”Joacă + nebunie frumoasă = secretul vieţii veşnice”

Într-o perioadă în care căutăm cu înfrigurare rețete menite să ne asigure longevitatea, inventatorul Justin Capră ne aduce formula vieții veșnice însăși.

Deși buletinul său pare să fie dovada multor ani acumulați, maestrul Justin Capră este un copil care mă corectează tot timpul: ”Invențiile mele nu sunt izvorâte din matematică, domnișoară, ci din joacă!”

Bonom, cu chipul radiind și ochișori iscoditori, marele inventator român m-a primit la el acasă, în Filipeștii de Pădure, cu sufletul deschis să vorbim despre fascinația copilăriei.

Un melanj între Enciclopedie, ludic și frumusețea iertării – aceasta am văzut la Justin Capră.
Umorul cum era și firesc nu-i lipsește.

Parcă ar fi dotat cu acest nimb, după formula progresiei geometrice....

Îmi spune râzând că nu o dată când își testa prototipurile de motoare a fost oprit de poliție.

Își amintește chiar un moment când un agent de circulație l-a oprit pe dreapta pentru că încurca traficul pe DN1 cu scuterul său care nu prindea o viteză suficientă pentru a se încadra în reglementările rutiere.

Agentul de poliție i-a cerut atunci, după procedură, actele la control și s-a apucat să-i întocmească procesul-verbal pentru amendă.

La întrebările ”de ce nu este înmatriculat vehiculul” și ”care este capacitatea sa cilindrică”, marele nostru inventator a încercat să dea lămuriri în multe cuvinte desspre faptul că nu se pune problema de așa ceva, întrucât este doar un prototip, că îl testează, că este doar o invenție....

Înnebunit că nu părea să înțeleagă nimic, agentul de la Rutieră care nu l-a recunoscut, i-a permis să plece în cele din urmă spunându-i: ”Lasa-mă domnule în pace că m-ai zăpăcit! Nu te cunosc, nu mă cunoști! Hai, bâști!”

Visul zborului – un vis al oricărui copil

Justin Capră spune că toată viața a fost un retras pentru că a avut mereu alte preocupări.

În copilărie, în timp ce restul copiilor se jucau pe tăpșan îmbrâncindu-se, ascunzându-se și țipând unii la alții, el a construit o jucărie cu mai multe păpuși din lemn făcute cu mâna lui, care jucau în horă. În mijlocul lor, alte două păpuși dansau.

Mai târziu, în armata pe care a făcut-o la aviație, a vrut să fugă din cazarmă fără să îl vadă colonelul. Așa a început povestea rucsacului zburător.

Râde când îmi povestește că nu a reușit să se sustragă privirii vigilente a superiorului său militar, întrucât dispozitivul de zbor era foarte zgomotos și avea autonomie foarte redusă.

După câțiva ani, însă, întâlnindu-l pe Henri Coandă i-a schimbat combustibilul și elementul motor, la sugestia acestuia, și s-a putut zbura cu el.

Audio: reportajul integral

Justin Capră a făcut însă și închisoare pentru o asemenea invenție pentru că i s-a reproșat că vrea să fugă din țară, iar când s-a dus să-l omologheze i s-a spus cu seriozitate – noi îi o numim astăzi ignoranță sublimă – ”Tovarășe, noi avem nevoie de tractoare, nu să zboare omul!”

Nu și-a omologat toate invențiile, deși ar fi peste 180, pentru că spune că viața este scurtă și nu e timp de hârțogăraie. El vrea să dea oamenilor fapte, nu vorbe și hârtii!

”În închisoare am învățat să mă rog cu adevărat!”

Justin Capră crede că lumea este tributară principiului fisiunii originare, adică a distrugerii primare care a permis ulterior construcția Universului, pentru că oamenii par să fie programați să distrugă.

Tabu ar fi după părerea marelui inventaor român doar sufletul... El nu trebuie distrus niciodată.

Spune că nu regretă că a făcut închisoare și că nu este supăraat pe nimeni pentru această, întrucât acolo a învățat să se roage cu adevărat...

Înfrânt, rănit și umilit până peste măsură de cei pe care îi numește exponenții prostiei necesare, el s-a retras în sine și acolo l-a întâlnit pe Dumnezeu, despre care spune că este ”PREMISA MATEMATICII SUBLIME”!

Savantul care ține post și se roagă

Justin Capră recunoaște că în viață nimic nu este posibil fără acordul Divin.

La oameni, însă, nu există ”a putea” sau ”a nu putea”; există doar – vorba americanilor pe care o citează – mai mulți sau mai puțini dolari.

Înafară de cunoștințele din matematică, fizică, filosofie și literatură pe care le stăpânește cu prisosință, evocă pasaje întregi din Biblie și spune că a fost chemat o dată să susțină un curs de religie la Universitatea Politehnică din București.

”Dumneavoastră, maestre?” – ”Eu, da! Invenția înseamnă Dumnezeu!”

Acum se ocupă prin fundația sa, de copiii supra-dotați pentru că vrea ca fiecare să-și urmeaze visul – un vis de a zbura !