"Coşmarul" lui Erdogan

Puciul eşuat din Turcia este privit în mod diferit în diverse zone din Orientul Mijlociu.

Corespondentul nostru în regiune face o analiză a evenimentelor recente prin comparaţie cu situaţia din Egipt din urmă cu trei ani.

În mass-media egipteană s-a comentat că Recep Tayyip Erdogan ar fi al doilea Mohamad Morsi.

Unii prezentatori ai televiziunii de la Cairo sărbătoreau căderea lui Erdogan în noaptea tentativei loviturii de stat, fiind anunţată căderea şefului "Fraţilor Musulmani".

Hezbollah în Liban s-a grăbit şi a salutat căderea principalului susţinător al rebelilor suniţi în Siria, iar partizanii regimului Assad şi-au bătut joc de zguduirea tronului sultanului otoman.

Această euforie nu a durat mult.

Sunt mai multe motive pentru care lovitura de stat din Turcia a eşuat, în timp ce în Egipt îndepărtarea "Fraţilor musulmani"de la putere a reuşit in urmă cu trei ani.

Toată lumea a privit şocată imaginile din Tucia, elicoptere de atac în zbor, blindate pe străzi, oameni ieşiţi pentru a opri tancurile şi, în fine, valul de arestări şi vânătoarea care continuă şi astăzi.

Părea la un moment dat că se repetă ce a fost în Egipt în urmă cu trei ani.

Armata egipteană, condusa de generalul Abdel Fatah El Sisi l-a îndepărtat pe Mohamad Morsi, care se află în prezent în închisoare.

În Turcia, preşedintele Recep Tayyip Erdogan se teme că va avea aceeaşi soartă.

Ofiţeri ai armatei turce au încercat să îndepărteze de la putere partidul lui Erdogan, prieten cu Morsi.

În ambele cazuri un mililtar laic împotriva partidelor politice islamiste.

Armata l-a ameninţat pe Erdogan de când a ajuns la putere. Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, a creat un adevărat mecanism prin care armata să protejeze ţara, ca să nu fie preluată sub control de către un partid religios.

În timp, armata turcă a acţionat pentru a împiedica un partid islamist să aducă atingere caracterului laic al statului. Este bine ştiut exemplul cu Erbakan, caruia i-a fost interzis să participe la viata politica a ţării în 1998.

Recep Tayyip Eerdogan este îngrozit de ceea ce s-a întâmplat în Egipt în 2013. Este profund neliniştit de o lovitură similară în Turcia şi continuă să îşi aresteze propria armată.

Erdogan a primit ca pe o oroare cum lumea l-a recunoscut rapid pe Abdel Fatah El Sisi din Egipt şi guvernul de la Cairo a fost format în urma unui vot democratic.

Mai multe ţări în frunte cu Arabia Saudită şi-au exprimat public satisfacţia după îndepărtarea guvernului "Fraţilor Musulmani" din Egipt. În Turcia, pentru Recep Tayyip Erdogan este un coşmar şi niciodată nu s-a împăcat cu ideea că Egiptul a îndepărtat partidul religios condus de prietenul lui, Morsi. Erdogan nu s-a întânit niciodată cu Abdel Fatah El Sisi.

Multe ţări au aşteptat rezultatele recentei tentative de lovitură de stat în Turcia, doar Qatarul l-a felicitat pe Erdogan.

Se vorbeşte despre eşecul din Turcia, evenimente pe care nu toţi le numesc "lovitură de stat". Egiptul şi Arabia Saudită au păstrăt tăcerea, alţii au vorbit despre o tentativă de lovitură de stat slabă. În timp ce în Egipt preluarea controlului militar a fost dirijată de Abdel Fatah El Sisi, în Turcia, la Ankara şi Istanbul nu au fost ofiţei superiori de rang înalt.

Spre deosebire de Egipt, în Turcia au fost implicate doar câteva blindate, elicoptere, majoritatea armatei nu a fost implicată.

După regimul lui Ataturk au fost mai multe lovituri de stat în Turcia, dar nu toate au reuşit. Au avut succes când au fost conduse de şeful Statului Major al Armatei Turce.

În Egipt, El Sisi a avut un spijin enorm în special la Cairo. "Fraţii Musulmani" în Egipt nu au reuşit să refacă stabilitatea economică, în timp ce în Turcia Erdogan a provocat o creştere fără precedent a economiei, bazată pe mână de lucru ieftină, turism şi transferul de petrol între altele.

Pe de altă parte, nu se poate trece cu vederea că Turcia a permis circulaţia elementelor voluntare ale Daesh, spre şi din Siria. Turcia însă a eşuat în eforturile de a îi învinge pe kurzi.

Washingtonul i-a ajutat pe kurzii din Siria sub nasul lui Erdogan.

Continuă cel mai rău coşmar: o regiune autonomă kurdă.

În fine, problema Turciei cu Recep Tayyip Erdogan preşedinte, ar putea fi tranşată la un moment dat între Moscova şi Washington.