesta s-a certificat ca nefiind neapărat social-democrat sau de preferinţă de stânga, ci pur şi simplu într-o zonă naţionalist-suveranistă, pe care au mizat atât Victor Ponta, ştiindu-se mult mai privilegiat în raporturile cu electoratul PSD decât era Crin Antonescu, şi cei care au votat George Simion, pentru că, aşa cum sondajele sociologice din toamna anului trecut arătau, două treimi din electoratul PSD se simţea mult mai apropiat... era valabil, trebuie spus, şi pentru electoratul PNL, mult mai apropiat de tematicile de campanie şi discursul lui Călin Georgescu şi George Simion decât faţă de cel al candidaţilor PSD şi PNL sau Elena Lasconi din toamna anului trecut.

Cum vedeţi jocul de alianţe şi repoziţionări între turul unu şi turul doi? Ce scenarii se prefigurează?

Radu Albu-Comănescu: Deocamdată cred că lumea trăieşte momentul de criză, pentru că este o criză în ascenţă, pentru că, dacă ne amintim bine, coaliţia de guvernare, cu destul de multă emfază şi de altfel cu interese politice care încep să iasă până la urmă la suprafaţă sub o formă mult mai concretă, că această coaliţie încetează să existe dacă candidatul alianţei nu câştigă sau nu intră în turul doi. Ei bine, s-a întâmplat acest lucru şi probabil fiecare partid din coaliţie în acest moment îşi va revendica identitatea politică, va încerca să-şi recucerească electoratul în baza vechilor tropisme electorale şi atunci, într-adevăr, de pildă, liberalii pot să se separe de PSD, aceasta coaliţie să nu existe, dar ceea ce contează este dacă ea trage în jos în acest moment şi guvernul, ceea ce generează un surplus de instabilitate în acest moment, sau dacă vor avea, aş spune eu, maturitatea să rămână într-o formă coalizată sau într-o formă de parteneriat care să ţină ritmul european al României, căreia i se poate adăuga şi un USR un pic trezit la realitate, pentru că multă vreme a fost sub spectrul personalităţii doamnei Lasconi și atunci a trebuit această mică "revoluție la palat" pentru a putea aduce USR-ul într-o zonă în care înțelege să coopereze totuși cu forțele europene, nu să se poziționeze într-o opoziție care practic hrănește și legitimează discursul extremei drepte.

Dar care ar putea fi și factorii decisivi în turul doi?

Radu Albu-Comănescu: E foarte greu de spus în acest moment, pentru că vedem cât de volatil este electoratul românesc, dar în moment... certitudinea, să spun așa, pe care am dobândit-o în momentul de față, este clar că avem un vot care amestecă, pe de o parte, atitudinea anti-sistem, deși acest sistem este un termen extrem de abuzat în politica românească actuală și, pe de altă parte, o preferință pentru ceea ce ar însemna un soi de repliere pe sine, nu știu dacă pot să-i spun naționalism, realmente, nu știu dacă pot să-i spun suveranism, care e un termen care, fără îndoială, electoratul Simion nu poate să-l definească în totalitatea lui. Deci va conta foarte mult modul în care cei doi actori principali se vor poziționa și mai ales de tipul de atitudini emoționale pe care îl promovează, pentru că electoratul român rămâne totuși în zona în care preferă un stil de atitudine mai autoritară, mai implicată, inclusiv cu un grad de ironie și /bășcălie/, ca să spun așa, cu care l-a obișnuit un fost președinte al României, pe care îl vedem intervenind în dezbaterile publice în ultimul an și pe care, de pildă, nu este stilul lui Nicușor Dan, dar, în schimb, este mult mai mult stilul lui George Simion, fără să însemne că are o abordare constructivă prin această ironizarea. Deci avem și modalități de a capta electoratul căruia care vor, probabil, decide și votul final, pentru că dincolo de a raționa ce înseamnă o poziție prezidențială, competențele și consecințele pe care le au atunci când alegem pe cineva președinte, românii probabil se vor uita la gradul de legătură emoțională cu personajul care se prezintă drept candidat. Deci nu va fi simplu și probabil că va trebui să vedem și o schimbare de atitudine la Nicușor Dan sau, mă rog, o concentrare mult mai mare a forțelor europene pe un proiect care să scoată România din situația în care se află.

Şi indiferent cine câștigă turul doi, cum credeți că va arăta relația viitorului președinte cu Parlamentul și cu Guvernul?

Radu Albu-Comănescu: În cazul în care... Bun, aici din nou putem alege o abordare rațională şi atunci, în fața unui context de criză, dacă iese Nicușor Dan, o majoritate parlamentară se poate forma, încă o dată, cu raționalitate, lăsând deoparte spectrul de interese politice ale PSD-ului, care probabil nu ar intra la guvernare și a avut deja această postură în toamna trecută, deci nu ar intra la guvernare, dar probabil ar susține anumite inițiative, în măsura în care ele rămân în sfera europeană. Pe de altă parte, dacă iese George Simion, s-ar putea să avem o reconfigurare din nou cu partidele de extremă dreaptă, care au un procent absolut confortabil, probabil susținute, pentru că aici nu putem elimina oportunismul politic, de același PSD, al cărui electorat îl vedem cât se poate de tentat de acest spectru de dreapta, suveranist-naționalistă. Deci PSD-ul poate face sau desface, care, la rândul lui, PSD-ul nu mai este un partid care, în acest moment, să aibă un control de la nivel de elită politică asupra electoratului, această carismă și, cum să spun, un îndemn care altădată funcționa, îndemn sau consemn de vot, care altădată funcționa la PSD, nu mai funcționează acum. Și atunci probabil că PSD-ul va deveni un partid care poate să schimbe pozițiile și, totodată, să treacă și la zona de dreapta, suveranistă, fără să își asume această identitate, dar în căutarea puterii politice. Deci vor fi relații foarte dificile, foarte tranzacționale, care generează multă instabilitate, dacă partidele actuale nu își asumă - mă refer la PSD, PNL, USR și UDMR - nu își asumă greutatea morală, nu doar de joc politic, greutatea morală a unei guvernări care trebuie să scoată România din această situație pe o perioadă de cinci ani.