Economistul Cristian Păun: Problema principală a României o reprezintă deficitul bugetar

Emisiunea: "Matinal" - Realizatori: Daniela Petrican, Cătălin Cîrnu

După săptămâni de negocieri tensionate, nu există încă un acord în coaliţie privind forma finală a bugetului de stat. Acesta nu va ajunge joi în şedinţa de guvern pentru aprobare. Disputa este legată de finanţarea pachetului social propus de PSD şi de banii care rămân la primării. Liderii partidelor aflate la putere s-au întâlnit miercuri, din nou, pentru discuţii, iar proiectul ar urma să ajungă în parlament probabil săptămâna viitoare.

În culise însă persistă nemulţumiri. Social-democraţii spun că unele prevederi incluse de premierul Ilie Bolojan nu respectă pe deplin înţelegerile din coaliţie. Ce înseamnă aceste tensiuni pentru construcţia bugetară a României şi pentru economia noastră, aflăm în continuare de la invitatul "Apelului matinal" - profesorul universitar de economie Cristian Păun. Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa!

Ne gândim, plecăm de la premisa că aţi apucat să vedeţi draftul acestui buget?

Da, da, da! M-am uitat peste el şi pot să zic...

În linii mari, cum arată?

În linii mari, arată ca un buget care aparţine unei ţări cu o problemă imensă, creată în anii anteriori, cu un deficit excesiv pe care noi tot l-am avertizat şi care produce tot felul de efecte, de la inflaţie, dobânzi mai mari, pentru că statul se împrumută pentru acest deficit cot la cot cu companiile şi presează pe dobânzi, presează pe inflaţie, pentru că peste 90% din bugetul României se duce pe cheltuieli care au legătură cu consumul şi n-au legătură cu, să spunem aşa, producţia şi dezvoltarea României, şi nici n-ar trebui neapărat să vină de aici partea de dezvoltare a mediului privat. Este un buget prudent, un buget care încearcă pe cât posibil să menţină ţinta de deficit propusă pentru acest an, 6%. Dar ceea ce atrage atenţia în mod plăcut este faptul că este şi un buget responsabil, faţă de bugetele anterioare. Pur şi simplu ne enervau acele ipoteze cu care plecau la drum cei care făceau bugetul, cu nişte creşteri din alea economice extraordinare, de parcă eram tigrul Europei, şi, în final, mereu la sfârşit de an, ajungeam pisică jigărită, cu deficite suplimentare. Acum s-a mers pe o creştere economică modică, foarte redusă, pe o inflaţie destul de realistă, dar să vedem acum ce se întâmplă cu efectul pe care îl va avea războiul; şi evident că este un buget care, cum să spun eu, merge pe nişte scăderi de cheltuieli certe; de exemplu, cheltuielile din educaţie care scad, tocmai ce o să ni se scoată acel spor de doctorat şi care va acoperi acea reducere de cheltuieli de personal cu 10% în estimările guvernului. Deci, practic, se merge cu nişte reduceri de cheltuieli, dar eu zic că aceste reduceri de cheltuieli sunt încă firave şi evident că ele aşteaptă ceea ce ar trebui să se întâmple în parlament, inclusiv cu cei care acum urlă că nu vor să aprobe bugetul, ar trebui să pună mâna şi să se apuce de muncă şi să reformeze statul român, din toate balamanelele sale, ceea ce nu se întâmplă, evident. Este pur şi simplu, din punctul meu de vedere, un semn de completă inconştienţă să vii tu acum, când toată lumea este foc şi pară, pe jar, cu o criză posibilă la orizont, un război care a început brusc şi care nu ştim cât va dura, să vii să spui că tu n-ai nicio problemă să nu adopţi bugetul României în parlament, că nu e niciun necaz. Ba este un necaz foarte mare, pentru că nu cred că România, în momentul de faţă, îşi permite astfel de gesturi iresponsabile, şi cred, din punctul meu de vedere, că multe din lucrurile care ni se întâmplă nasol în ultima vreme ni se datorează sau, mă rog, se datorează şi acestui tip de politică dâmboviţeană în care interesul naţional e pe buzele tuturor, dar, de fapt, este pur şi simplu o vorbă goală şi fără sens.

Social-democraţii insistă pe pachetul de solidaritate şi pe o alocare bugetară mai mare pentru măsuri sociale. Este sustenabil un astfel de efort bugetar în contextul deficitului actual?

Sigur că este foarte important să atingi şi această componentă socială, dar în momente în care lucrurile nu sunt în regulă, şi această componentă socială va fi afectată, adică într-o măsură sau alta, toată lumea va trebui să suporte acest cost al problemelor pe care le-am generat înainte. Noi nu putem să acordăm nicio facilitate în momentul de faţă, fără sursă de finanţare, fără să existe, până la urmă, acei bani în realitate. Pentru că a arunca bani din elicopter şi a face tot felul de promisiuni oamenilor pe bani care nu există, pe o datorie care se finanţează cu nişte dobânzi extraordinar de mari, în momentul de faţă, au ajuns dobânzile în PIB aproape cât cheltuim pentru educaţie, vă daţi... sau cât cheltuieşte statul pentru partea cu investiţii de capital. Vă daţi seama că e ceva ireal ca tu să dai pe dobânzi cât dai pe investiţiile tale de capital. Deci modelul acesta în care nu ne interesează dacă avem sau n-avem bani, noi dăm cu piciorul în uşă şi spunem "domnule, nu, trebuie să fie componentă socială", eu mai degrabă aş lupta, dacă aş fi un partid social democrat cu adevărat, să vedem un pic schemele astea de ajutoare sociale. Chiar toate sunt în regulă? Chiar nu există nicio problemă acolo? Nu ne scapă oare nişte bani prin tot felul de scheme de tipul acesta de ajutoare sociale? Da, sunt de acord că trebuie ajutaţi oamenii care au probleme imense, dar, până la urmă, trebuie să fim foarte atenţi unde tragem linia, pentru că noi creăm nişte stimulente ca oamenii să aştepte aceste ajutoare şi să nu facă nimic, pentru că există tătucul în spate care îi ajută. Deci trebuie un echilibru şi, mai ales în aceste momente, trebuie foarte multă cumpătare şi responsabilitate, nu ceea ce am văzut în anii anteriori.

Spuneţi că toată lumea ar trebui să suporte, însă impresia aproape generală nu este aceasta. Există un anumit tip de discurs în spaţiul public.

Da, nu suportă toată lumea. De exemplu, eu n-am auzit parlamentarii PSD oftând de grijă că vor să facă 300 de parlamentari, în loc de câţi sunt acum. Nu am văzut nicio iniţiativă...

Nu doar ei.

Păi da, dar ei acolo ar trebui să dea un exemplu. De la ei pleacă totul, adică ,să fim serioşi, până la urmă peştele de la cap se împute. Adică, trebuie să înceapă, cum să spun eu, vârful să dea un exemplu. Eu nu i-am văzut, şi nu numai că nu i-am văzut, chiar pun beţe în roate la orice iniţiativă de genul acesta. Eu n-am văzut Partidul Social Democrat îngrijorat de reforma administrativ-teritorială, de o lege care să comaseze comune, să transforme oraşe în comune pentru că nu mai au oameni, populaţie şi aşa mai departe. Eu n-am văzut PSD îngrijorat că ar trebui privatizate companii care acum sunt foarte mult populate cu tot felul de politruci care au tot felul de sinecuri pe acolo. Adică, grija e disimulată. Da, noi suntem cu poporul, dar, de fapt, nu avem nicio treabă cu poporul, ca să zic aşa.

În schimb, aici e contraargument, nu? Pentru că stăm şi discutăm, preşedintele Consiliului Judeţean din Timiş, de exemplu, acordă stimulante financiare primăriilor care vor să se unească, de exemplu. Este şi aceasta o idee.

Dar nu se face aşa, pentru că aşa vor fi doar câteva cazuri punctuale. Pentru aşa ceva trebuie o lege.Trebuie dată o lege în parlament sau, dacă există, eu ştiu că există nişte legi care clasifică comunele, clasifică localităţile în funcţie de nişte criterii, dacă nu sunt clare şi nu există, ar trebui clarificate şi ar trebui făcut un cadrul legislativ care să facă de la centru această comasare, această unire, dacă nu se îndeplinesc nişte condiţii. Şi acest criteriu, acest corset să se aplice tuturor localităţilor, nu aşa, de ochii lumii...

