Dispute SUA - China privind sancţiunile împotriva Iranului

Polemica dintre SUA şi China în legătură cu sancţiunile economice împotrivă Iranului care să fie incluse în rezoluţia finală a Consiliului de Securitate a consumat ultimele zece zile de negocieri în formatul grupului P5 plus1.

Grupul P5 plus1 este format din membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate plus Germania.

China s-a declarat îngrijorata de faptul că, dacă bancă centrală a Iranului va fi nominalizată pentru a fi sancţionată, aceasta ar putea paraliza întreaga economie a Iranului.

Polemica dintre cele două mari puteri a avut ca temă sancţionarea băncii centrale iraniene şi a sectorului energetic din această ţară.

Autorităţile americane au susţinut ferm includerea acestora în rezoluţia finală, în timp ce Beijingul a fost la fel de ferm ca acestea nu trebuie nominalizate.

În final, compromisul a fost că atât banca centrală cât şi sectorul energetic să fie menţionate în preambul, într-o formulă modificată faţă de cea propusă de SUA şi aliaţii săi occidentali, cu proiectul de rezoluţie menţionând "potenţiala legătură dintre veniturile Iranului derivate din sectorul energetic" şi posibila finanţare a programului său nuclear.

Potrivit oficialilor americani aceasta ar fi de ajuns pentru a urmări şi trimite în instanţă companiile care au afaceri fie cu băncile iraniene ori cu sectorul energetic al Iranului.

Ambasadorul SUA la ONU, Susan Rice, i-a prevenit pe chinezi că orice alte rezoluţii adoptate în Congresul american în absenţa unei rezoluţii a Naţiunilor Unite ar avea consecinţe mai mari pentru băncile chinezeşti şi relaţiile comerciale ale Chinei cu SUA.

Între multele compromisuri pe care SUA le-au acceptat pentru a obţine sprijinul Chinei şi Rusiei privind adoptarea de noi sancţiuni împotriva programului nuclear al Teheranului, cel mai notabil a fost acordul de a limită orice referinţe la sectorul energetic iranian şi la bancă centrală la paragrafele introductive, mai curând decât la includerea lor în corpul sancţiunilor propriu zise.

Compromisul deschide cele două alternative pe de-o parte vine cu oportunitatea de a extinde restricţiile asupra activităţilor financiare ale Iranului, aşa cum doreşte Occidentul, dar pe de altă parte lasă deschisă o portiţă pentru orice naţiune care ar dori să continue relaţiile cu Iranul.

Rusia a susţinut, în general, poziţia Chinei deşi Moscova s-a concentrat asupra embargo-ului armamentelor. SUA şi aliaţii săi europeni în negocieri, Marea Britanie, Franţa şi Germania au propus un embargo total dar Rusia s-a opus.

Compromisul a fost realizat după ce preşedintele Obama i-a telefonat preşedintelui rus Medvedev care a acceptat formulă interdicţiei vânzării de echipament greu de luptă Iranului, adică tancuri de luptă, vehicule de luptă blindate, sisteme de artilerie de calibru mare, avioane de luptă, helicoptere de atac , rachete şi sisteme balistice.

Interdicţia s-ar referi, spun unii diplomaţi de la ONU, şi la rachetele S-300 pe care Rusia le-a vândut Iranului în 2005 dar a amânat în mod repetat să le livreze.

Între măsurile în legătură cu care continuă negocierile se află lista companiilor şi persoanelor cărora ar trebui să li se aplice sancţiunile de îngheţare a conturilor şi de interdicţie a călătoriilor.

Între timp, diplomaţi de la ONU se declară încrezători că pot obţine cel puţin 10 voturi din cele 15 ale Consiliului de Securitate.

Turcia şi Brazilia, ambele membre nepermanente au arătat că nu se vor angajă în negocieri şi se aşteaptă, de asemenea, că Libanul să nu participe la vot.

Rămân neclare poziţiile altor membri nepermanenţi că Nigeria şi Uganda.