Raportul COFACE 2026

Anul 2026 este pus sub semnul incertitudinii și marcat de riscuri extreme: geopolitice, financiare și macro-economice, la nivelul întregii planete – relevă Raportul COFACE privind evoluția economiei mondiale, prezentat la PARIS.

Creșterea încetinește, dar economia globală va continua să reziste – potrivit experților în politica riscurilor de țară.

Raportul COFACE 2026 marchează punctele slabe ale României: procese administrativ și juridic lente, corupție, birocrație, gestionare defectuoasă a forței de muncă și a achizițiilor publice, existența unei economii subterane importante și a unui control fiscal insuficient, natalitate slabă și emigrarea tinerilor educați; puternice decalaje regionale în termeni de educație, formare profesională, sănătate și transporturi, potențial agricol slab valorificat.

Între punctele forte sunt amintite: piață de desfacere mare, dependență energetică limitată, industrie diversificată, mână de lucru ieftină, bine integrată cu economia europeană.

Principalele surse de sprijin pentru redresare sunt investițiile alimentate din fonduri europene – punctează categoric analiștii COFACE.

În 2026 se încheie plățile pentru programele în curs de derulare, însă România va primi noi alocări substanțiale pentru investiții în infrastructură, energii regenerabile, digitalizarea administrației și serviciilor publice, dacă va îndeplini condițiile cerute.

Directorul informații de afaceri Europa Centrală și de Est în cadrul COFACE, Matei Mihăilescu, numește cel mai mare risc pentru România în 2026:

Matei Mihăilescu: Factorul politic este crucial. Trebuie să avem stabilitate, să putem să absorbim banii din fondurile europene. Dacă nu reușim să facem asta, vom atrage doar priviri rele din partea Uniunii Europene și a organismelor care trebuie să ne finanțeze. România este într-o încetinire autoprovocată. Aveam nevoie de măsuri fiscale, nu putem să mergem mai departe cu deficitul bugetar la nivelul la care a ajuns, pentru că riscăm să se întoarcă împotriva noastră. Dacă dezechilibrele economice persistă, vom avea politica de dobândă și mai mare, ceea ce se va traduce, în continuare, în rate mai mari la bănci și posibil un rating de țară alterat. Toate astea pot să ducă la o spirală în jos, din păcate. Trebuie să continuăm cu infrastructura, trebuie să continuăm investițiile, 2025 a fost anul cu cele mai mari investiții raportate la Produsul Intern Brut din ultimii 30 de ani. Peste 7% din PIB s-a dus în investiții. Acestea sunt lucruri pe care trebuie să continuăm.

Pe ce pedală ar trebui să apese guvernul cel mai tare pentru a provoca o evoluție radicală și o perspectivă pozitivă a economiei?

Să îmbunătățească eficiența colectării taxelor noastre, să investească în infrastructură. Această infrastructură atrage la rândul ei multe alte sectoare într-un domino pozitiv. Construcțiile atrag oameni, construcțiile au nevoie de oameni mulți, asta atrage putere de cumpărare, pentru că, după măsurile implementate anul trecut, puterea noastră de cumpărare a scăzut. La finalul anului aveam o scădere a cumpărării de bunuri de la consum din retail cu 2% față de anul precedent. Ori noi, anii zile am crescut fix prin asta. Nu era complet sustenabil, dar trebuie să revenim la puterea de cumpărare și să facem banii să circule.

Dumneavoastră vă ocupați și de situația economică a altor țări din Europa Centrală și de Est. Se vorbește foarte mult despre succesul Poloniei. Puteți să faceți o comparație de ce ei au reușit mai bine și unde am greșit noi în acești 36 de ani?

N-aș spune că am greșit. Ei au început mai repede, noi am avut cel mai drastic regim autoritar, dictatorial, dintre toate țările Europei Centrale și de Est. Un alt avantaj al Poloniei a fost că este foarte aproape de Germania. Una este să ai vecini mai mici ca tine, Bulgaria e mai mică, Ungaria este mai mică, Serbia e mai mică, alta este să ai vecini atât de puternici ca Germania. Orice export a fost foarte repede facilitat, orice forță de muncă, de care Germania a putut să beneficieze, era mult mai la îndemână. În schimb, noi aveam de trecut vreo trei țări ca să ajungem acolo. Doi: având o piață foarte mare, firmele românești nu au simțit nevoia să iasă în afară, să cumpere alte firme, iar, iată, că se schimbă și asta, pentru că antreprenorii capătă încredere că România este o țară cu viitor. Tocmai ce s-a anunțat cea mai mare achiziție de către o firmă românească. Dedeman cumpără Carrefour, anul trecut Altex a cumpărat tot o firmă de bricolaj. Deci, iată că antreprenorii români, după ani de zile în care au reușit să-și facă firme de succes, au ieșit la rândul lor la cumpărături și au schimbat puțin cursul, după ce ani de zile am fost obișnuiți că multinaționalele veneau să cumpere firme de succes românești.

Este o frenezie în Europa de Vest pentru dezvoltarea industriei de apărare. Franța, Germania vorbesc foarte mult despre acest lucru, și-au mărit bugetele pentru apărare. Este aici o nișă și pentru noi?

Fie că sunt firme românești care fac asta, fie că sunt firme internaționale care își deschid fabrici aici, este un beneficiu și pentru societatea românească. Nu știu să spun dacă este o investiție pe doi ani, pe trei ani, pe 10 sau pe 50 de ani. Noi, cu toții, cred că, în sufletul nostru, sperăm să fie pe termen scurt investiția asta.

Se tot vorbește că războiul din Ucraina - ceea ce ne dorim cu toții - se va încheia. Iată o nouă piață unde putem să ne implicăm: în reconstrucția Ucrainei. Suntem pregătiți?

Cred că sunt deja multe centre de logistică construite în ultimii trei ani foarte aproape de granița cu Ucraina, tocmai ca să fim pregătiți să trimitem forță de muncă acolo și să refacem ce am făcut, poate, acum 20 de ani. Pentru că, de pildă, Krivoi Rog, mare zonă industrială a Ucrainei și care acum, din păcate, cred că este jumătate căzută, a avut muncitori români. Cred că autoritățile statului nostru, ca și ale Poloniei, ale Germaniei, sunt pregătite să reconstruiască, în momentul în care va fi asigurată și securitatea.