De ce olandezii nu au inundații
E mai ieftin sa investești in protecție, decât in reparații după dezastru - așa par olandezii să fi gândit când și-au făcut rețeaua de diguri.
Articol de Claudia Marcu, Amsterdam, 03 Iunie 2016, 21:15
Olandezii au început sa construiască diguri încă din secolul al 12-lea. Prima entitate responsabila cu protecția împotriva inundațiilor datează din 1255. Olanda este acum recunoscută pentru masurile de protecție împotriva inundațiilor: diguri, baraje, ecluze, stăvilare, porți uriașe care se închid in cazul unor furtuni puternice, care au loc o data la 100 de ani. Pe scurt: Delta Plan.
Maeslantkering, bariera mobila care protejează portul si orașul Rotterdam de furtunile din marea Nordului este un exemplu. Cele doua porți uriașe închid un canal de peste 300 de metri lățime si cântăresc 6800 de tone. Daca ar fi puse pe vertical, cele doua brațe ar fi la fel de înalte ca Turnul Eiffel. Sistemul a fost dat in folosință in 1997 si testat pentru prima data după 10 ani, in timpul unei furtuni in 2007.
Intr-un volum publicat in 2014 sunt listate 43 de tipuri de diguri. Sunt peste 17.600 de kilometri de diguri. Cel mai lung are 126 de km, iar cel mai înalt 11,5 metri. In prezent tara este protejata pentru furtuni extreme care au loc o data la 100 de ani. Si totuși, nu este de ajuns.
Toate digurile si barajele sunt suficient de puternice ca sa protejeze in prezent. Dar specialiștii știu ca in viitor situația se va schimba: nivelul marii creste, la fel si debitul râurilor. 26% din teritoriul tarii este sub nivelul marii, iar 29% poate fi afectat de debitul râurilor. Trebuie sa fim pregătiți, spun olandezii.
Dezastrul adus de furtuna din Marea Nordului din 1953 este încă in memoria colectiva: in regat au murit atunci peste 1800 de oameni, 30.000 de animale, 10.000 de clădiri distruse complet. Si după mai bine de 60 de ani, Olanda a venit cu un nou plan Delta de protecție împotriva inundațiilor. In următorii 30 de ani, guvernul va investi 20 de miliarde de euro pentru întărirea digurilor si alte masuri de protecție. Cu aceste masuri, posibilitatea ca o viată sa fie pierduta din cauza inundațiilor va fi redusa la 0,001% pe an. Zonelor aglomerate de pe principalele râuri care traversează Olanda li se va acorda atenție sporita, dar si coastei, care are in prezent, conform experților, 11 puncte slabe. Si fiecare punct trebuie întărit.
Un exemplu este Petten, unde digul a fost ajutat de o extindere a coastei, un proiect asemănător cu cel de extindere a plajei de la Constanta, realizat de aceeași firma in 2014.
Proiectul este unul special, pentru ca, spre deosebire de altele, care sunt destinate exclusiv protecției, acesta oferă mult mai mult publicului: pe dunele de nisip sunt piste pentru biciclete, lumea se poate bucura in voie de plaja, de natura in general. O soluție tehnica îmbrăcata într-o haina romantica, care va proteja coasta olandeza in următorii 50 de ani. Numai acest proiect a costat aproximativ 250 de milioane de euro. Dar … este mai bine sa anticipezi, decât sa suporți costurile după o inundație, costuri care pot fi uriașe. Ca sa nu mai vorbim de viețile pierdute.
E mai ieftin sa investești in protecție, decât in reparații după dezastru, mi-a mai spus Roelan Hillen, directorul programului de protecție împotriva inundațiilor din cadrul ministerului de infrastructura si mediu.
Cea mai importanta zonă din punct de vedere economic se afla sub nivelul marii. Aici trăiește 60% din populație, care generează 70% din produsul intern brut. Ca sa dau un singur exemplu, aeroportul internațional Schiphol, construit la 4 metri sub nivelul marii, generează anual 26 de miliarde de euro pentru economia națională si 300.000 de locuri de munca.
