Marian Staș, expert în educație: Transformarea de cultură organizațională este ireversibilă

Emisiunea: "Matinal" - Realizatori: Daniela Petrican, Cătălin Cîrnu

Ministerul Educației și Cercetării a lansat Programul Național pentru pilotarea sistematică a planurilor-cadru în învățământul liceal. Acesta se adresează unităților de învățământ liceal de stat, particular sau confesionale și reprezintă, conform Ministerului Educației, un pas important în zona de descentralizare în învățământul preuniversitar, prin testarea unor inovații educaționale, dar și a noilor modele curriculare.

Noile planuri-cadru sunt deja aprobate, însă școlile vor avea posibilitatea să inoveze și chiar să flexibilizeze mai mult oferta proprie, fiind parte din acest program, după cum spun oficialii din educație. Durata minimă este de cinci ani, iar termenul limită pentru înscriere este 15 ianuarie 2026. Discutăm în acest context cu invitatul "Apelului matinal", profesor Marian Staș - expert în educație, dar și președintele asociației "Clubul Liderii Mileniului Trei". Bună dimineața!

Bună dimineața! Mulțumesc mult pentru invitație! Mă bucur că purtăm conversația asta istorică.

Istorică, istorică, pentru că vă invităm să pornim de la această sintagmă - pilotarea sistematică a planurilor-cadru. /.../

Dacă-mi îngăduiți. O secundă, sintagma corectă este pilotare sistemică, adică de sistem.

Sistemică, da.

Așa. Programul Național pentru pilotarea sistemică de planuri-cadru, pentru că cele două sintagme, cele două cuvinte-cheie sunt așa: caracterul sistemic, deci, cu alte cuvinte, acoperă întreaga plajă a profilurilor învățământului liceal și, în al doilea rând, esențial este componenta de deschidere, de pilotare. Cu alte cuvinte, nu există obligativitatea tuturor liceelor de a face lucrul ăsta, ci a celor care știu, pot și vor într-adevăr să facă această transformare esențială.

Ce ar trebui să știm cu toții, dar mai ales directorii unităților de învățământ, profesorii și ce ar trebui să priceapă și elevii?

Foarte bună întrebarea! Aș începe cu mantra de proces și, pentru că suntem în Radioul public, am să o și enunț acum - ordinul Ministrului Educației OMEC 4444 din 1 iulie 2025. Prin urmare, dragi directori de licee, stimați profesori, cancelarii, părinți și așa mai departe, uitați-vă și citiți ordinul respectiv, care propune de fapt un model alternativ de plan-cadru. Ce spun eu este că atât planurile-cadru aprobate, cât și acesta au aceeași putere: puterea semnăturii Ministrului Educației și Cercetării. Ce înseamnă, de fapt, această alternativă în valori numerice, ca să înțelegem? E vorba de o relație foarte bine gândită, foarte sănătoasă între trunchi comun, adică între ceea ce toți copiii din țară învață, toți liceenii din țară vor învăța, și ceea ce legea numește curriculum la decizia elevilor din oferta școlii. Astea sunt cele două componente. Iar din punct de vedere cantitativ al bugetului de ore lucrurile stau în felul următor: trunchiul comun în aceste planuri alternative între clasa a IX-a și clasa a XII-a înseamnă 1.800 de ore. Curriculum la decizia elevilor din oferta școlii între clasa a IX-a și clasa a XII-a înseamnă un buget de ore până la 2.200. Prin urmare, relația dintre cele două va fi în felul următor: în clasa a IX-a și a X-a aproximativ 60% trunchi comun, 40% decizia elevilor, iar în a XI-a și a XII-a aproximativ 40% trunchi comun și 60% decizia elevilor. Este un lucru fără precedent, de aceea l-am denumit istoric, pentru că este pentru prima dată în istoria școlii în care liceele însele au posibilitatea să-și proiecteze planuri-cadru în proporție de până la 60%. Trunchiul comun este obligatoriu, bineînțeles, pentru că vorbim de același examen de bacalaureat, vorbim de aceleași competențe pe care toți copiii au a și le însuși, iar specificul acestui program este conversația deschisă de proiectare de planuri-cadru pentru ceea ce înseamnă nevoile, interesele, visurile copiilor de acolo, din comunități, pentru că ele vor fi, aceste planuri-cadru, în ultimă instanță, proiectate de licee înseși.

