Alianţa Nord-Atlantică ar lua în calcul ca SUA să-şi retragă o parte din militarii desfăşuraţi în Europa

Surse NATO spun că Alianţa Nord-Atlantică ia în acest moment în calcul ca Statele Unite să se retragă, să-şi retragă încă de anul acesta o parte dintre militarii desfăşuraţi în Europa. Mişcarea nu ar viza punerea sub semnul întrebării a alianţei în sine, ci reprezintă o continuare a planului ca Europa să preia mai mult din efortul de descurajare şi apărare. În paralel, Comisia Europeană lucrează la planul de înarmare propus statelor membre, iar aceleaşi surse confirmă faptul că planul ar trebui implementat în colaborare cu strategii NATO.

Corespondentul RRA din Bruxelles, Bogdan Isopescu a realizat o sinteză pe acest subiect:

Washingtonul are în acest moment circa 160.000 de militari care activează în afara Statelor Unite, iar cei mai mulţi, circa 35.000, se află pe teritoriul Germaniei. Surse NATO spun că Statele Unite ar putea retrage între 30.000 şi 50.000 de soldaţi de pe teritoriul european, fără ca alianţa să fie impactată major ca postură. Însă un număr mai mare ar putea crea probleme din cauza dependenţei crescute a aliaţilor europeni atât de personalul şi tehnica Statelor Unite, dar şi pe fondul simbolisticii pe care îl are parteneriatul de 70 de ani dintre Europa şi Statele Unite. Oricum, diferenţa de personal va fi completată de soldaţi din restul statelor aliate.

Tensiunile şi incertitudinile create de Administraţia Trump au creat, în acelaşi timp, o mişcare de apropiere între structurile Uniunii Europene şi NATO, o mişcare deja începută după izbucnirea războiului din Ucraina. Iar această apropiere ar putea fi şi mai mare pe măsură ce Uniunea elaborează şi pune în practică noul plan de înarmare.

Conform surselor NATO, cât şi a unor oficiali din spectrul european, planul comun de înarmare gândit de Comisia Europeană şi aprobat apoi de statele membre în Consiliu, nu poate fi implementat decât cu ajutorul NATO. Şi asta din mai multe motive. În primul rând, este vorba de competenţe, iar structurile Uniunii Europene, cum ar fi Comisia sau Consiliul, nu au avut până acum acest domeniu în portofoliu. În al doilea rând, este vorba de un plan european comun de înarmare, ceea ce presupune colaborarea între state pentru proiecte şi achiziţii comune, iar NATO este din nou singurul for unde liderii militari din statele europene au trecut peste abordarea strategic naţională sau singulară şi au ajuns la proiecte şi apărare comună. În al treilea rând, implicarea NATO în formularea şi implementarea planului european de înarmare este necesară şi pentru a evita suprapunerile în achiziţii sau pentru a evita disfuncţionalităţi privind interoperabilitatea echipamentelor pe care le vor avea statele membre.

Pentru a vedea cât este astăzi de importantă tematica apărării pentru Comisia Europeană şi cum ea devine o parte nouă a portofoliului comunitar, putem să ne uităm şi la faptul că săptămâna aceasta Comisia Europeană va organiza primul Colegiu al Comisarilor dedicat apărării, iar aceste întâlniri vor fi periodice pentru ca executivul comunitar să se pună la punct cu toate evoluţiile din acest domeniu, pentru a putea coordona planul de înarmare.

În paralel, conform Politico, şi tot din cauza incertitudinilor create de Administraţia Trump, grupurile mari din Parlamentul European pregătesc un document în care vor solicita ca Uniunea Europeană să urmărească dezvoltarea unui pilon european în interiorul NATO, un pilon care să acţioneze autonom oricând ar fi cazul. Iar când vorbim de un pilon european, acesta ar putea include Anglia, Turcia, Norvegia şi Islanda, state care nu sunt în Uniune, dar sunt în NATO.