'Pustnicul și ucenicul său', în colecția „Mica Romă XXI” a editurii Vremea

Ion Agârbiceanu este scriitorul care apare cel mai des în colecția „Mica Romă XXI” a editurii Vremea. Astfel, titlul cu numărul 16 al colecției este Pustnicul și ucenicul său, care urmează romanului Strigoiul (numărul 11 al colecției) și volumului de memorii Licean… odinioară (numărul 3). După cum spune îngrijitorul colecției, teologul Cristian Bădiliță, seria „Mica Romă XXI” (ajunsă la titlul cu numărul douăzeci) își propune să readucă în atenția contemporanilor „rolul real al tradiției greco-catolice” în devenirea culturii românești.

Ion Agârbiceanu (1882-1963) a fost prozator, publicist şi protopop greco-catolic al Clujului în perioada interbelică. În paralel cu activitatea clericală, el a semnat circa 2500 de articole și mai multe volume, printre care Fefeleaga (1908), Arhanghelii (1914), Legea trupului (1926), Legea minții (1927), Amintirile (1940), File din cartea naturii (1959), trilogia Vremuri şi oameni (1942-1943), Strigoiul (1968). I-au rămas nepublicate, potrivit unei prezentări a editurii Vremea, trei volume inedite cu profil religios, de peste 500 de pagini fiecare.

În nuvela Pustnicul și ucenicul său, lui Ion Agârbiceanu „îi reușește din nou performanța de a fi etic fără a deveni moralist”, după cum a afirmat criticul literar George Călinescu, citat de Ilie Rad în Prefața volumului. Subiectul nuvelei este traseul spiritual al lui Ilarion, care nu ia de-a gata preceptele credinței creștine, ci și le însușește treptat, prin nevoințe trupești și intelectuale, sub îndrumarea înțeleaptă a pustnicului Pafnuție. Rezultatul acestei veritabile paideia este o persoană echilibrată și apreciată, care poate face față deopotrivă și exigențelor monahale, și celor lumești.

Nuvela Pustnicul și ucenicul său a fost publicată pentru prima oară în 1938. Ea prefațează, după cum observă Ilie Rad, o lucrare pe care Ion Agârbiceanu o va scrie peste cinci ani, în 1943, intitulată Cutezări cu gândul ale ieromonahului Visarion, și care va vedea lumina tiparului abia peste aproape opt decenii, în 2021.

Considerat „unul dintre puținii scriitori profund religioși din literatura română” (Mircea Zaciu), Ion Agârbiceanu este un reprezentant important al categoriei de clerici - specifică probabil Ardealului - care nu te copleșesc cu rețete de conduită prefabricate, imuabile, mai presus de orice interogație. În această categorie l-am putea introduce de exemplu pe Petru Maior, sau, dintr-o perioadă mai recentă, pe arhimandritul ortodox Teofil Părăian. Probabil că la acest profil pastoral al său, de îndrumător neinvaziv, a contribuit și formația scriitoricească, care cere o perspectivă obiectivă și asupra a ceea e considerat „rău” sau personaj negativ. Caracterele rezultate din această abordare epică au o naturalețe suplimentară, facilitând perpetuarea receptării scriitorului, chiar dacă acesta s-a născut în secolul 19.

Redăm mai jos un „fragment socratic” din Pustnicul și ucenicul său, fragment ilustrativ atât pentru stilul narativ al nuvelei, cât și pentru temele dezbătute.

***

-Ascultă, Ilarioane, ar vrea cineva să se nască urât, pocit ca muma pădurii? Fie bărbat, fie femeie?

-De bună seamă, nu!

-Dar orb, şchiop, surd?

-Cu atât mai puțin!

-Ori, dacă ar fi după noi, ar voi să fie cineva mărgenit la minte, prost?

-Nu, moşule, tot omul ar vrea să fie cu minte!

-Dar bleg, fără voință, fără vlagă, îi place cuiva să fie?

-Nu-i place nimănui, părintele meu!

-Ei, vezi! Aşa este! Şi, totuşi, lumea e plină de oameni urâţi şi proşti, de oameni fricoşi. Ba şi orbi, şchiopi, surzi şi ologi sunt destui. Cel care se naşte, cu fața și trupul urât, e din vina lui aşa?

-Vezi bine că nu!

-Dar tu, dacă te-ai născut frumos şi cu mintea ageră, e din vrednicia ta?

-Nu, moşule!

-Dacă nu, urmează că nici nu te poți lăuda cu ele, ca bunuri ale tale. Ci trebuie mai vârtos să mulțămeşti celui ce ți le-a dat.

-Văd că judeci drept, moşule! Eu, până acum, nu m-am gândit la asta.

-La multe nu te vei fi gândit tu încă dintre acelea, la care trebuie să te gândeşti, dacă voieşti să-ți păstrezi umilinţa şi să bați ispita mândriei. Iată, de-o pildă, alt lucru la care nu te-ai gândit. Se putea întâmpla ca tu să te naşti bolnăvicios, urât ori slab la minte?

-Se putea întâmpla, căci eu n-aveam puteri să împiedic aşa ceva.

-Atunci pentru ce te ții mai mult decât de-aproapele tău care e urât, bolnăvicios ori cu mintea mărgenită? Pentru ce te uiți la el peste umăr? Se putea foarte uşor să fii tu în locul lui, cu slăbiciunile lui, şi el în locul tău, cu darurile tale.

- Adevărat că m-am ținut mereu cel dintâi și disprețuiam pe altul, înainte de luminarea mea. Și mai e adevărat că la toate aceste lucruri ce-mi spui acum, eu atunci nu m-am gândit.

- Va trebui să te gândeşti, fiindcă sunt lucruri adevărate, nu închipuiri. Și din pricină că, înțelegându-le, afli tari arme de apărare împotriva ispititorului la mândrie. Când vei înțǎlege bine toate acestea, nu te vei ținea mai mult decât vecinul tău, nu-l vei mai disprețui, nu-l vei mai vorbi de rău, nu vei mai cleveti. Vei da pace altora şi te vei sili să te îndrepți pe tine însuți. Căci, spune același Sfânt părinte, Efrem Siriul, pe care-l urma Ilarion cel bătrân, în aceeaşi rugăciune împotriva lenei şi mândriei şi pentru umilinţă, curăție și dragoste: „Nu-mi da mie duhul grăirii în deşert..., ci dăruieşte-mi mie, ca să-mi cunosc greşelile mele și să nu osândesc pe fratele meu.”

___________

Ion Agârbiceanu, Pustnicul Pafnuție și ucenicul său, Ilarion, editura Vremea, București, 2022, 174 de pagini, format 13x20 cm., preț 29,70 lei pe site-ul editurii.