Bine, înțelegem că, până la urmă, este o adaptare la lumea actuală, să spunem, și nu ar fi prima dată când se încearcă lucrul acesta. Cum vom putea vedea și rezultate?

Iarăși o întrebare legitimă și foarte bine plasată, am să vă dau un răspuns prin analogie. Sunt două modalități de a vedea rezultatele. În primul rând, mă gândesc așa, la câte licee vor avea curajul să intre în proiect. Există o comisie, există un proces gândit printr-o procedură foarte deșteaptă, și, atunci, până la 15 ianuarie 2026, vom vedea, de pildă, la nivelul sistemului, câte licee vor avea această disponibilitate și deschidere. Este o metrică pe care o aștept cu mare interes. În al doilea rând, și acum răspunsul prin analogie, am să vă dau două exemple din pilotările de până acum, dacă vă aduceți aminte, am discutat de multe ori la dumneavoastră, în urmă cu cinci ani, au pornit primele proiecte de pilotare la nivel de școli, ca planuri-cadru, și am să vă dau două rezultate în cinci ani. Colegiul Național "Gheorghe Lazăr", cel care a regândit și a transformat revoluționar structura clasei a XII-a și apoi și a XI-a și așa mai departe, timp de trei ani de zile, este colegiul cu cele mai bune rezultate la bacalaureat din țară. O fi întâmplător? Eu zic că nu, din motive de proiectare de plan-cadru. Celebra școală de la Curcani, Curcani mon amour, în județul Călărași, condusă de dragul de Vifor Dorobanțu, anul trecut a avut un procent de copii care au absolvit clasa VIII-a, care au luat peste 5 la clasa VIII-a, de 18%. Anul ăsta, când au finalizat pilotarea de plan-cadru pe această promoție de copii, procentul s-a triplat, este de cam 45%. Prin urmare, e limpede că astfel de proiectări dau rezultate foarte bune și mă aștept ca și liceele să-și găsească această deschidere, acest curaj pentru a proiecta cele mai bune versiuni de planuri-cadru pentru copiii care învață în acele licee. Şi revin la una dintre întrebările anterioare: cum este recepționat mesajul de directorii de școli? Pentru că aminteați de întâmplările frumoase și de performanțele de la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Capitală. Inclusiv mulți profesori de la liceu au privit cu reticență atunci. E firesc să fie așa, procesul poartă numele de schimbare, este un proces de leadership, eminamente, prin definiție, de leadership, al cărui ingredient esențial este transformarea ireversibilă de cultură organizaţională în bine, și, atunci, oameni suntem, vorba a unui bun prieten, primul lucru care se întâmplă este rezistența la schimbare. Şi dumneavoastră aveți propria rezistență la schimbare, și colega dumneavoastră de studio, și eu însumi ,și așa mai departe. E norm să fie așa, tocmai de aceea, condițiile esențiale pe care le-am pus obligatorii în acest proces sunt cele de obligativitate a majorității disponibilității și profesorilor și părinților și copilor. Prin urmare, e obligatoriu ca în dosarul în proiect de pilotare, Consiliul de administrație, Consiliul profesoral să voteze majoritar în favoare, e obligatoriu ca Asociația de părinți, Comitetul de părinți să fie de acord și este obligatoriu ca și elevii, prin organizația, prin organismul reprezentativ, să fie de acord cu aşa ceva. E limpede că un astfel de proiect nu poate fi, n-are cum să fie proiectul unui singur director, unei singure persoane, pentru că el, așa cum spuneam, implică tot ceea ce înseamnă cultura școlii. Şi acum, dacă îmi îngăduiți, e legat de întrebarea dumneavoastră, răspunsul meu sau continuarea răspunsului meu e legat de așa ceva. Acum, când purtăm această conversație, eu lucrez direct cu un număr de colegii minate, Colegiul Național Bănățean din Timișoara, Colegiul Național "Dinicu Golescu" din Câmpulung, Colegiul Național Militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza, Little London International, o școală minunată particulară care e deschisă să facă şi ea transformarea curriculară, cei de la Andrei Şaguna de la Brașov vor și ei să facă lucruri, prin urmare, iacătă că există culturi, și școli, și cancelarii care doresc într-adevăr să folosească această oportunitate istorică. Spun istorică pentru că niciodată până acum, pe masa școlii, fie el gimnaziu, fie el liceu, n-au existat două alternative. Este pentru prima dată când există o alternativă, de asta am spus că pilotarea sistemică este sintagma corectă, și ambele sunt foarte puternice, și cuvântul pilotare, și cuvântul sistemic, pentru că e vorba de întregul sistem, iar această variantă despre care am discutat noi acum are aceeași putere ca și celelalte planuri-cadru, consacrată, consființită prin semnătură pe Ordin de ministru.

