Noua politică de coeziune a Uniunii Europene

Noua politică de coeziune reformată va dispune de aprope 367 de miliarde de euro, în următorii şapte ani, pentru investiţii în regiunile, oraşele şi economia reală a Europei.

Este principalul instrument de investiţii al Uniunii pentru a atinge obiectivele Strategiei "Europa 2020" - crearea de locuri de muncă şi creştere economică, abordarea problemei schimbărilor climatice şi a dependenţei energetice, reducerea sărăciei şi a excluziunii sociale.

Investiţiile se vor concentra pe patru domenii prioritare: inovare şi cercetare, agenda digitală, sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

Audio: Noua politică de coeziune a UE.

În privinţa întreprinderilor mici şi mijlocii noua politică de coeziune îşi propune facilitarea accesului la credite. Împrumuturile, garanţiile şi capitalul de investiţii sau de risc vor fi sprijinite prin intermediul fondurilor europene, prin reguli comune, prin extinderea domeniilor de utilizare şi prin oferirea de stimulente. De exemplu, rate mai mari de co-finanţare.

Prin Fondul Social European, politica de coeziune va contribui în mod semnificativ la realizarea priorităţilor Uniunii în domeniul educaţiei, de exemplu prin formare şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, prin educaţie şi prin incluziune socială.

O prioritate sunt şi investiţiile în cercetare şi inovare, după ce decenii întregi de cercetare macroeconomică au arătat că inovarea generează 80% din creşterea economică în ţările dezvoltate.

Potrivit datelor Uniunii, Europa a rămas în urma principalilor săi competitori la nivel global.

În 2011 cheltuielile în domeniul cercetării şi dezvoltării s-au ridicat la puţin peste 2% din produsul intern brut al Europei.

Sunt încurajate totodată cooperarea transfrontalieră şi simplificarea creării de proiecte care depăşesc graniţele.

Ar trebui asigurată şi susţinerea strategiilor macroregionale, precum cea a Dunării şi cea a Mării Baltice, prin programe naţionale şi regionale.

Ţările şi regiunile vor trebui să anunţe de la bun început obiectivele urmărite, cu resursele pe care le au la dispoziţie, şi să identifice cu precizie modul în care vor urmări prograsele înregistrate în urmărirea obiectivelor.

Spre sfârşitul perioadei, programele cu rezultatele cele mai bune vor putea primi fonduri suplimentare, dintr-o aşa-numită rezervă de performanţă.