Scena politică din Franța înaintea alegerilor prezidențiale

În Franța, clasa politică este tot mai concentrată asupra cursei pentru alegerile prezidențiale din aprilie anul viitor. Dacă președintele Emmanuel Macron și litera extremei drepte Marine Le Pen vor candida aproape sigur, stânga și dreapta tradiționale sunt adevărate câmpuri de luptă pentru desemnarea candidaților lor.

Scrutinul prezidențial de anul viitor, ale cărui date au fost deja aprobate de guvern, 10 aprilie primul tur și 24 aprilie cel de al doilea, reprezintă bătălia electorală supremă pentru scena politică franceză. Neoficial, campania electorală a și început, dezbaterile și analizele politice ocupând din ce în ce mai mult spaţiu în mess-media, iar de joi partidele politice și candidații independenți pot începe să strângă fonduri pentru campanie.

Finanțarea campaniei electorale prezidențiale din Franța se supune unor reguli stricte. Valoarea cheltuielilor este plafonată, iar conturile de campanie sunt controlate de Comisia națională pentru conturile campanie și finanțarea politică.

Există două surse de finanțare a campaniei electorale: fondurile publice, în conformitate cu Legea finanțării partidelor politice, și fondurile private, constituite din banii fiecărui partid, proveniți în general din cotizațiile membrilor și din donații ale persoanelor fizice, acestea din urmă plafonate la 4.600 de euro pe donator. Toate donațiile ce depășesc 150 de euro trebuie făcute în cea mai deplină transparență, doar prin CEC sau transfer bancar. Din 1995 în Franța este interzis ca întreprinderile private să facă donații pentru campaniile electorale ale partidelor sau candidaților.

Lidera extremei drepte Marine Le Pen a fost prima care şi-a anunțat oficial candidatura la funcția supremă în stat, ea fiind dată în continuare în sondajele de opinie finalistă în turul al doilea, alături de actualul președinte Emmanuel Macron. Rezultatele slabe obținute de partidul său la regionalele de la sfârșitul lunii trecute arată o fragilizare a poziției sale, după ce ani la rând a făcut eforturi să șteargă eticheta extremistă și naționalistă purtată de zeci de ani de partidul moștenit de la tatăl său.

Dreapta tradițională, republicanii, cu cele mai bune rezultate la scrutinul regional de duminica trecută, are mai mulți lideri care și-ar dori să conducă Franța în următorii cinci ani. Între ei Xavier Bertrand, cu un nou mandat în fruntea regiunii Bretania, și-a anunțat de unul singur candidatura la prezidenţiale, în timp ce partidul ar vrea să își desemneze reprezentantul în urma unor alegeri interne. La rândul său, președinta regiuni pariziene Valérie Pécresse este cel mai bine cotată în sondaje dintre potențialii candidați republicani, numai că ea a părăsit partidul înainte de regionale și a candidat pe baza unui proiect independent. Nu a anunțat deocamdată dacă vizează președinția Republicii.

Stânga franceză, de la care se revendică socialiștii, ecologiștii, stânga radicală și comuniștii, este foarte divizată. După încercări repetate nu a găsit soluția de coalizare în jurul unei personalități comune, iar electoratul lor este la fel de rebel, ceea ce va duce cu siguranță la risipirea voturilor de care ar putea profita în turul doi, ca și acum cinci ani, președintele Emmanuel Macron. Deja liderul stângi radicale, Franța Nesupusă, Jean-Luc Mélenchon, un etern candidat la prezidențiale, a anunțat că se va prezenta și în 2022. Din partea ecologiștilor două candidaturi anunțate, liderul verzilor Yannick Jadot, europarlamentar și primarul orașului Grenoble, Éric Piolle, ales toamna trecută, iar astăzi 200 de primari au dat publicității o scrisoare deschisă în care îi cer literei socialiste Anne Hidalgo, primărița Parisului la al doilea mandat, să se pregătească de prezidențiale.

Președintele Emmanuel Macron nu s-a declarat oficial candidat, dar şi-a început de aproape o lună propriul turul Franței, propunându-şi să petreacă până la vacanță două, trei, zile pe săptămână în câte o regiune a țării pentru a lua pulsul societății și a vorbit cu francezii, atât de încercați de epidemie. El a respinsă ideea că s-ar afla în campanie, însă la întâlnirile desfășurate întotdeauna în prezența presei, intervențiile sale fiind transmise în direct de toate canalele de știri, nu a ezitat să îşi scoată în față realizările, să vorbească despre succesul campaniei de vaccinare, să își explice eșecurile și să prezinte soluții.

Poate mai mult ca niciodată, securitatea de zi cu zi a cetățeanului este tema care se ridică dintre toate preocupările francezilor alături de puterea de cumpărare, iar discursul de acum patru ani a lui Macron, care promitea o transformare radicală a țării și reforme în toate domeniile, a început să aibă anumite nuanțe. El a recunoscut creșterea gradului de violență și de tensiune în societate, inclusiv împotriva forțelor de ordine, infracționalitatea cotidiană, precum și necesitatea unor măsuri ferme de natură să îi liniștească pe cetățeni și să le aducă încredere.