Smuta - Fenomenul care lovește periodic Rusia

Vladimir Socor, analistul şi comentatorul politic de la Jamestown Foundation ne-a vorbit despre motivele incidentului de duminică de la strâmptoarea Kerci. Kremlinul asistă, pot să spun, cu disperare şi cu neputinţă la procesul ireversibil de desprindere a Ucrainei de lumea rusă - a spus Vladimir Socor: http://www.romania-actualitati.ro/kremlinul_asista_la_procesul_ireversibil_de_desprindere_a_ucrainei_de_rusia-121484).

Am continuat dialogul miercuri pe tema Rusiei. Domnule Socor, este Rusia capabilă să susţină aceste acţiuni în exterior, în condiţiile în care situaţia internă nu este tocmai roză?

Vladimir Socor: Cred că ideea multor observatori occidentali despre şubrezenia situaţiei eterne din Rusia este o idee greşită. Kremlinul are situaţia internă sub control, din toate punctele de vedere. Rusia a reuşit cu succes să facă faţă sancţiunilor economice; sancţiunile economice nu au efecte grave pentru Rusia. Preţul petrolului urcă din nou. Autorităţile Kremlinului se bucură de o totală libertate de decizie în ceea ce priveşte alocarea venitului naţional. Ele pot să cheltuiască oricâte resurse pentru Armată, pentru Securitate, pentru războiul hibrid extern, pentru controlul societăţii interne. Pot să aloce aceste resurse bugetare fără control intern. Este un guvern dictatorial, populaţia Rusiei nu are nici mijloacele, dar nici dorinţa de a influenţa procesul alocării resurselor bugetare.
Realizator: Dar o situaţie de acest tip a dus la prăbuşirea URSS-ului!
Vladimir Socor: Da. A dus chiar la două prăbuşiri. În secolul al XX-lea, Rusia, în forma ei ţaristă şi în forma ei sovietică, s-a prăbuşit de două ori, deoarece nu a reuşit să suporte povara conflictelor externe Primului Război Mondial şi Războiului Rece, înarmările, poverile militare. Sub acest poveri Rusia s-a prăbuşit de două ori, într-un secol - 1917 şi 1991. Este un fenomen ciclic în istoria Rusiei. Termenul rusesc este /smuta/. Smuta înseamnă prăbuşire în haos. O smută pe care o cunoaştem din istoria culturii este cea care a avut loc la începutul secolului XVII, cea care l-a avut ca personaj central pe ţarul efemer Boris Godunov. Deci, Rusia trece în mod ciclic prin aceste fenomene, dar noi nu putem să prevedem dinainte dacă şi când se va repeta acest ciclu şi nu putem să ne bizuim sau să ne punem speranţe că acest ciclu se va repeta în mod automat.
Realizator: Dar înseamnă, această situaţie, că Rusia poate fi agresivă pe plan extern dincolo de spaţiul fostei URSS?
Vladimir Socor: Vedem că este. Ca în orice război, fie el război kinetic, fie război hibrid, fie război politic şi psihologic, contează foarte mult calitatea generalilor ruşi care comandă acest război, şi mă refer la generalii politici, în frunte cu Vladimir Putin. Este o calitate deosebit de înaltă. Rusia se bucură de multe avantaje în acest domeniu, se bucură de avantajul de a putea lua hotărâri discreţionare, centralizate fără "checks and balances" la nivel intern. Rusia are o mare viteză de decizie şi o mare viteză de acţiune. Constatăm acest lucru cu intervenţiile militare ale Rusiei în serie, începând cu Georgia 2008, continuând cu Ucraina din 2014 până astăzi şi continuând cu Siria, începând din 2015, şi acum cu multiple intervenţii militare ruseşti în multiple ţări africane. Dispunând de mijloace modeste şi financiare şi militare şi de altă natură, Rusia reuşeşte să folosească în mod foarte eficient mijloacele relativ modeste de care dispune. În acest mod, Rusia crează multiple pârghii de influenţă şi multiple instrumente de negociere pentru a le pune pe toate pe masa unor eventuale negocieri cuprinzătoare cu Occidentul. Rusia poate să ofere tot felul de tranzacţii Occidentului, având atâtea cărţi în joc. Are în joc cartea Iranului, cartea Siriei, cartea Afganistanului, diverse cărţi sunt acum în Africa, binenţeles Ucraina, încât Rusia poate să invite Occidentul în orice moment la negocieri şi tranzacţii în funcţie de priorităţile unei părţi sau a altei părţi. În acest mod pregăteşte Rusia, ceea ce ar dori să obţină, o negociere cu Occidentul pentru o nouă ordine internaţională. Eu nu cred că această perspectivă este realistă din partea Rusiei, nu văd cum s-ar putea ajunge la o negociere comprehensivă pentru o nouă ordine internaţională, dar Rusia îngrămădeşte cărţile de joc .
Realizator: Dar înseamnă că pe principiul pe care funcţionează Rusia acum o contrapondere ar fi China, care ar putea să joace de pe aceleaşi poziţii de "investim oricând, oricât"?
Vladimir Socor: Eu nu sunt specialist în afaceri chineze. Ca nespecialist văd posibilitatea, teoretică, a unui joc de balanţă triunghiular în viitor între Statele Unite, Rusia şi China, în care fiecare dintre cele trei părţi ar putea să încerce combinaţii cu o a doua parte împotriva celei de-a treia părţi. Şi nu putem să prevedem rocadele sau permutările în această balanţă triunghiulară.