Mărarul, o plantă utilă pentru sănătatea noastră

Originar din nordul Mediteranei, mărarul este menţionat ca „plantă cu efecte vindecătoare“ încă în vestitul „Papirus Ebers“, cea mai cuprinzătoare scriere despre plante medicinale din Egiptul antic. Aprecieri pozitive asupra efectelor sale se întâlnesc în scrierile lui Dioscoride şi Palladius.

Valoare terapeutică au atât frunzele, cât şi seminţele. În funcţie de partea de plantă, conţinutul în ulei volatil al mărarului este cuprins între 2,5-4% (în frunze şi în ramurile tinere) şi 3–6% în fruct. De asemenea, Mărarul conţine cantităţi apreciabile de potasiu, sulf şi sodiu, vitaminele A, B1 şi C. Uleiul volatil de mărar conţine între 40–60% carvonă.

Ca toate legumele condimentare, frunzele de mărar au proprietăţi tonic-aperitive şi stomahice. Ele stimulează totodată diureza şi eliminarea gazelor din stomac.

Seminţele de mărar sunt puternic carminative: pe înţelesul ascultătorilor, ele conţin substanţe active care au proprietatea de a inhiba procesele fermentative din intestin şi de a favoriza resorbţia sau eliminarea gazelor formate. Seminţele de mărar sunt importante şi pentru proprietăţile emenagoge (de reglare a ciclului). Totodată, seminţele de mărar sunt sedative nervoase, utile în combaterea insomniilor, precum şi antispastice, această proprietate explicând efectele în combaterea sughiţului rebel şi a vomei, îndeosebi la copii.

Cel mai simplu mod de întrebuinţare a mărarului pentru sănătate constă în adăugarea frunzelor la preparatele culinare. Din infuzia de seminţe, preparată din o linguriţă la o cană de apă, se beau 2-3 căni pe zi. Decoctul sedativ, pregătit dintr-o linguriţă de seminţe fierte într-o cană de lapte, se bea seara, înainte de culcare, pentru combaterea insomniei.