Sezonul Franco-Român, sub sloganul "Uitați de clișee"

AUDIO: Apel matinal

Emisiunea: "Matinal" - Rubrica: "Apel matinal" - Realizator: Cătălin Cîrnu - O sută de ani de la Marea Unire, în curând, de 1 Decembrie. Deocamdată, însă, la "Matinal RRA", vom intra în legătură directă cu Parisul, pentru că vom avea 500 de evenimente în mai mult de o sută de orașe. Aceasta este oferta anului pentru Sezonul Franco-Român, care se va desfășura sub sloganul "Uitați de clișee". În Anul Centenarului, Sezonul Franco-Român vrea să demonstreze că francofonia este un spațiu de idei, de dezbateri și de creativitate, despre care discutăm mai multe alături de invitatul "Apelului matinal" de astăzi, comisarul general al Sezonului România-Franța, Andrei Țărnea. Bonjour, monsieur!

Andrei Țărnea: Bonjour! Bună dimineața!

Realizator: Ce înseamnă sau ce oferă publicului acest sezon franco-român? Sună extrem de interesant.

Andrei Țărnea: Oportunitatea unei regăsiri, unei redescoperiri pentru generațiile care trăiesc deja cu un patrimoniu de experiență româno-franceză, fie cel real, fie cel imaginar, prin intermediul literaturii, artei pe care românii au creat-o în Franța și pe care Franța a lăsat-o iremediabil în peisajul cultural românesc. Dar pentru generațiile cele mai tinere, până la urmă, vocația unei noi descoperiri, unei noi iubiri, vorbim adesea despre intimitatea româno-franceză, și, până la urmă, asta e miza sezonului, să provocăm din nou aceeași intimitate care a existat cândva între aceste două societăți.

Realizator: De ce ar trebui să uităm, totuși, clișeele?

Andrei Țărnea: Pentru că ele sunt, în același timp, un loc comun, dar și un obstacol. Sunt acel spațiu în care două identități culturale, la est și la vest de Europa, se regăsesc și se privesc una pe cealaltă, dar foarte des acestea devin singurul conținut, elementul care blochează orice nouă descoperire, cum spuneam mai devreme, sau care împiedică această curiozitate de a-l descoperi pe celălalt așa cum este, nu așa cum cred că este. Și e valabil de ambele părți, și pentru români și pentru francezi.

Realizator: Care vor fi momentele-cheie ale Sezonului Franco-Român?

Andrei Țărnea: Aș începe cu deschiderea, unde avem o deschidere în dublă cheie. Pe de o parte, o deschidere simbolică, care trimite la această fraternitate de arme română-franceză care a făcut posibilă Marea Unire, de care vorbeați, printr-un recviem pe care Corul Madrigal îl va avea alături de Ensemble Instrumental de Paris, în două zile. Apoi, un eveniment fără precedent în artele vizuale românești; mai bine de o sută de ani de artă, artă modernă și contemporană românească, la Centre Pompidou, sub forma deschiderii a șase din cele nouă elemente expoziționale pe care le va include un adevărat sezon românesc la Muzeul Național de Artă Modernă al Franței.

Realizator: Știm bine care a fost implicarea Franței în momentul istoric legat de Centenarul Marii Uniri. Sediul Radio România este chiar pe strada ce poartă numele fostului general Henri Mathias Berthelot, șeful misiunii militare franceze din România, care, să nu uităm, a fost prezent de două ori la Alba Iulia. Evident, Franța s-a implicat în acel moment istoric, dar, pentru că sunteți la Paris, am o curiozitate, așa, ca român. Cum este sau de ce nu este înțeles umorul franțuzesc, de cele mai multe ori?

Andrei Țărnea: Vedeți, aici sunt subtilitățile celor două forme de latinitate și a celor două forme de evoluție, până la urmă, a două societăți care sunt asemănătoare, dar nu sunt identice. Există, umorul, nu există nimic mai identitar și mai aproape de esența unei psihologii colective, deși termenul nu îmi place foarte tare, așa cum este umorul. Umorul cere o înțelegere adâncă a acelor elemente care definesc realul unei societăți. Și, atunci, el e atât de încadrat de amintiri, de memorii, de mici detalii, de text cultural și societal, încât este greu de perceput de la o cultură la alta. Evident că un tip de umor de situație anglo-saxon sau sarcasmul universal pe care, de asemenea, îl folosește adesea societatea anglo-saxonă e mai ușor de citit în afara culturii lor. Dar umorul românesc, pe de o parte, și umorul francez, care adesea este /.../, care pur și simplu se autocritică adesea, nu ia nimic, aparent, în serios, e mai greu de citit dintr-o parte în alta. Dar, până la urmă, dacă ne gândim la contribuția de a da un fenomen care este indisolubil legat de artiști români veniți de la Moinești și din Moldova, nu poate să fie imaginat umorul contemporan francez fără acest dadaism pe care începutul secolului XX l-a marcat, cum spuneam, iremediabil în cultura franceză.

Realizator: Apreciez, cu siguranță, răspunsul dumneavoastră. Tocmai pregăteam o piesă acum cu Joe Dassin, "Aux Champs-Elysées", și o să profit că sunteți al Paris, le reamintesc ascultătorilor noștri. Ce se mai întâmplă pe marele bulevard, apropo de protestele Vestelor Galbene? Pe scurt.

Andrei Țărnea: Vorbim de Franța. Franța este o țară în care protestul este în sânge și este parte din structura democratică a evoluției unei societăți complexe și complicate. Ieri a fost calm, alaltăieri au fost, însă, proteste ample, care au dus inclusiv la violențe de stradă într-o mică porțiune din Champs-Elysées. Anul trecut am celebrat 50 de ani - anul acesta, încă - de la protestele din mai '68. E indisolubil legabil protestul de forma de expresie politică franceză. Nu este în momentul acesta nimic special la Paris în acest sens, orașul e calm, intră în funcțiune, așa cum se trezește în fiecare dimineață.

Realizator: Da, '68, odată cu protestul studenților. Vă mulțumesc pentru prezența la "Apel matinal"! Vă doresc un Sezon Franco-Român de vis!