Ca și ... cacofonia

Conform DEX, „cacofonia” este o „asociaţie neplăcută de sunete”, iar această definiţie chiar nu este un eufemism care să acopere alte înţelesuri presupuse de o eventuală etimologie populară.

Cuvântul – care mai denumeşte şi „suprapunerea de sunete discordante” şi, în consecinţă, „lipsa de armonie” în domeniul muzical – este preluat din limba franceză. Dar termenul vine din greaca veche şi este de fapt combinaţia cuvintelor „urât” şi „sunet”. Deci denumeşte un „sunet urât”. Ceea ce înseamnă că e simplistă, dacă nu chiar abuzivă, reducerea cacofoniei la un singur fel de asociere, cea a silabelor „ca”, „că”, „cu” sau „co”. Mai ales într-o limbă în care CA, CĂ, DACĂ sau CUM sunt cuvinte de nădejde, care stau la temelia propoziţiilor şi frazelor noastre de zi cu zi. Aşa că nu e de mirare că este destul de des întâlnită câte o combinaţie... buclucaşă. Dar nu v-a deranjat cu nimic faptul că am spus „de des”? Este tot repetiţia uneia şi aceleiaşi silabe, DE, de această dată, din seria celor care pot deveni supărătoare în momentul în care ne obligă la pronunţii defectuoase.

Apoi, pornind tot de la definiţia din DEX, trebuie să mai ţinem cont şi de faptul că e vorba de SUNETE, nu de litere. Aşa că e de-a dreptul ridicol să demaşti cacofonia în texte scrise... Mai mult, e de-a dreptul dăunător să inventezi o greşeală pentru a scăpa de alta. De vreme ce toţi suntem pasibili a ne infecta accidental cu virusul cacofoniei, e dovadă de neştiinţă a încerca să-l tratăm cu alt virus, poate chiar mai dăunător: virusul „CA ŞI” sau „particula universală anti-cacofonie”. Care astfel a ajuns să fie mai des folosită în contextele în care indică o calitate decât în cele în care introduce o comparaţie. Unii folosesc particula minune şi preventiv: ce dacă nu e nici o cacofonie prin apropiere ? Trăiască tratamentul! Care provoacă astfel o inflaţie de „CA ŞI”... Ca şi cum toate conversaţiile noastre ar fi cacofonice... Sau chiar sunt!?