"Preţ scump" al abandonării Euro

Potrivit ediţiei online a Spiegel.de, scenariile speculative de pe piaţa financiară indică o criză iminentă în zona euro.

Mai mult, potrivit publicaţiei germane situaţia nu va fi una dificilă pentru Germania.

Consecinţele în schimb vor fi catastrofale pentru Europa şi economia Europei.

Potrivit publicaţiei germane, semnale de avertizare pentru o criză de proporţii în Europa se înmulţesc în fiecare zi.

CLS Bank a cerut băncilor din Marea Britanie să efectueze teste de stres pentru o posibilă situaţie dificilă prin care ar trece zona euro în următoarea perioadă.

Mai mult, ministrul de externe polonez Radoslaw Sikorski a făcut un apel în Germania luni pentru a preveni un colaps al uniunii monetare, afirmând că "ne aflăm pe marginea unei prăpăstii".

De asemenea, semne de nesiguranţă se observă şi la investitorii germani care bat în retragere, nemaiavând încredere în instrumentele financiare de pe piaţă.

Aceste lucruri indică faptul că oamenii din întreaga Europă au în vedere posibilitatea reală de prăbuşire a monedei euro.

Zona Euro s-a mai aflat în decursul timpului în situaţia de a răspunde unor speculaţii care vizau destrămarea sa, încă de pe vremea când moneda unică europeană nu exista.

La sfârşitul anului 1998, profesorul Hal Scott de la Harvard a publicat un document numit "Atunci când euro se Destramă", document care afirma că sunt şanse de 10 procente ca zona euro să se dezbine.

În ziua de astăzi, potrivit publicaţiei germane, acest scenariu pare să fie o perspectivă reală.

Mark Cliffe, economistul-şef al ING Bank a declarat că "până şi cei mai înverşunaţi susţinătorii ai zonei euro trebuie să admită faptul că probabilitatea de destrămare a zonei euro nu mai este zero".

Mai mult, celebrul economist Nouriel Roubini, cunoscut sub numele de "Dr. Doom", pentru că a prezis criza financiară din 2008, a pus recent probabilitatea de intrare în colaps a zonei euro la 45 la sută.

Care ar fi consecinţele concrete şi costurile unui colaps al zonei euro ?

Potrivit publicaţiei Spiegel.de dezintegrarea zonei euro este posibilă.

În 1998, profesorul Hal Scott de la Harvard a citat o serie de factori care ar permite, teoretic, ca ţările din zona euro să se întoarcă la monedele lor naţionale.

În acest scenariu moneda europeană ar urma să fie marcată cu simbolurile naţionale, statele din zona euro ar urma să păstreze sistemele naţionale de plăţi şi al băncilor centrale naţionale, precum şi eliberarea datoriei naţionale, iar rezervele valutare ale statelor membre UE ar fuziona într-o măsură limitată.

Dar, ar putea Germania să revină la mărci iar grecii să reintroducă drahma?

În opinia publicaţiei germane acest lucru este la fel de uşor de făcut aşa cum euroscepticii poartă discuţii în contradicotriu.

Într-o notă de cercetare pentru DekaBank, economistului Karsten Junius, citat de Spiegel.de, spune că perioada de timp ca un stat să părăsească Uniunea Europenă este unul de durată, iar investitorii ar putea folosi acest timp să-şi retragă capitalul din statul respectiv.

Astfel, ţara respectivă ar suferi un prejudiciu economic considerabil în încercarea de a reveni la moneda naţională.

De asemenea, este neclar ce se va întâmpla cu datoria unei ţări suverane în cazul în care aceasta ar părăsi zona euro.

Acest lucru este incert, potrivit publicaţiei germane, pentru că atunci când moneda unică a fost înfiinţată datoria naţională a fost convertită în euro, iar procesul de revenire la moneda naţională nu a fost prevăzut.

Un factor decisiv în procesul de revenire la moneda naţională îl are felul în care s-a împrumutat statul respectiv, sub incidenţa legii naţionale sau internaţionale.

Potrivit băncii DekaBank, Germania stă cel mai bine la acest capitol pentru că a efectuat împrumuturi sub incidenţa legii internaţionale în procent de 0,2 %, în comparaţie cu Olanda care s-a împrumutat în procent de aproape 40% şi Portugalia cu 60 de percente.

Viitorul monedei euro stârneşte nelinişte

Economistul american Barry Eichengreen, citat de publicaţia Spiegel.de, spune că un viitor colaps al zonei euro din cauza consecinţelor dezastruoase ale politicilor statelor membre va descuraja multe state să permită eşuarea monedei euro.

"Valoarea mare pe care statele membre o acordă implicării lor în procesul european ar împiedica abandonarea euro", a adăugat Barry Eichengreen.

Potrivit publicaţiei germane, în nicio altă ţară nu există un scepticism mai mare faţă de Euro, aşa cum este în Germania.

Acesta scepticism este de înţeles având în vedere faptul că Germania este responsabilă pentru cea mai mare parte a pachetelor de ajutor pentru ţările lovite de criză.

Aproape 40 la sută din produsele exportate de Germania merg către alte state din zona euro, iar valoarea totală a exporturilor vor depăşi 1.000 miliarde de euro în 2011.

De asemenea, moneda euro a contribuit semnificativ la stabilitatea financiară a Germaniei prin eliminarea fluctuaţiilor cursului de schimb, fapt care a permis menţinerea preţurilor la un nivel competitiv.

Ce se întâmplă dacă Grecia şi Portugalia ies din zona euro ?

În opinia lui Hans-Werner Sinn, preşedinte al Institutului de Cercetări Economice (IFO), dacă Grecia ar părăsi zona euro ar fi în avantajul economiei acestui stat pentru că ar recâştiga terenul pierdut al competitivităţii pe piaţa internaţională.

Cu toate că sună bine, oficialii de la Atena vor fi nevoiţi totuşi să plătească o mare parte a împrumuturilor luate, plăţi care vor fi mai mari ca urmare a devalorizării monedei naţionale, drahma în comparaţie cu moneda europeană.

Mai mult, ieşirea Greciei din zona euro ar afecta direct Germania şi Franţa pentru că aceste state au mulţi bani investiţi în bugetul elen.

Întrebarea decisivă este dacă Germania va reuşi să suporte costurile acestor ieşiri din zona euro.