Ionel Arion, Federaţia Naţională PRO AGRO: Statul nu trebuie să fie un actor în economie care să intervină pompieristic sau brutal

Emisiunea: "Matinal" - Rubrica: Apel matinal" - Realizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu

Ministerul Agriculturii ia în calcul plafonarea adaosului comercial la alimente la 20%, dacă inflaţia trece de 5%. Ministrul Florin Barbu spune că românii cumpără mai puţin. Consumul ar fi scăzut cu aproape 30%, iar procesatorii ajung să lucreze în pierdere.

Invitat la "Apel matinal" este astăzi preşedintele PRO AGRO România, Ionel Arion. Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa! Mulţumesc mult pentru invitaţie!

Noi vă mulţumim că aţi acceptat-o. Inflaţia a trecut, după ultimele confirmări, de 5%. În schimb, plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază ştim că este deja în vigoare, sper să nu mă înşel, până în martie. A avut efecte concrete până acum?

Dacă privim prin prisma fermierilor, a procesatorilor şi a celor care produc materie primă pentru industria agroalimentară, pentru ei au avut efecte negative. Pentru consumator nimeni nu a cuantificat acum să vedem care au fost, eventual printr-un studiu, să vedem care au fost şi cât de benefice au fost aceste plafonări şi intervenţii în piaţă ale statului de această manieră, pentru că statul ar fi putut avea o altă abordare şi ar fi putut gestiona mult mai bine această situaţie. Dar, cel mai probabil, cauzele care au dus la scăderea consumului, cauzele care au dus la situaţia aceasta din piaţă de azi s-ar fi regăsit şi în acest studiu, dacă ar fi fost făcut şi s-ar fi văzut că aceste măsuri şi metode de a interveni în piaţă nu au fost foarte benefice, nici pentru consumatori, dar nici pentru producători.

Din ce pricepem noi de la dumneavoastră, s-au luat măsuri fără studii de impact, să zicem?

Da, nu au existat aceste studii de impact, nu există nici astăzi. De-a lungul timpului, de când s-a propus această măsură, noi, producătorii agricoli din România, şi aici nu mă refer la cei care produc în vegetal, ci cei care pun materie primă în industrie, o procesează şi o duc în retail, ei au fost împotrivă. Vă dau exemplu, azi, carnea de porc în retail a crescut la raft, în timp ce în fermă a coborât sub un euro, preţul ar fi la 1,20 - 1,30 preţ de producţie în fermă, iar abatoarele cumpără la sub un euro kilogramul în viu de la fermă. Laptele de la fermă, niciodată în istoric, în ultimii 10-12 ani, nu a scăzut preţul de achiziţie în luna ianuarie, ştim că pe perioada rece laptele avea, totuşi, un preţ mai ridicat, în timp ce la raft a crescut cu 8-9-10%. Este o explicaţie ilogică, orice explicaţie v-aş da ar fi ilogică, de ce a crescut la raft.

Preţurile sunt mici şi, totuşi, importăm. De ce?

Aici ţine foarte mult şi de ceea ce înseamnă piaţa intracomunitară. Cerere este pe piaţă într-un anumit moment, dar trebuie să ţinem cont că şi o parte din această producţie locală, ea nu intră în relaţia comercială, nu este pus pe piaţă, ci este autoconsum de cele mai multe ori. Şi statisticile merg şi variază de la o lună la alta şi atunci mi se pare că importăm. Există şi un deficit de producţie pe piaţă, dar vedem că şi cererea a scăzut foarte mult. Spuneaţi mai devreme cu 30% aproape a scăzut cererea. Şi trendul se va menţine pe scădere şi mai mult în perioada următoare.

Nu, noi vrem să pricepem de ce România nu produce atâta carne de porc, uite, ne limităm la carnea de porc şi trebuie să importă, în condiţiile în care carnea de porc de la noi este foarte ieftină, nu?

Condiţiile sunt acelea de biosecuritate pe fondul pestei porcine africane, care nu poate fi stăpânită, iată, ne apropiem deja de aproape 9 ani de când avem această molimă pe teritoriul României şi autorităţile, de fapt, nu au înţeles că o perioadă de 1-2 ani dacă s-ar fi limitat anumite chestiuni şi restricţii ar fi fost impuse am fi reuşit să controlăm. Dacă vă aduceţi aminte, acum, nu ştiu, câteva luni, în Spania s-a detectat la o fermă pestă porcină africană. Au luat măsuri imediat, au închis, au tăiat, au securizat, au păstrat acele restricţii în acel teritoriu foarte drastice şi, iată, România azi aduce carne de porc din Spania, din Danemarca şi de oriunde din teritoriul Uniunii Europene.

Noi ne mişcăm mai greu sau restricţiile la noi sunt mai permisive?

De cele mai multe ori, autorităţile fie au ajuns într-o stare de inactivitate, putem să spunem uneori, pentru că, deşi noi cerem, sezsizăm să se adopte aceste măsuri legislative, până la urmă, că legislaţii există, vedem că la Consiliul Concurenţei o anchetă durează 3-4 ani, când efectele în piaţă sunt dramatice, vedem că la ANSVSA situaţia este un pic absurdă, la un moment dat, tot vorbim carnea de porc, ANSVSA s-a transformat într-un contabil, practic, ne spune câte animale au fost sacrificate în fermele de porci datorită pestei porcine africane, câte sume trebuiesc plătite şi aşa mai departe, dar nimic, absolut nimic din acţiunile pe care ar trebui să le întreprindă această autoritate care este în subordinea Guvernului României, ea este în subordinea Secretariatului General al Guvernului, este în directa coordonare a primului ministru, şi aşa este normal să fie într-o ţară sănătoasă la cap. Însă, însă, toate aceste măsuri pe care ar trebui să le ia, deşi noi le tot repetăm, le tor repetăm şi la dumneavoastră şi în faţa autorităţilor, ele nu ajung să fie eficiente în zona de producţie.

Da, noi avem un ritm cu totul altfel. Acum se discută despre extinderea plafonării, condiţionată de nivelul inflaţiei. Poate fi un instrument util pentru stabilizarea pieţei sau riscă să creeze blocaje pe lanţul alimentar?

Cel mai probabil, aceste măsuri - luate an de an, an de an, an de an - au dus la închiderea sau la diminuarea producţiei în anumite facilităţi de producţie - fie în ferme zootehnice, fie în facilităţi de procesare. Altele ar fi fost măsurile care ar fi trebuit impuse în piaţă de către stat. Statul nu trebuie să fie un actor în economie care să intervină pompieristic sau brutal, ci ar fi trebuit să vină şi să adopte acele măsuri legislative care să permită un comerţ loial, o piaţă cu adevărat liberă, pentru că vedem că piaţa de retail azi este pe picior de forţă, negociază şi, de cele mai multe ori, toate aceste scăderi sau impuneri ale statului la adaosul comercial nu sunt suportate de actorii care ar trebui şi sunt direct implicaţi. Şi vă dau exemplul cel mai elocvent - vi l-am dat, de fapt, cu laptele: laptele la fermă scade, dar la raft creşte. Şi atunci, nu este posibil ca o pierdere pe un lanţ alimentar să fie suportată doar de actorul principal, adică cel care produce în sine acea materie primă şi are cheltuială destul de mare şi este dovedită acea cheltuială, în timp ce pe lanţ până la consumator, până la costul consumatorului, aceste cheltuieli nu sunt neapărat eligibile. Că nu poţi să laşi ca pierderea să se întâmple într-un singur loc, în timp ce acele adaosuri, cât sunt ele de mici, să fie câştigate doar de o parte a lanţului alimentar.

Ministrul agriculturii spune că nu intervine direct în piaţă, ci asupra inflaţiei, "printr-un mecanism simplu" - ca să-l cităm. Dincolo de astfel de plafonări, ce alte soluţii ar putea opri creşterea preţurilor la alimente?

Păi, unul dintre ele ar fi adoparea cu celeritate a directivei practicilor comerciale neloiale de la nivelul Uniunii Europene în legislaţia naţională, care s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, şi noi toţi spunem că aceste chestiuni trebuie modificate în întregime. Am făcut aceste sesizări inclusiv europarlamentarilor români care sunt în acele comisii unde ar trebui să discute aceste lucruri. Practicile comerciale neloiale au dovedit de-a lungul timpului că se încalcă în piaţă anumite criterii de loialitate economică, la urma urmei. Şi atunci, exact ce vă spuneam mai devreme: faptul că retailul ajunge să pună în discuţie de forţă o negociere lasă ca ceilalţi actori din acest lanţ alimentar să fie vulnerabili. Indiferent cât de mare putere de negociere ai avea, ca producător din industria alimentară, la un moment dat tot va trebui să cedezi în faţa celui care ajunge să pună în raft şi, la urmă, în coşul consumatorului marfa pe care tu o produci. Şi vedem că în acest moment tot mai mulţi producători şi procesatori ajung să treacă cu producţia în brand propriu al supermarketului, şi în felul ăsta pierdem şi mai mult putere de negociere. Aici statul ar avea un rol major. O altă chestiune ar putea fi pe etichetare, unde şi aici sunt înşelătoare informaţiile şi sunt lacunare în partea de legislaţie. Toate aceste lucruri, puse într-un studiu, vor dovedi că, într-adevăr, altele sunt pârghiile statului unde ar trebui să intervină şi cu adevărat ar avea şi o valoare pe termen lung.

Studiem, analizăm. Nu ne ocupăm cu studii de impact, asta e treaba guvernanţilor. E important că am tras semnalul de alarmă. Mulţumim pentru prezenţă alături de noi!/editor Florin Lepadatu/