Sistemul global, nu, de care aminteați, până la urmă, rezistența la schimbare, cum spuneați, există în fiecare dintre noi, numai că unii au și o deschidere mult, mult mai mare. Am putea sintetiza discuția noastră cu o formulare a ministrului de resort: avem nevoie să intrăm în logica școlii pentru copii, să avem școli adaptate acestei lumi?

Da, în mod cert, și aici aș adăuga eu, așa, primele patru piese ale unui decalog de onoare pe care îl leg de sufletul tuturor școlilor, pentru că sunt de bun simț. În primul rând și în primul rând, școlile sau liceele nu vor mai avea nicio scuză în momentul de față că nu li se dă voie, că nu li se și așa mai departe. Li se cu supra de măsură. Niciodată nu au avut la dispoziție 2.000 de ore să proiecteze ce vor ele. Un al doilea fapt important este curajul școlilor de a proiecta aceste planuri-cadru pentru copii și pentru normele și salariile profesorilor, așa cum e cazul acum. O a treia piesă importantă este conștientizarea faptului, așa cum spuneam, că drumul ăsta este fără întoarcere. Peste patru ani, peste opt ani școlile vor arăta cum nu au fost până acum, deci transformarea de cultură organizațională este ireversibilă. Și, în sfârșit, ingredientul esențial este așa: nu ne e frică, nu ne e frică, nici ca licee, nici ca directori, nici ca părinți, nici ca elevi, nici ca diriguitori de sistem, nici ca societate, nu ne e frică, avem nevoie de curaj, de competență și așa cum mai departe.

Dar pe de altă parte, să știți că sunt, și cu siguranță știți și dumneavoastră lucrul acesta, sunt temeri privind îngreunarea activității didactice și chiar temeri referitoare la viitorul cadrelor din învățământ.

Rezistența la schimbare.

Rezistența la schimbare, tocmai de aceea, din punct de vedere managerial, există un instrument foarte tare, foarte deștept, care se numește analiză SWOT, puncte tari, vulnerabilități, oportunități și amenințări, pentru a le pune pe toate pe masă. Iar faptul că facem analiză de risc și facem analiză de vulnerabilități posibile asta nu înseamnă să rămânem cu drobul de sare deasupra și să ne lamentăm, vai, vai, vai, drobul de sare, drobul de sare, ci înseamnă să fim deștepți, curajoși, inteligenți, inspirați și să dăm soluții acelor vulnerabilități, așa cum e firesc. Întotdeauna, ceea ce avem de făcut este să maximizăm impactul punctelor noastre tari și să minimizăm impactul vulnerabilităților noastre posibile. Eu am încredere că să va întâmpla lucrul ăsta, tocmai de aceea v-am și enunțat liceele despre care vorbeam, pentru că, ce să vezi, iacătă, se lucrează, există licee care lucrează deja la aceste planuri-cadru alternativ.

Și unde rezultatele, evident, au și apărut. Cu mulțumiri pentru discuție și, evident, tot ce ține de educație în prim plan la Radio România Actualități. Astăzi, invitatul "Apelului matinal" a fost profesor Marian Staș, expert în educație, președintele asociației "Clubul Liderii Mileniului Trei"./editor Florin Lepadatu/