Valoarea unei bijuterii de autor este dată de idee și design

Bianca Grin și-a descoperit pasiunea pentru creația de bijuterii printr-o întâmplare fericită , spune ea, deși crede că nimic nu este întâmplător în viață.

Absolventă a facultății de medicină veterinară, a lucrat în vânzări în domeniul farmaceutic şi în publicitate, până când şi-a luat inima în dinţi şi a început o mică afacere pe cont propriu - o firmă de creaţie de cadouri şi ambalaje.

In 2010 a urmat cursurile Școlii de bijuterie contemporană Assamblage a designerului David Sandu, fiind primul absolvent.

Reflecțiile designerului Bianca Grin despre bijuteria de autor, extrase din interviu:

Bijuteria este un proces continuu de autodescoperire. E un dialog cu tine însuți și este un dialog cu ceilalți.

"Mi se pare important că mă pot exprima prin bijuterie. Îmi pot exprima gânduri. Îmi pot exprima sentimente, trăiri de moment. Ar fi mult să spun că bijuteria e totul pentru mine, că nu este. Dar reprezintă foarte mult, este o parte foarte importantă din mine.

Pentru mine bijuteria e o relaxare, e o bucurie.

Fac bijuterie cu cea mai mare plăcere. Am ajuns acum în faza în care vreau să mut ponderea businessului meu pe bijuterie. Să fac bijuterie mă bucură cel mai mult, chiar dacă este enorm de mult de învățat, de descoperit, chiar dacă treci prin momente frustrante sau hilare. Te duci la târg și vezi că ideea ta a mai avut-o și altul. Îți pare rău, parcă te simți furat, te întrebi cum de s-a întâmplat."

La o bijuterie îmi place în primul rând aspectul, creativitatea, nu neapărat „purtabilitatea”.

"Pot să apreciez o bijuterie după ceea ce reprezintă, să simt dacă are sau nu un mesaj în spate. Deja mă pot uita la foarte multe bijuterii să știu care sunt din zona de handmade și care sunt din zona de bijuterie contemporană manufacturată, care au o idee. E la fel ca la fotografie. Diferența între o poză și o fotografie. Una îți arată ceva, alta îți transmite ceva.

În momentul în care apreciez o bijuterie mă uit și la modul cum e finisată, ce fel de materiale a folosit autorul, cum le-a îmbinat. Incerc să interacționez și eu cu piesa, să văd ce-mi spune mie."

Valoarea unei bijuterii de autor este dată în primul rând de idee și de design.

"Ele trebuie privite ca pe niște opere de artă, pentru că asta și sunt, marea majoritate, sau către asta tind.Eu nu spun neapărat că sunt un artist care face lucrări de artă sub formă de bijuterie. Nici gând. Nu pot să fiu atât de arogantă dar către asta tind.

În primul rând asta ar trebui să conteze. Așa cum la o sculptură de Brâncuși , de exemplu, nu a contat materialul din care e făcută și nu a contat greutatea, ci aspectul și mesajul pe care l-a transmis, faptul că a fost altceva. Contează foarte mult mesajul.

Sunt piese de bijuterie care sunt făcute din alamă, din lemn, din plută, din porțelan sau din material textil și care au o valoare de vânzare mult mai mare decât un inel clasic de aur, de exemplu, pe care îl achiziționezi de la magazin.

Cea mai importantă este ideea din spate, creativitatea, inovația, asocierea de materiale , tehnicile de realizare, felul în care este prezentată. Este un complex de factori."

Bijuteriile sunt niște opere de artă care, întâmplător, pot fi și purtate.

"Nu trebuie să fie neapărat „purtabile”. Sunt persoane care achiziționează piese de bijuterie doar ca să le țină în vitrină sau să le colecționeze. Există muzee care le expun. Există bijuterii care sunt folosite în reclame. Fiecare își găsește rostul ei.

De multe ori am discuții cu prieteni care îmi spun că nu înțeleg de ce X a luat premiu pentru bijuterie pentru că mie nu-mi plac, nu sunt purtabile. Cum adică să-mi cumpăr un inel pe care să nu pot să-l port? Le-am explicat că premiile care se dau în bijuterie se dau după cu totul alte criterii decât criteriile noastre de zi cu zi, după care cumpărăm un inel, de exemplu , când spui „vreau să cumpăr un inel care să fie comod, să nu se oxideze, să pot să spăl vase cu el, să pot să-l port la orice, etc „ În artă lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Poți să faci niște piese fragile pe care să poți să le porți doar cu mâna ridicată, de exemplu, pentru că dacă le ciocnești sau le atingi într-un fel, se poate sparge piatra sau se poate rupe montura."

Cel mai mult îmi place să lucrez în argint reciclat.

"Argintul mi se pare un material viu. Se lucrează ușor. Îmi place că , pe măsură ce îl finisezi, își schimbă total aspectul. În timp, dacă îl expui la aer, se patinează, se înnegrește, ulterior îl cureți, poate să devină lucios, poate să devină mat. E un material cu personalitate.

Acum , cochetez puțin cu lemnul și cu porțelanul. Îmi plac pietrele naturale dar lucrez la fel de bine și cu cristale. La pietrele naturale îmi plac tăieturile mai non-conformiste, altfel fațetate sau, purși simplu, pietre brute. În situația în care folosesc pietre fațetate clasice, încerc să le introduc în schema bijueriei mele în alt fel, adică să existe puțin contrast. Mă feresc de bijuteria clasică, nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că nu mă reprezintă."

AUDIO: