Analistul economic Adrian Codirlaşu: Economia României încetineşte şi încetineşte vizibil

Emisiunea: "Matinal" - Rubrica: "Apel matinal" - Realizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu

Consumăm tot mai puţin, iar datele oficiale confirmă temerile specialiştilor. Comerţul cu amănuntul, indicatorul care reflectă cel mai fidel evoluţia consumului în România, a înregistrat în ianuarie o scădere de peste 25% faţă de luna decembrie.

Şi comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, declinul este semnificativ: minus 9,1% faţă de ianuarie 2025, scădere determinată în special de diminuarea vânzărilor de carburanţi şi de produse nealimentare.

Vorbim, aşadar, despre un /.../ important al consumului, spune Adrian Codirlaşu, analist economic şi financiar, preşedintele CFA România, organizaţia profesioniştilor în investiţii din România, invitatul de astăzi al "Apelului matinal". Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa, vă mulţumesc pentru invitaţie!

Mulţumim că sunteţi alături de noi. Scăderea consumului este una foarte mare. Este acesta un semnal că economia României începe să încetinească serios?

Da, este un semnal că economia României încetineşte şi încetineşte vizibil şi l-aş mai cumula cu câteva date statisticice date publicităţii tot săptămâna trecută şi anume salariile care au crescut în ianuarie versus ianuarie 2025 undeva cu doar 3% şi trebuie să comparăm cu inflaţia de aproape 10%, deci pierdere semnificativă de putere de cumpărare, e automat consumatorului îi va ajusta modul cum consumă bunuri şi servicii şi vedem acest lucru în scăderea puternică a consumului. Şi iarăşi trebuie să ne uităm şi la producţie industrială care undeva a scăzut la fel pe ultimele 12 luni cu peste 3%. Deci sunt date care coroborate arată o încetinire nu doar în consum, ci pe mai multe paliere a economiei româneşti, din păcate.

Sunt probleme legate strict de România sau ne uităm şi ce se întâmplă pe pieţele emergente, poate pe cele europene sau din întreaga lume?

Datele din ianuarie reflectă doar ce s-a întâmplat în România, deci e strict legat de România. Acum vom vedea, începând cu martie, şi un impact negativ suplimentar venind din această situaţie de creştere a preţului combustibilului care, de asemenea, va duce la creşterea inflaţiei, va duce în continuare la reducerea consumului.

Şi ce îi face până la urmă pe români să cheltuiască mai puţin? Vorbim despre scăderea puterii de cumpărare, despre incertitudine sau despre teama de ce urmează în economie?

Aş spune că sunt mai mulţi factori. În primul este scăderea puterii de cumpărare. Automat când mi se reduce venitul, nu este economic rezonabil noi să ne mărim cheltuielile de consum. Dimpotrivă, trebuie să le restrângem corespunzător cu reducerea venitului. Adică, nu trebuie să intrăm în economiile noastre ca să ne menţinem acelaşi nivel de consum. Dacă putem să reducem, odată ce ni s-a redus venitul, da, trebuie să reducem, aşa e optim pentru consumatori şi aşa este prudent pentru consumatori. Deci este cumva naturală această scădere puternică a consumului, în contextul reducerii venitului real.

Naturală, naturală, dar am văzut multe firme care au dificultăţi uriaşe. Cam ce estimaţi că s-ar întâmpla?

Cred că riscul de a intra în recesiune pentru economia românască a crescut, a crescut chiar semnificativ şi probabil vom vedea, mă rog, sunt şanse mari să vedem nu doar recesiune tehnică, adică două trimestre succesive de scădere economică, ci un an întreg de scădere a economiei.

Vedem cresc şi preţurile la combustibili, iar inflaţia rămâne ridicată. Ne putem aştepta la un nou val de scumpiri în perioada următoare?

Da, cred că inflaţia va continua să crească şi e posibil să vedem uşor peste 10, adică undeva la 11-12% pe ultimele 12 luni, urmând ca undeva din august-septembrie să reintrăm sub 10, pentru că dispare efectul TVA-ului şi atunci să intrăm sub 10, însă vom rămâne la o inflaţie ridicată. Eu am mai spus şi în trecut, rămânem mult timp cu inflaţia ridicată şi dacă ne uităm istoric la România, vedem că în ultimii ani inflaţia a fost mare. Cred că în ultimii... depăşim undeva, suntem cu inflaţia undeva între 40 şi 50% pe ultimii cinci ani, deci o inflaţie ridicată am avut. Ce generează această inflaţie? Pe de-o parte, am avut, da, o criză a energiei în 2022, acum vedem din nou pentru petrol preţuri ridicate, dar am mai avut ceva, am avut majorări de taxe în continuu în ultimii 4-5 ani, chiar şi de două-trei episoade pe an. Taxele se duc în inflaţie, fie că e pusă consumatorului, cum e TVA-ul sau acciza, fie că e pusă unui producător, tot consumatorul plăteşte acea taxă suplimentară. Deci taxele şi, de asemenea, deficitul bugetar. Deficitul bugetar ce înseamnă, de fapt? Înseamnă tipărire de bani. În momentul în care guvernul emite o obligaţiune, practic tipăreşte bani, bani care generează inflaţie. Deci aceşti factori ne duc la inflaţie. Atâta rimp cât vom avea deficitul bugetar mare, trebuie să ne aşteptăm şi la inflaţie pe măsură.

A apărut şi proiectul de buget, dar înainte de a vorbi un pic sau să ne aruncăm o privire asupra bugetului României pe 2026, cam care ar fi speranţele noastre, ale României, să evităm o încetinire serioasă a economiei, pentru că semnalele, cum spuneaţi, au şi venit?

Spaţiu fiscal clar nu mai avem, pentru că l-am consumat în vremurile bune, deci acum trebuie să reducem în continuare deficitul. Deci Guvernul nu poate băga banii suplimentari în economie decât dacă taxează mai mult sau dacă face inflaţie, în general ăsta este modul prin care ar putea introduce bani în economie. Dar mai avem un avantaj de care ar trebui să profităm la maxim, şi anume fondurile europene. Ele ne pot da nişte bani pe care să-i investim în economie şi cred că cel mai bine e ca investiţiile să se facă pe bani europeni. De ce? Sunt gratuiţi acei bani şi, iarăşi, Uniunea Europeană controlează modul cum sunt utilizaţi, adică chiar să beneficieze cetăţeanul, nu cine ştie cine altcineva, pe când la fondurile date de la Guvern pentru investiţii, acele fonduri sunt fie bani împrumutaţi, fie din taxe şi impozite. Dacă sunt bani împrumutaţi, îi plătim noi prin inflaţie, taxe şi impozite tot noi le plătim, şi s-ar putea multe din ele să nu producă efectul scontat, doar să genereze inflaţie şi datorie publică. Deci cumva ar trebui să folosim pentru investiţii preponderent banii europeni.

Românul de rând nu prea înţelege acest context, în condiţiile în care toată lumea vorbeşte despre fonduri europene, despre atragerea lor, mai ales la nivelul guvernanţilor, analiştii ştiu clar ce e de făcut. Ce se întâmplă, totuşi, de nu reuşim să le atragem în totalitate sau mare parte dintre ele?

Cum spuneam, este controlată strict utilizarea lor, în sensul că cine vrea să folosească bani europeni, trebuie să arate ce a făcut cu ei şi ce a făcut cu ei în concordanţă cu binele public, în sensul că, da, trebuie făcut un proiect care este apoi aprobat de către autorităţile europene, se primesc acei bani şi trebuie urmărit acel proiect. Deci, practic, Uniunea Europeană, asta vrea să vadă, că banii chiar sunt folosiţi pentru binele comunităţii.

BNR, de exemplu, mai poate interveni pentru a ţine inflaţia cât de cât stabilă? Care e rolul Băncii Centrale?