Pe ici, pe colo, nu?

...unim două localităţi, trei astea... Cum să spun eu, cu astea nu se face reforma administrativ-teritorială. Deci reforma se face consistent, pentru că avem în momentul de faţă de cinci ori mai multe UAT-uri ca Bulgaria, sau de 10 ori mai multe UAT-uri ca Bulgaria şi de cinci ori mai multe decât Polonia. Adică noi suntem undeva cu o structură administrativ-teritorială complet anacronică şi complet ruptă de ceea ce înseamnă un stat modern în plan teritorial. Nu are nicio legătură organizarea administrativ-teritorială a României nici cu populaţia, nici cu poporul, nici cu nevoile lor.

Revenind însă la buget, credeţi că ar mai putea interveni modificări, aşa, cu ultimele negocieri?

Posibil, pentru că trebuie să treacă printr-un parlament cu siguranţă şi ar trebui să apară modificări, dar cred că toţi politicienii ar trebui să înţeleagă care sunt în momentul de faţă problemele României cu adevărat şi care ar trebui să fie, plecând de la aceste probleme, soluţiile şi priorităţile. Problema principală a României o reprezintă deficitul bugetar; reprezintă iresponsabilitatea cu care am cheltuit nişte bani pe care nu-i aveam în trecut şi care ne-au creat şi ne creează tot felul de necazuri. Repet - inflaţia pe care a avut-o România în ultimii ani are legătură puternică cu această deficit. România este campioana inflaţiei în Uniunea Europeană, este şi campioana deficitului în Uniunea Europeană, deci ce poză poate să arate mai bine ceea ce spunem noi aici?

Şi, până la urmă, ce ne spune de fapt acest buget despre direcţia economiei României?

Ne spune că încercăm în continuare să redresăm această problemă a deficitului, că încercăm să ne recâştigăm credibilitatea şi încercăm să ne ţinem de promisiunile pe care le-am făcut tuturor celor care în momentul de faţă finanţează România şi, de ce nu, este şi o invitaţie către tot ceea ce înseamnă partea de investiţii. Să nu uităm că acest buget mai are o prioritate foarte importantă, n-am punctat-o, aceea de a finanţa şi cofinanţa cu prioritate proiectele din fonduri europene, PNRR şi fondurile clasice. Deci el are un pariu în spate pe care trebuie să-l câştige şi cred că îl va câştiga, acela de absorbţie a fondurilor europene, cel puţin în ritmul pe care l-am avut în anul 2025 la final, pentru că înainte a fost un dezastru. Anii de dinainte, ne-am bătut joc de banii ăştia, parcă ne încurcau, parcă nu ni-i doream, parcă cumva Uniunea Europeană e ceva, aşa, inamicul nostru public numărul unu. S-a schimbat complet viziunea, s-a schimbat mentalitatea, zic eu. Se simte treaba aceasta - de cinci ori mai multe fonduri absorbite în 2025 faţă de anii anteriori. Eu sper să păstrăm acest ritm, pentru că doar ăsta ne poate salva inclusiv de zona asta de recesiune, stagnare pe care o avem în momentul faţă.

Şi îmi amintesc de paralela pe care aţi făcut-o, ne-am crezut tigri şi ne-am trezit pisicuţe. Până la urmă e bine să rămânem feline, pentru că în esenţă ne luptăm cu reducerea deficitului, iar bugetul României trebuie să se raporteze, aici pun ghinimele, decât, adică doar la problemele României, corect?

Da, aţi punctat foarte bine. Doar aşa, cu responsabilitate, cu prudenţă, cu prudenţă, pentru că nu o să fie uşor anul acesta, din ce vedem cu războiul acesta, cu prudenţă vom ieşi din acest necaz într-un an, doi, şi de acolo încolo să sperăm că nu vom mai repeta aceste greşeli şi vom menţine în continuare România pe un ritm pe care l-a avut destul de bun în direcţia dezvoltării.

Mulţumim pentru prezenţa la "Apel matinal". Invitat a fost profesorul universitar de economie Cristian Păun./editor Florin Lepadatu/