Carmen Croitoru, expert în formare culturală: Dacă ne comparăm cu alte ţări, suntem cam pe ultimele locuri

Realizator: Daniela Petrican

Vă invităm astăzi la evenimentul de lansare a Barometrului de Consum Cultural 2024, o cercetare a dinamicilor tipurilor de consum cultural şi a rolului educaţiei culturale. Studiul, realizat de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, analizează rolul culturii şi al educaţiei culturale în societatea contemporană şi oferă datele la zi privind consumul cultural în spaţiul public şi non-public autohton. Aflăm mai multe în continuare de la invitatul de astăzi al "Apelului matinal", conferenţiar universitar doctor Carmen Croitoru, director general al Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală şi expert în politici şi strategii culturale. Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa! Titulatura asta lungă mă pune în...

Nu este nimic, nu face nimic. Haideţi să lămurim de la bun început pentru toţi ascultătorii ce înseamnă de fapt consum cultural?

Consum cultural este o sintagmă folosită în general pentru verificarea impactului la populaţie faţă de ceea ce produce cultura. Noi avem foarte multe locuri în care spunem ce face cultura, realizările instituţiilor, se facă raportări financiare de toate categoriile, dar suntem singura instituţie care opunem de partea cealaltă şi rezultatele. Ce se întâmplă cu nivelul de consum la nivelul populaţiei?

Şi atunci urmează să vă întreb ce v-a tras atenţia cel mai mult pe parcursul realizării acestui studiu. Cum arată evoluţiile în ultimul deceniu?

Da, având în vedere că noi suntem la 15-a ediţie a Barometrului de Consum Cultural şi el apare de câţiva ani buni şi întotdeauna măsurăm consumul în spaţiu public şi consumul în spaţiul casnic, fiindcă e normal, adică un barometru serios nu măsoară o dată şi gata, că aia e o fotografie. Deci măsurarea şi compararea în timp este scopul real şi, din păcate, acum nu pot să vă dau veşti bune dacă vă aşteptaţi să începem dimineaţă cu veselie, de la mine...

Nu prea.

... nu o să aveţi mare veselie, pentru că cifrele sunt constant în scădere, câteva mai saltă din când în când, aşa în funcţie de trend, de modă sau de importanţa pe care o acordă societatea culturii, dar nu este o situaţie foarte bună. Dacă ne comparăm cu alte ţări, suntem cam pe ultimele locuri, dar barierele şi modul de consum sunt influenţate de numărul de instituţii, de acces, de disponibilitate, de calitatea repertoriului şi, nu în ultimul rând, ceva ce am analizat noi anul acesta, de nivelul de educaţie al populaţiei, şi a început să se vadă pe cifre. Trebuie să ştiţi că noi n-avem voie să întrebăm decât populaţia peste 18 ani. A început să se vadă pe cifre faptul că oamenii nu mai înţeleg şi nu mai apreciază anumite forme de expresii culturale care necesită mai multă educaţie. Or, asta ar fi un semnal de alarmă pentru toată lumea, fiindcă trebuie să predăm cuiva societatea asta, tinerii care vin din urmă ar trebui să înţeleagă metafore, să înţeleagă... să se înţeleagă pe sine prin cultură, în primul rând, să aibă conştiinţa unei culturi naţionale, să înţeleagă ce înseamnă tradiţie şi să înţeleagă ce înseamnă modernitate. Or, lucrurile astea se dobândesc prin contact succesiv cu elemente de cultură. Nu e de ajuns să mergi o dată şi gata, am fost la teatru, mă declar cunoscător de teatru, nu merge aşa. Şi, din păcate, vă spun, cifrele ne arată asta. Sigur că anul ăsta avem surpriza plăcută, ca să dăm şi veşti bune, avem surpriza plăcută că se menţin cifrele ascendente de consum de patrimoniu, oamenii îşi fac excursii şi călătorii şi pentru vizitarea patrimoniului imobil sau mobil, a crescut vizitarea muzeelor, dar şi pentru că muzeele au adoptat un alt limbaj, au început să spună poveşti, au început să facă lucrurile foarte atractive. E în continuare în scădere consumul de teatru în afara oraşelor mari, evident, adică nu vorbim de...

Există diferenţe între urban şi rural? Mari diferenţe?

A, uriaşe, uriaşe. Noi eliminăm din această socoteală vârfuri foarte mari, pentru că ne strică orice echilibrare statistică. Adică dacă ne uităm la Bucureşti, e un consum de cultură nebun, similar cu Europa, dar Bucureştiul nu este România. În restul ţării, cifrele sunt prăbuşite. Or, nu poţi să egalizezi cu un oraş capitală administrativă toate celelalte. Sunt câteva oraşe mari în care cifrele de consum stau bine, dar asta nu reprezintă nivelul general. De aia şi ne facem datoria să arătăm autorităţilor şi decidenţilor că această politică de reducere constantă a instituţiilor publice elementare, vorbesc de biblioteci, de muzee mici, de aşezăminte culturale, centre culturale, nu face decât rău, pentru că o parte din populaţie şi mai ales oamenii cei tineri, vin la oraş, migrează spre oraş, că vor migra după muncă, după tot felul de lucruri, migraţie economică, de înţeles, vin la oraş fără niciun fel de practici de consum cultural şi încep abia acum să se obişnuiască sau abia după aceea să se obişnuiască cu mersul la teatru, cu mersul la... şi muzica simfonică rămâne undeva în depărtare, de exemplu, sau artele vizuale contemporane, pentru care chiar îţi trebuie un limbaj şi o decodificare asistată.

Spuneaţi că atrageţi atenţia autorităţilor. Care sunt principalele concluzii şi care sunt propunerile autorilor acestui Barometru de Consum Cultural 2024?

Aşa cum noi am scris şi într-o formulă de propunere de strategie culturală la nivel naţional, cel mai important pas ar fi ca Ministerul Culturii şi Ministerul Educaţiei să se aşeze împreună, să elaboreze, să realizeze o politică pentru educaţia culturală. Aceste lucruri au fost verificate în alte ţări, au dat deja rezultate foarte bune şi ar trebui să luăm modelul altor ţări europene şi să încerce să deblocheze colaborarea asta şi comunicarea între cele două domenii care sunt strâns legate, de altfel, cultura şi educaţia, o dată prin programe educaţionale pe care le putem face prin instituţiile publice şi al doilea, prin recalibrarea învăţământului vocaţional. Toată lumea face o confuzie uriaşă, vorbim de educaţie culturală, pe de o parte, care înseamnă cunoştinţe din domeniu, şi de codificări de elemente artistice şi educaţia artistică, care înseamnă de fapt căutarea de talente. Or, învăţământul vocaţional din România face doar acest lucru, antrenează oameni talentaţi cu ceva date şi în domeniul artelor vizuale, şi în domeniul muzicii, şi în domeniul teatrului. Nu poate să fie o generaţie, nu poate să fie... Sunt două categorii distincte, între ei trebuie să existe oameni care să înţeleagă subiectul şi care să fie consumatorii acestor produse.

În final v-aş întreba ce îşi propune dezbaterea organizată astăzi de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, unde va avea loc şi cine vor fi invitaţi?

Dezbaterea este /de fapt/ o conferinţă tradiţională, care a ajuns şi ea la ediţia a 12-a deja, este vorba de Conferinţa Naţională a Managerilor, unde vorbim exact despre aceste lucruri, o reformă, dacă mai e posibilă şi în ce condiţii şi care ar fi principiile pentru o reformă decentă la nivelul culturii care nu s-a reformat de 70 de ani, trebuie să înţelegem asta, şi despre managementul cultural în alb şi negru. Circulă şi aici un folclor, managementul cultural e perceput ca un duşman al artei. Nu e, dimpotrivă, nu este deloc aşa, managementul cultural înseamnă în primul rând viziune şi înţelegerea consumatorilor, exact ăştia despre care tot vorbim şi pe care îi tot măsurăm noi, ca să putem formula strategii care să optimizeze consumul.

Şi unde va avea loc dezbaterea?

Dezbaterea va avea loc la Teatrul Naţional, în Sala Media, de la ora 10:00, şi nu este neapărat deschisă publicului, pentru că este dedicată în primul rând specialiştilor şi autorităţilor, dar, sigur, nu vom exclude niciun posibil curios care vine să asiste la aceste dezbateri.

Vă dorim mult succes şi mulţumim pentru această discuţie!

Mulţumim foarte mult.

Invitatul "Apelului matinal" a fost conferenţiar universitar doctor Carmen Croitoru, director general al Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală./editor Florin Lepadatu/