Revista presei economice, 25 ianuarie

"Testul adevărului pentru Fondul Proprietatea " titrează Ziarul Financiar în ziua listării la bursă a Fondului.

"Fondul este aşteptat să atragă investitori de calibru", scrie ziarul.

Deşi statul este cel mai mare acţionar la Fond, cu aproape 39%, "analiştii susţin că nu există riscul unor viitoare abuzuri din partea statului român", întrucât "începând de azi, toţi ochii sunt atent fixaţi pe România şi orice decizie negativă luată de statul român ar putea stârni aversiunea investitorilor străini şi scădea şansele de a atrage finanţare pentru viitoare listări ale companiilor de stat".

"Investitorii sunt în bloc starturi", titrează şi Curierul Naţional. "Acţionarii Fondului Proprietatea, triaţi în casele mai mari de brokeraj", sună titlul unui articol pe prima pagină din Bursa. Ziarul Financiar se deschide cu un articol intitulat "Pensiile speciale sunt doar vârful aisbergului. 40% dintre cei între 45 şi 65 de ani nu lucrează".

"Cheltuielile cu pensiile speciale sufocă o economie care nu produce". Totuşi, "nu doar cele 150 000-200 000 de pensii speciale sufocă bugetul asigurărilor sociale, ci şi situaţia de ansamblu: "Dacă în 1990 existau 8,1 milioane de salariaţi şi 3,6 milioane de pensionari, raportul s-a inversat dramatic în ultimii 20 de ani. Acum există 5,5 milioane de pensionari şi 4,3 milioane de salariaţi". "Din '90 până acum am pierdut patru milioane de locuri de muncă. O parte din foştii salariaţi au plecat în străinătate, o parte intrat în şomaj, o parte pur şi simplu nu lucrează, iar alţii lucrează la negru". "Bugetul asigurărilor sociale nu se mai poate susţine singur din contribuţiile obligatorii la sistemul de pensii" şi trebuie subvenţionat direct din bugetul de stat, practic din impozite". "Situaţia, indiferent de cauzele care au provocat-o, nu mai poate continua în acest fel", scrie ziarul.

Cotidianul Economistul a devenit revistă săptămânală. În primul său număr din 2011 în noua formulă, Economistul publică între altele serie de interviuri cu câţiva cunoscuţi analişti economici pe tema şanselor de ieşire din recesiune.

Astfel Mircea Coşea susţine că "meciul cu recesiunea ar trebui să înceapă din 2011 printr-o nouă abordare, prin înţelegerea faptului că încă de la începutul anului nu mai este posibil să se explice recesiunea românească prin efectele crizei financiare şi economice internaţionale doarece marea majoritate a ţărilor europene, dar şi SUA şi Asia de sud-est au intrat în perioada de relansare economică reflectată în România prin creşterea comenzilor primite de industria pentru export.

Scăderea din 2010 se datorează în primul rând crizei interne româneşti, de natură structurală, instituţională şi de management guvernamental. În mod greşit s-a considerat posibilă ieşirea din recesiune numai ca urmare a efectului de antrenare prin reluarea activităţii în vest ar determina automat şi reluarea activităţii noastre. Ar mai trebui ca programul de macrostabilizare propus de FMI să nu fie considerat un panaceu, fiind necesare continuarea şi completarea sa cu politici proactive.

România nu-şi poate permite un program dur şi prelungit de austeritate fără a atenta la starea generală de existenţă a naţiunii şi fără a risca grave contradicţii sociale". "O eventuală reluare a creşterii economice în 2011 nu trebuie să ne bucure" - consideră la rândul lui Ilie Şerbănescu - "căci, după o pauză în care nu s-a schimbat nimic în fundamentele economiei, ar începe de fapt doar să se mişte iarăşi morişca ruinătoare a consumului fără producţie şi a importurilor fără exporturi care a adus România în situaţia dezastruoasă din prezent".

Într-un articol intitulat "Crescătorii de porci - în pragul falimentului", ziarul Bursa se ocupă de "criza cu care se confruntă piaţa cărnii de porc la nivel european".

"Crescătorii de proci spun că vor pierde 100 de milioane de lei în următoarele trei luni dacă preţul cărnii nu creşte", titrează Ziarul Financiar.

Sub titlul "Banii publici nu vindecă năravurile electorale", Săptămâna Financiară scrie că "experienţa americană arată că finanţarea din bani publici a campaniilor electorale şi limitarea sau chiar interzicerea donaţiilor private pentru candidaţii în alegeri nu rezolvă problema influenţei pe care grupurile de interese economice o exercită asupra deciziei politice.

Asta pentru că în acest fel nu se limitează deloc puterea structurilor statului de a redistribui veniturile de la buget către clientela politică, prin reglementări şi "contracte cu dedicaţie", obţinute nu înainte, ci după alegeri, prin diverse forme de trafic de influenţă, care pot merge de la cea mai primitivă mită până la cel mai subtil lobby".