HARISSA – o reţetă toridă pentru zile de iarnă

Literatura şi arta culinară te pot ajuta să trăieşti ce anotimp vrei, indiferent de calendar!

De altfel, cred că acesta ar fi şi rostul importului de reţete exotice în culturi temperat continentale. Sunt cumva ca rezervările timpurii de vacanţe şi călătorii. Au şi avantajul unui preţ mai redus, e adevărat, dar îţi dau şi motive să visezi!

Dacă îţi mai şi cade în mână o carte în care vacanţele copilăriei în Maroc ale unui critic culinar sunt pline de arome exotice – chiar că ai dat de o adevărată «Delicatesă ». De altfel, acesta este şi titlul romanului lui Muriel Burberry, scriitoare contemporană născută în legendara Casablanca. Şi pentru că tot a venit vorba, Rick din filmul cu acelaşi nume e deghizat pe post de motan într-unul din capitolele acestui roman ce se vrea un fel de drum iniţiatic parcurs de criticul cu pricina în cele 48 de ore ce i-au mai rămas de trăit pentru a găsi un GUST al tuturor gusturilor, o monadă a tuturor aromelor.

La masă sub soarele Africii

Căutarea nu e deloc uşoară în Babelul gastronomie contemporane. Nu vă spun care este ACEA aromă, poate vă cade cartea în mână şi nu vreau să vă stric plăcerea. Vă invit însă pe urmele unui personaj obsedat de mâncare până în nordul Africii unde vacanţele copilăriei aveau gust de sare de mare, chip ars de soare şi aveau la masă cărnuri condimentate copios şi fripte iute, salate pline de legume proaspete şi nelipsitul tajine. Iar unde e o mâncare într-un tajine nu poate lipsi nici harissa, probabil unul dintre cele mai iuţi sosuri de pe faţa pământului şi, zic eu, metaforă culinară perfectă pentru încă îndepărtata vară.

HARISSA – probabil una dintre cele mai iuţi creaţii culinare de pe faţa Pământului

La latitudinea unde sunt amplasate cămările noastre, o harissa e mai uşor de preparat în anotimpurile reci, când căldura de peste vară e înmagazinată în ardeii iuţi înşiraţi pe sfoară. Şi mai bine să facem o harissa decât să stea spânzuraţi pe post de decor kitsch în restaurantele «cu specific». Din acelaşi decor mai luaţi şi vreo doi, trei căţei de usturoi şi baza pentru harissa e asigurată.

Aşadar, INGREDIENTELE :

10-12 ardei iuţi uscaţi

2, 3 căţei de usturoi

2 linguri ulei de măsline

o jumătate de linguriţă de sare

o jumătate de linguriţă de chimion

o lingurinţă de seminţe de chimen

o linguriţă de boabe de coriandru

2,3 frunze veştede de mentă

Se procedează astfel :

Ardeii se lasă cam o jumătate de oră în apă fierbinte să se rehidrateze. Apoi, cu grijă şi cu speranţa că mâinile nu vă vor lua foc, curăţaţi-i de seminţe şi puneţi-i în blender la măcinat temeinic împreună cu usturoiul şi uleiul de măsline.

Ştiu, varianta tradiţională se face în mojar, vor ajunge şi acolo, dar credeţi-mă, dacă tot a fost inventat blender-ul, folosiţi-l !

Apoi ajungeţi şi la mojarul în care trebuie să măcinăm sarea şi toate mirodeniile. Când sunt praf şi pulbere adăugaţi şi pasta de ardei şi mai măcinaţi puţin să se împrietenească toate.

Pasta e şi mai bună dacă stă vreo 12 înainte de a-i folosi esenţa toridă în mâncărurile noastre de iarnă, câtă ne-a mai rămas.

Se serveşte cu o frază din « Delicatesa » de roman care părea a avea în stil şi ceva… harissa: « Treaba nu e să mănânci sau să trăieşti, ci să ştii de ce ! »