Ziua Crucii

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci se leagă de un eveniment din secolul al IV-lea. După ce împărăteasa Elena a găsit la Ierusalim în anul 326 lemnul Crucii pe care fusese răstignit Mântuitorul Hristos, Patriarhul Ierusalimului, Macarie a înălţat crucea în faţa mulţimii spre închinare.

Ulterior, împăratul Constantin cel Mare a construit la Ierusalim Biserica Învierii Domnului care a fost sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi , 14 septembrie, a fost aşezată în biserică Sfânta Cruce, găsită de împărăteasa Elena.

Înălţarea Sfintei Cruci este singura sărbătoare mare din creştinism în care se ţine post.

Ea aminteşte de sacrificiul lui Iisus Hristos pe cruce pentru mântuirea oamenilor, iar postul este considerat gestul de sacrificiu personal al credinciosului ca mulţumire adusă lui Dumnezeu.

Crucea este simbolul creştinismului pentru că pe o cruce Iisus Hristos a arătat cât de mult iubeşte Dumnezeu lumea. E o dragoste absolută până la sacrificiu.

De Înălţarea Sfintei Cruci, Mănăstirea Lupşa din judeţul Alba îşi sărbătoreşte hramul. Mănăstirea, situată pe valea Arieşului, în apropierea oraşului Câmpeni, deţine cea mai veche biserică de lemn din Transilvania, construită în 1429 de familia cneazului Cândea.

Mănăstirea Lupşa păstrează şi o bucată din lemnul Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, adusă în 2001 de la Mănăstirea athonită Vatopedu.