Costul total al plafonării la energie se ridică la aproximativ 30 de miliarde de lei, potrivit unui studiu

Costul total al plafonării la energie se ridică la aproximativ 30 de miliarde de lei, din care circa 18 miliarde de lei au fost folosite pentru a acoperi energia electrică, în timp ce 12 miliarde de lei au mers către gazele naturale, potrivit unei analize a Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), remise luni publicității.

”Criza energetică declanşată în Europa deschisă cu 2021 a împins România într-o situaţie fără precedent: preţurile la electricitate şi gaze au crescut accelerat, situaţie care risca să se transforme într-o povară greu de suportat pentru milioane de gospodării şi pentru o mare parte a economiei.

Pentru a evita un şoc social şi economic, statul a decis introducerea unei scheme de plafonare, prin care consumatorii plăteau un preţ limitat, iar diferenţa faţă de preţul real din piaţă era acoperită din buget. Efectul plafonării a permis populaţiei să rămână la un nivel gestionabil, într-o perioadă în care preţurile din pieţele europene ajunseseră la maxime istorice”, se arată în document.

Pe de altă parte, statul mai are restanţe către furnizori de 6 miliarde de lei, conform Ministerului Energiei, sau 8,3 miliarde de lei restanţe, în noiembrie 2025, conform Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE).

”Avantajul pe termen scurt al plafonării a fost că a calmat populaţia într-un moment în care preţurile explodau şi a evitat un şoc social (restanţe la facturi, debranşări masive, falimente de IMM-uri). Dezavantajele mari pe termen mediu-lung au determinat distorsiuni de piaţă, preţul la consumator nu mai reflecta realitatea, dând un semnal economic fals că 'energia e ieftină', deşi nu era.

De asemenea a condus la blocarea banilor în subvenţii şi nu în investiţii, dar a creat restanţe şi risc mare pentru furnizori (furnizorii au finanţat de fapt schema de plafonare din banii lor, aşteptând ani întregi să-şi recupereze diferenţa de stat şi astfel generând probleme de cashflow, dar şi costuri suplimentare cu credite, costuri care sunt recuperate de la clienţi după eliminarea plafonării şi determină preţuri mari”, se menționează în analiză.