"Legenda continuă…”, turneu Compact începând din februarie 

O știre ne-a atras atenția: Rolling Stones se pregătește să anunțe patru concerte în Marea Britanie. În paralel cu această știre, vine și a doua: Compact pleacă într-un mare turneu în țară. Ce e Rolling Stones pentru Marea Britanie, e Compact pentru România...

Sunt onorat de comparația cu Rolling Stones, sigur, comparație la plecat în turneu... Pe vremea mea nu erau CD-uri, în '63 - '64…. Discurile acelea mici pe 45 de turații… pe o parte era Jumping Jack Flash și am stat cu coperta aceea în mână și am întors-o pe toate părțile fascinat de pletoșii aceia, de muzica pe care am auzit-o… de acolo mi se trage. Vine de la Beatles, vine dinainte. Ai amintit de Rolling Stones și am zis să-ți povestesc de prima mea amintire cu muzica veche.

Ce le-ai pregătit fanilor?

O să începem cu o primă parte de turneu în zona Moldovei de Ziua Îndrăgostiților, pe 14 februarie, la Focșani; vom fi la Moinești în 15 februarie, la Buhuși- pe 16 februarie. Apoi, ne mutăm un pic spre Sebeș-pe 28 februarie, Timișoara- pe 4 martie, Drobeta Turnu Severin- pe 5 martie. După aceea o să actualizăm, dar ele sunt puse pe rețelele de socializare, pe wall-ul meu, al trupei Compact. Mergem cu mare bucurie.. pentru noi live-ul înseamnă viață. Suntem nerăbdători ca întotdeauna să facem asta. De 45 de ani, niciodată nu am stat în playback, lucru care nu face cinste unui artist. Concertele noastre sunt pline de energie și sigur vi se încarcă bateriile pentru următoarele săptămâni.

Cum arată playlistul? Se regăsesc toate piesele clasice Compact?

Nici nu ai cum să nu cânți piesele clasice care pentru foarte mulți foști studenți din anii '80 de la Costinești au însemnat foarte mult. Pentru unii, chiar de acolo au pornit să își întemeieze o familie. Pe "Fata din vis" s-au născut mulți copii atunci.

Să ne oprim un pic la "Fata din vis". Are o poveste deosebită. A existat fata din vis?

Fata din vis a existat cu adevărat. E o întâmplare pe care am povestit-o de multe ori. Veneam cu trenul de la București, într-o noapte de noiembrie, și aduceam primul set de tobe mai profesionale. Pe vremea aceea, prin '78, am întâlnit-o pe acea domnișoară care a ieșit la fumat - pe vremea aceea fumam și eu - am intrat în vorbă, pe hol, în tren și țin minte că am vorbit banalități. A coborât la Alba Iulia, eu mi-am continuat drumul până la Câmpia Turzii. După aceea mi-am dat seama că am vorbit de multe lucruri și nimicuri și nici nu am întrebat-o cum o cheamă. După ce au trecut anii, chiar am lansat în mediul virtual, dacă cineva își amintește de călătoria aceea și dacă ea e "fata din vis", cea care a vorbit cu mine în tren, să îmi scrie. Mi-a răspuns cineva, dar nu cred că a fost ea. Am scris cântecul ăsta pentru toată lumea. Am vrut ca toți să se regăsească și bine am făcut...

Compact face la anul 50 de ani...

Eu cu Leluț Vasilescu am venit în Compact în 1980. Eu de acolo număr. Compactul de atunci era Teo Peter și Costi Cămărășan, la tobe era cineva care acum trăiește în Finlanda. Erau alții… chiar și un student de la Medicină din Nigeria sau din altă parte, nu mai țin minte.

Cum ai intrat în Compact?

