Muzeul din Zagreb al relaţiilor destrămate

Călător pe drumuri necunoscute şi cutezător aed al prezentului, într-o zi ploioasă de început de iunie, am urcat cu greu panta străduţei cu piatră cubică din centrul Zagrebului.

La câţiva paşi de parlamentul croat şi foarte aproape de Catedrala Neo-Gotică a Sfântului Ştefan, se află ”Museum Of Broken Relationships”.

Orice muritor de rând, fie el şi cu o imaginaţie mai bogată nu îndrăzneşte să creadă că el poate adăposti ceva amoros... Poate e vorba despre relaţiile politice dintre state, care au suferit de-a lungul timpului” – îmi spune o voce interioară.... Şi totuşi!....

Pe uşă – un anunţ: ”Museum of Broken Realationships” a primit anul trecut din partea Forumului European al Muzeelor premirul ”Kennneth Hudson” pentru ingeniozitate.

Îmi închid umbrela şi intru. În dreapta, o cafenea cu un uşor iz de stătut şi patru mese aruncate întocmai zarurilor lui Cezar - în virtutea şansei, dar sentenţios! În stânga, mai multe holuri albe, care pornesc unele dintr-altele, cu pereţii luminaţi din interior...

Pe etajerele din plastic alb semitransparent, prin care se văd aceleaşi neoane, sunt aşezate diferite obiecte. Nu sunt lasată să intru să vizitez muzeul ca jurnalist decât dacă promit că voi scrie despre el.

Strâmb din nas şi bâigui că aşa voi face.... Vizitându-l, însă, mă conving că ar fi păcat să nu-i schiţez tabloul. Nu avem niciun ghid care să ne dea amănunte.

Numai o fetişcană la intrare care click-ăie de zor pe computerul de pe birou... În fond, nici că aveam nevoie de vreun ghid!

Supliciu şi deliciu

Exponatele nu sunt opere de artă, ci mai curând simple obiecte de supliciu şi deliciu în acelaşi timp, ilar şi insolit pe de-o parte, iar pe de alta – dezarmant de firesc: papuci din piele roşi de vreme, sau de vreun căţel zelos, o bicicletă încă în stare foarte bună ... o zgărdiţă, ”o brăţară poliţienească” doar pe jumătate şi o mascotă roz! ... O altă etajeră – un alt motiv de zâmbet sau îngrijorare: o pereche de cătuşe cu blăniţă roz.

Ceasuri de mână, de masă şi de perete care au stat cândva ca decor în case, sau la purtător ... Rochiile şi extrasele din ziarele momentului ar putea reprezenta încă o învitaţie la muzeul ”inimilor frânte”.

Condiţia esenţială a unui divorţ, o cununie prealabilă

Sub genericul ”condiţia esenţială a unui divorţ este o cununie prealabilă”, pe o altă etajeră: un album de nuntă, o carte intitulată enigmatic ”On Wedding” şi un tablou în ramă cu un cuplu aparent fericit, probabil la nunta de argint.

Să nu fiu părtinitoare nedându-i Caesarului ce-i al Caesarului – nu lipseşte, desigur, şuviţa de păr prinsă cu o fundiţă roşie şi aşezată cu grijă într-o cutiuţă verde, unde a fost cândva poate un inel de logodnă.

Imaginea care-mi dă cel mai mult frisoane este, însă, un topor cu mâner albastru agăţat pe perete şi-n dreptul căruia s-au strâns cei mai mulţi vizitatori. Îndrăgostiţii - firi pătimaşe – probabil c-au ajuns la un ”amiabil” schimb de replici ”înduiosătoare” astfel încăt celebrul film al anilor ’60, cu Anthony Perkins – ”Psycho” – să pară doar o joacă de copii... şi-ntr-un final, au donat toporul muzeului!

O privire de ansamblu şi o constatare. Muzeul nu se doreşte a deveni o simplă amintire, ci mai curând, un deschizator de drumuri, tendinţe şi mode.

Pe o altă etajeră sunt expuse tricouri de culori deschise şi închise – pentru ea şi el – înscripţionate cu :”I love break ups!”....

Acum, parcă nu mi se mai pare atât de insolită preocuparea trecutei regine Margot, care colecţiona capete iubiţilor morţi pe ghilotină din ordinul mamei sale, Catherine de Medicis şi nici obiceiul actriţei americane Sharon Stone de-aş adăuga la colierul său de perle, câte o nouă piesă după fiecare relaţie de iubire destrămată.

Dacă aşa stau lucrurile aş fi avut şi eu câte ceva de donat muzeului şi cred că am şi cunoştinţe cu o fire caritabilă asemănătoare. Nu-mi sfârşesc bine gândul şi-mi arunc ochii pe fluturaşul de prezentare al muzeului.

Un jurnalist de la BBC însetat de artă ca şi mine îşi punea problema de a se dona personal muzeului sub genericul: ”aruncat la gunoi de cea care mă iubea cel mai mult, cândva!”