Publicitatea stradală

O fi reclama sufletul comerțului dar cred că s-a mers prea departe. Dacă un brand nu are panouri sau afișe pe stradă, practic nu există, de aici și concurența acerbă pentru fiecare centimetru liber. Marile orașe și în special Capitala, încep să-și piardă propria identitate din cauza unui cadrul legislativ mult prea permisiv. Clădirile sunt aproape dublate de panouri metalice sau ecrane gigant pe care rulează aproape orice, lângă intersecții, pe trotuar, cuburile fragil ancorate în asfalt blochează mersul pietonilor și vizibilitatea, iar pe stâlpi, alături de colacii cabliștilor, sclipesc te miri ce indicatoare cu leduri. Chiar și cele verzi de la farmacii fac concurență semafoarelor și îi derutează noaptea pe șoferi.

Dar iată că haosul din publicitatea stradală este pe cale să dispară. Noua lege a reclamelor din oraș aprobată anul trecut în Camera Deputaților dar declarată neconstituțională din cauza unui articol, poate fi aplicată după modificarea datei limită pentru actualele amplasamente. Inițiatorul actului, Ministerul Dezvoltării, a propus ca aceste reclame să respecte regulamentele de urbanism, arhitectură, design și peisagistică, iar administrațiile locale vor urmări câteva principii de bază atunci când stabilesc criteriile de autorizare. Practic, suprafeţele de sticlă, monumentele de artă şi istorice sau clădirile instituţiilor de stat vor scăpa de meşele publicitare. Nu sunt uitate nici intersecţiile sau sensurile giratorii confiscate de reclame statice sau mobile, parcurile şi spaţiile verzi, inclusiv arborii. Şi tot după intrarea în vigoare a legii, autorităţile locale trebuie să asigure corecta aplicare care duce şi la demontarea panourilor neconforme. De asemenea şi colantările de pe mijloacele de transport care împiedică vederea călătorilor vor fi interzise.

Pentru Capitală schimbarea vine ca o mănuşă. Mi se pare normal ca măcar în centru, turiştii şi mai ales bucureştenii să-şi vadă istoria aşa cum este, nu mascată de parfumuri, detergenţi sau cine ştie ce produse pe care foarte mulţi nu le vor cumpăra vreodată. De exemplu, în Occident outdoorul este foarte bine pus la punct şi se integrează perfect în arhitectura oraşului. Evident că nu o să vedem niciodată lângă o catedrală, muzeu, operă sau obiectiv turistic un model despuiat care prezintă noua colecţie de modă. Afară sunt panouri discrete, dar atent amplasate şi chiar parteneriate cu primăriile. De exemplu la Paris intermediarul publicităţii în schimbul autorizaţiei a pus la dispoziţia publicului un sistem integrat şi gratuit de biciclete cu staţii în tot oraşul. Aşadar taxele de publicitate se duc direct şi nemijlocit în beneficiul contribuabilului. Să vedem cum se va respecta legea şi pentru panourile electorale.