Teo Peter era globe-trotter, era peste tot. Eu cântam atunci cu Telegraf, la Festivalul de Rock de la Mediaș, și am luat foarte multe premii. Teo ne-a felicitat pentru locul 1. Ei au avut recital în altă zi. Au trecut niște luni și ne-am întâlnit la Festivalul de Rock de la Costinești, din 1979, spre finalul verii. Acolo am cântat cu Holograf care avea o cu totul altă componență. Am luat locul 1 la solist vocal, locul 1 la chitară și "Regele ielelor"- locul 1. În toamnă, Teo și Costi s-au hotărât să schimbe formula și ne-au chemat pe mine și pe Leluț și mai era un prieten al nostru, Tavi Popovici, un chitarist foarte bun din Telegraf, dar care a renunțat de la început. Avea un post călduț la Centrul de Calcul de la Industria Sârmei de la Câmpia Turzii. Era mai liniștit decât să fie rocker.

Cum era să cânți rock pe vremea aceea? Vă urmărea Securitatea?

Nu. Securitatea te urmărea pentru altceva, nu pentru că eram din formație rock sau aveam părul lung. Era Miliția care avea treabă cu tine: de ce ai părul lung.. te lua de pe stradă, te întreba ce cauți pe stradă, de ce nu ești la ore... Dar eu nu am avut niciodată treabă cu ei. Am avut treabă cu cenzura, dar mult mai târziu, după ce am devenit cunoscuți. Odată venit la Compact, am schimbat tot repertoriul pentru că am zis că dacă vrem să existăm ca trupă, să avem o identitate, nu putem să cântăm Pink Floyd, Bad Company, ce se cânta... Am propus să cântăm niște piese pe care le înregistrasem la Teatrul de Stat din Turda. În topul Radio Cluj luasem locul 1 cu "Regele Ielelor" și alte piese. În cursul a 8-9 ani de zile am schimbat repertoriul. Aventura mare a început în noiembrie 1980, când ne-am adunat, și am făcut o parte de disc în București, la Electrecord, care te chema când aveai notorietate. Să cânți rock pe vremea aceea nu era un lucru foarte expus. La televiziune -dacă te chema- îți prindea părul lung, te îmbrăca în garderoba lor, cu cămașă închisă la nasturi până la gât, cu o haină neagră, și nu aveam voie să ne zbenguim. Pe discuri scria formația vocal-instrumentală Compact... Dar am trecut și am găsit susținerea unui public care a devenit tot mai numeros , am avut șansa să scriem niște cântece care au fost bine primite de public. Aparițiile noastre au fost an de an, continuu din 1980 până în 1988. Eram noi, Iris și Holograf.

Ați fost prieteni sau concurenți cu Iris și Holograf ?

Noi am fost prieteni mai mult cu Holograf decât cu Iris, dar cu Iris am fost prieteni cu Minculescu și cu Valter Popa. După aceea și cu Borobeică. De la 1 mai până la începutul toamnei, 1 octombrie, stăteam la Costinești.

Dacă ar fi să alegi ce e relevant pentru Paul Ciuci și Compact, dintre Costinești și Cluj ce ai alege?

E greu să aleg pentru că Clujul mi-a fost foarte drag, acolo am făcut școala, acolo am crescut, acolo am fost dat afară de la ore, acolo m-am întors la școală. Costineștiul, din alt punct de vedere, a fost orașul în care s-a născut Compact. Știi ce se întâmpla acolo ?? Plecai la Costinești de 1 mai, Ziua Tineretului, și plecai de acolo în toamnă. Ceea ce era important pentru o trupă ca noi care nu eram foarte promovați. Noi stăteam acolo trei luni. Venea tineretul care stătea cu noi. După 2 săptămâni se schimbau seriile. Deci, pe noi ne auzea toată lumea fără să investim vreun leu în promovare, fără rețele sociale. Noi cântam de la ora 19.00 la ora 22.30, cel târziu 23.00… pentru că după aceea nu mai aveai voie să faci zgomot. În toamnă, când plecam prin țară, ei deja ne știau de la mare. În concertele de la ei din oraș veneau buluc ca să își amintească de vară, de mare… Fără reclamă, Costineștiul ne-a ajutat să devenim foarte cunoscuți.

Revenim la turneu. 14 februarie, prima oprire la Focșani. E un turneu de dragoste?

Nu, este o întâmplare.Nu sunt atașat de sărbătoarea asta, care cu Haloween, a năvălit peste noi, după Revoluție. 14 februarie e o zi în care am găsit sală liberă.