Din păcate, o politică fiscală prociclică, cum o avem noi, reduce eficacitatea politicii monetare. Deci, BNR-ul, prin ceea ce a făcut Guvernul, a legat de mâini, practic, BNR-ul, în sensul că, normal, la inflaţia asta aşa mare, dobânzile ar trebui să crească. Dacă cresc dobânzile, accentuează recesiunea. Dacă nu cresc, accentuează inflaţia. Partea fiscală, deci politica fiscală a generat inflaţia asta ridicată. Politica fiscală e cea care trebuie să o corecteze, acolo sunt pârghiile. Şi pârghia e una singură: reducerea deficitului. Cum spuneam, deficitul înseamnă bani tipăriţi. Şi cum? Prin reducerea cheltuieliilor. Pentru că dacă vrem să creştem veniturile, ce înseamnă? Taxe mai mari pentru toţi, care tot în preţuri se duc. Deci vom genera în continuare inflaţie. Ce a generat situaţia asta? Cum spuneam, nişte cheltuieli publice scăpate de sub control, acolo trebuie făcută corecţia.

Şi pentru că tot am amintit ceva mai devreme, v-am întrebat ce vă spune proiectul de buget pe anul 2026?

Ce am comentat eu. Vedem o creştere cu 55 de miliarde a cheltuielilor. Cred că mult mai mult ar fi susţinut economia dacă n-am fi crescut cheltuielile, ci am fi scăzut veniturile încercând să reducem fiscalitatea, măcar să ne ducem întâi în situaţia anterioară a anului trecut cu fiscalitatea, pentru că, vedem, creşterea puternică a taxării ne-a dus în recesiune. Ca să ieşim, nu ieşim prin cheltuieli publice mai mari, ci prin reducerea fiscalităţii, pentru că să rămână oamenilor şi companiilor mai mult bani să poată să crească economia, altfel, n-are cum economia să crească când oamenii au mai puţin bani.

Da, e logic, însă e şi un paradox, de fiecare dată guvernanţii, nu neapărat cei de acum, ci raportându-ne aşa, la toate întâmplările, merg pe mâna analiştilor, expertilor, numai că soluţiile de fiecare dată rămân în afara celor care vin din partea lor. De ce oare se întâmplă asta?

Trebuie o anumită consistenţă în politicile publice, pentru că, practic, dacă ne uităm în spate ce s-a întâmplat, care e povestea? Ni se spune mereu: dacă nu creştem taxele, o să fie şi mai rău, ne downgradează agentiile, intrăm în junk şi aşa mai departe, o să fie criză. Creştem taxele din venituri suplimentare, dar în loc să reducem deficitul bugetar cu acele venituri suplimentare, noi creştem şi mai mult cheltuielile. Asta s-a întâmplat în ultimii cinci ani, iar vârful pe asemenea lucruri a fost în 2023 şi 2024. În 2024, să ne gândim, fără să întâlnim nimic extraordinar în economie, deficitul a fost de 9,3% din PIB, imens, unul dintre recordurile noastre negative. Adică e exemplu de manual de cum să nu faci politici publice.

E un record şi cu dobânzile pe care le plătim în acest an?

Păi automat, un deficit mare duce la dobânzi mari, pentru că un deficit mare e perceput de pieţe că aduce risc în ţara respectivă şi automat, în momentul în care îmi investesc propriii bani, întotdeauna mă uit cât obţin şi cât risc îmi asum şi întotdeauna randamentul pe care vreau să-l obţin e în corelaţie cu riscul, deci dacă vreau să câştig mult la investiţiile mele, îmi asum risc mare. Şi România e văzută cu risc mare, prin urmare i se randamente mari. Nu putem scăpa de lucrul ăsta.

Da, să aşteptăm, totuşi, ultimele decizii, apropo de bugetul de care aminteam ceva mai devreme, cu mulţumiri pentru prezenţa alături de noi şi pentru discuţia pe care am purtat-o.

Mulţumesc şi eu pentru invitaţie.

Adrian Codirlaşu, analist economic şi financiar, preşedintele CFA România, organizaţia profesioniştilor în investiţii din ţara noastră, invitatul de astăzi al "Apelului matinal".

Astăzi când proiectul de buget pe 2026 ajunge în comisiile parlamentare de specialitate pentru dezbatere şi avizare. Fondurile europeane sunt cele mai gustate şi dorite de către noi toţi./editor Florin Lepadatu/