Friptură de porc cu miere şi muştar

Miresele din Germania coseau în tivul rochiilor de nuntă seminţe de muştar, ca să-şi asigure astfel dominaţia asupra gospodăriei şi soţului. În Danemarca (dar şi în India), se credea că răspândirea seminţelor de muştar în jurul casei ţine departe spiritele rele.

Încă din secolul al IX-lea, mânăstirile din Franţa obţineau un profit frumuşel din vânzările de pastă de muştar. În secolul următor, călugării de la St. Germain des Près au început propria lor producţie, valorificând cunoştinţele despre muştar rămase de la romani. Consumul muştarului era preponderent casnic, până când, prin secolul al XIII-lea, negustorii parizieni au inclus pasta de muştar printre sosurile pe care le comercializau zilnic.

Prima înregistrare a existenţei breslei preparatorilor de muştar a fost în 1292. Papa de la Avignon, Ioan al XXII-lea, succesor din anul 1316 al papei Clement, iubea muştarul atât de mult încât a creat postul de „Grand Moutardier du Pape” (Marele Preparator de Muştar) şi l-a oferit unui nepot care locuia lângă Dijon. Aşa se face că oraşul Dijon a devenit destul de curând un fel de centru mondial al muştarului. Prepararea pastei de muştar era atât de importantă, încât în 1634 a fost dată o lege care garanta oamenilor din oraş, dreptul exclusiv de a prepara muştar. Un alt muştar de foarte bună calitate era cel din Angers, după cum spune Pierre Jean-Baptiste Legrand d’Aussy, era lichid şi se expedia în butoiaşe.

„Friptură de porc cu miere şi muştar”, de la Alexy's Flavours, este o extensie a pasiunii românilor pentru muştar, pasiune întreţinută şi la defilările de la 23 August şi 1 Mai. O vreme, muştarul rămăsese, cremvurştii dispărurseră, la fel şi alte alimente esenţiale.

Se spală bucăţile de carne (cam 1 kg). Se face o pastă din două linguri de miere, trei linguri de muştar, cimbru, sare şi piper. Se ung bucăţile de carne cu acest amestec şi se lasă acoperite cca 30 de minute. Puneţi carnea la cuptor în puţin ulei şi lăsaţi-o la copt până ce formeaza o crustă caramelizată. Acum adăugaţi 100 de ml. de vin alb şi usturoiul. Se coace până ce se evaporă aproape tot vinul. Se serveşte cu garnitură de cartofi.

În Anglia, lui Henric al V-lea, un rege războinic şi crud, i se atribuie această laudă adusă muştarului: „Un război fără incendii, jafuri şi morţi, este ca un cârnat fără muştar”.