Cum văd Israelul şi marile puteri evoluţiile din Turcia

Sunt luate în calcul importanţa geostrategică a Turciei ca stat membru al NATO şi pivot al asigurării securităţii flancului de sud-est al Europei.

Fără acest tampon între Asia şi Europa, prin ceea ce face acum Recep Tayyip Erdogan, Turcia enervează atât Washingtonul, cât şi Moscova.

Vladimir Putin a răcit relaţiile cu Ankara după doborârea avionului militar rus la frontiera dintre Turcia şi Siria.

Mai mult, oficiali ruşi susţin că Turcia facilitează contrabanda cu petrol brut livrat de Daesh, organizaţia Stat Islamic.

Să nu uităm veşnicul conflict dintre Turcia şi Siria, vasal al Moscovei.

Se pare că Erdoğan nu are o politică coerentă în ceea ce priveşte Siria.

Este un motiv pentru care a avut mai multe eşecuri vizavi de Siria şi de rebeli.

Turcia a fost preocupată de transfugii armatei siriene în 2011, apoi a aruncat greutatea în spatele mişcărilor islamiste care au fost mult mai sincronizate cu propria ideologie islamistă a guvernului turc.

Washingtonul doreşte linişte şi stabilitate în zonă, în special în ceea ce priveşte NATO.

Să nu ne mire dacă secretarul de stat american, John Kerry, şi ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, vor ajunge la o înţelegere peste capul lui Erdoğan, chiar dacă Turcia este stat membru al NATO.

Fără piese de schimb, mentenanţă de la americani şi din Israel, armata turcă nu face faţă, în special aviaţia, dar şi blindatele. Ipotetic, dacă regimul Erdoğan ar fi fost înlocuit cu o conducere militară seculară, relaţiile dintre Ierusalim şi Ankara ar fi mers spre modul în care au fost înainte de Erdoğan, care a venit la putere în 2003.

Cu toate acestea, nimeni nu ştie care ar fi fost relaţia reală dintre conducerea militară şi Israel.

În prezent, în Turcia, în lumina sprijinului în masă pentru Erdoğan, o lovitură de stat reuşită nu înseamnă că Turcia devenea brusc o ţară seculară.

Este posibil să fi urmat un război intern între membrii armatei care sunt împotriva regimului şi cei care îl susţin, cu alte cuvinte între religioşi şi laici, precum estul şi vestul Turciei.

Recunoscând faptul că Orientul Mijlociu arde şi că revoltele care au loc la graniţele sudice ale Turciei duc la anarhie, opoziţia din Turcia nu este de acord cu o lovitură de stat violentă.

Daesh, organizaţia Stat Islamic, aşteaptă momentul ca să intervină pentru a submina guvernul şi frontiera, astfel încât să poată invada Turcia.

Prin urmare, opoziţia din Turcia preferă să-l răstoarne pe Erdoğan în mod democratic.

Oricum, preşedintele Recep Tayyip Erdoğan nu se va transforma într-un iubitor de Israel după semnarea acordului de apropiere Pic pentru Turcia.

Republica Islamică Iran a condamnat încercarea de lovitură de stat din Turcia.

Pentru regimul ayatollahilor de la Teheran, tentativa de lovitură de stat în favoarea laicităţii statului turc, deci împotriva unui partid religios, este ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului.