Casa memorială "Henri Coandă", "un lucru firesc"

Asociația „Henri Coandă” se chinuie la propriu să i se permită să deschidă o casă memorială cu numele inventatorului.

Familia marelui om de ştiinţă român a donat, în 1969, Academiei Române casa în care acesta a locuit pentru a fi tranformată în Muzeu, dar până acum toate demersurile pare să fi fost zădărnicite.

În ultimii trei ani ai vieţii, revenit în ţară, Henri Coandă chiar a locuit în partea din casă care nu fusese, incă, amenajată ca muzeu.

La 5 ani după moartea marelui inventator, Academia Română a fost deposedată de Casa Coandă de statul comunist.

Toate obiectele din ea, au fost transferate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida, unde au rămas fără a fi însă expuse...

Este vorba de brevete, machete, tablouri, medalii, diplome, fotografii, sau scrisori.

Casa Coandă a devenit sediu de ambasadă – mai intâi a Thailandei şi apoi a Algerului.

După 1990, Academia Română a încercat sa recupereze o parte din imobil, insă a pierdut procesele cu RAAPPS, proprietarul de atunci.

Ulterior, imobilul a făcut obiectul mai multor tranzacţii imobiliare, ascunzându-se faptul ca este monument istoric.

Şi mă-ntreb cum a fost posibil, într-o ţară în care oricine ştie de Henri Coandă, chiar şi pentru că cel mai mare aeroport internaţional – cel din apropierea Capitalei - îi poartă numele.

Cine este Henri Coandă?

Henri Coandă s-a născut la București în 7 iunie 1886, ca al doilea copil al unei familii numeroase.

Tatăl lui a fost generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la Școala națională de poduri și șosele din acelaşi oraş și fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp în 1918, iar mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.

Henri Coandă a fost mai întâi elev al Școlii Petrache Poenaru din București, apoi al Liceului Sf. Sava 1896 unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iași 1899.

Termină liceul în 1903 primind gradul de sergent major și își continuă studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București.

Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, Henri Coandă construiește n 1905 un avion-rachetă pentru armata română.

Mai târziu, cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și al savantului Paul Painlevé, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă, de fapt un avion cu reacție, fără elice, numit convențional Coandă-1910, pe care l-a şi prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la Paris 1910.

Avionul Coandă 1910, la Salonul Aeronautic de la Paris. Foto: wikipedia.org

În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experiență, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare și a luat foc.

Din fericire, el a scăpat cu viaţă, dar pentru o perioadă de timp a abandonat experimentele.
Henri Coandă a lucrat pentru ani începâd cu 1911, ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol, Anglia și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie.

În următorii ani, a creat în Franţa un avion de recunoaștere foarte apreciat la acea vreme, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, dar şi primul tren aerodinamic.

În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru ceea ce astăzi cunoaştem drept „Efectul Coandă" şi care constă de fapt în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex.

Henri Coandă revine definitiv în țară în 1969 ca director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST), iar anul următor, devine membru al Academiei Române.

Henri Coandă moare la București, în 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Audio: interviu cu Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei „Henri Coandă”, despre marele inventator român - şi el un copil mare – şi necesitatea dschiderii unei case memoriale „Henri Coandă”!