Revista editorialelor, 20 ianuarie

Editorialiştii ziarelor centrale analizează astăzi tensiunile legate de recalcularea pensiilor militare şi consideră, într-un sens mai larg, că întreaga clasă politică, aservită clientelei din mediul de afaceri, este vinovată de blocajele din România.

Despre declaraţia de presă de ieri a ministrului Apărării, Gabriel Oprea scrie Liliana Ruse în GÂNDUL. Nimic din ceea ce s-a întâmplat cu pensiile militarilor nu justifică reacţia isterică a celui pus să rezolve o problemă pe care sistemul din care face parte a creat-o. Da, oamenii care s-au trezit cu pensiile tăiate au protestat uneori agresiv. Da, PSD şi PNL au profitat de bâlbâiala guvernanţilor şi au încercat să câştige facil electorat. Da, canalele de ştiri au exploatat la maximum un subiect care le aduce audienţă.

Nu văd însă ce l-a surprins pe ministrul Apărării - continuă Liliana Ruse. Ar fi făcut exact acelaşi lucru dacă ar fi fost în opoziţie. Dar să ieşi, după o săptămână de scandal continuu, şi, în loc să lămureşti cu calm lucrurile, să continui isteria şi să alimentezi agresivitatea este incalificabil nu numai pentru un politician, ci şi pentru comandatul efectiv al armatei.

Mircea Marian scrie în EVENIMENTUL ZILEI despre ceea ce el numeşte "oligopolul unor partide corupte". Este evident că alegătorii ar dori o alternativă la PDL, PNL şi PSD. Dar actuala legislaţie este construită în aşa fel încât să protejeze cartelul celor trei partide. Ca să înfiinţezi o nouă formaţiune îţi trebuie 25.000 de adeziuni. Doar Kazahstanul are o barieră plasată mai sus: acolo este nevoie de 50.000 de semnături.

În plus, partidele parlamentare primesc o subvenţie consistentă de la stat. Iar asta nu este totul. Toate clanurile de afacerişti grupate în "partidele parlamentare" se lăfăie în vilele RAAPPS, unde plătesc chirii insignifiante. Atât timp cât nu este spart acest cartel - consideră Mircea Marian - nimic important nu se va schimba în România.

Şi comentatorul de astăzi al ADEVĂRULUI, Stelian Tănase este critic la adresa partidelor de la noi. Acestea se luptă pentru putere numai pentru a-şi satisface clientela care le plăteşte campaniile electorale şi îi îmbogăţeşte pe politicienii de la vârf. Clasa noastră politică este servitoarea acestei clase de aşa-zişi capitalişti, clădită prin rapt.

Capitalişti care nu sunt altcineva decât vechea clasă conducătoare roşie, devenită incoloră ideologic, luând culori electorale diverse. Ei simulează democraţia şi capitalismul, şi o fac pe burghezii. S-au dovedit maeştri la devalizarea averii publice, la îmbogăţirea prin intermediul licitaţiilor trucate şi a încredinţărilor directe. Şi atunci - mai zice Stelian Tănase - în mare, nici de la clasa politică nu mai este nimic bun de aşteptat. Întrucât când începe prost (decembrie 1989) o poveste nu are cum să se termine cu happy-end.