Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: DIMINETI ... CU SOARE - continuare Sâmbătă, 20 Iulie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

20 Noiembrie 2018
Vizualizari: 1225
Comentează add

Invitat: dl. conf. dr. Ion Cârja - Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj

„Transilvania, noiembrie-decembrie 1918”  „Transilvania, noiembrie-decembrie 1918” - Conține audio

george-popescu

 Marea Unire, secvenţă de la Sibiu. Credit: http://ziarullumina.ro  

Armistiţiul care a pus capăt Marelui Război a intrat în vifoare la 11 noiembrie 1918, ora 05.40, însă liderii politici ai Antantei l-au oficializat mai târziu, la ora 11.00.

 

După cum aţi aflat şi din ediţia trecută, România reintrase în război împotriva Germaniei – singura ţară ce mai rămăsese activă din rândul Puterilor Centrale la 10 noiembrie 1918.

 

O reintrare ce fusese impulsionată de aliaţii noştri, în special de Franţa cu misiunea specială a generalului Berthelot, cel care condusese şi operaţiunea de refacere şi reorganizare a armatei noastre înaintea campaniei din anul preccedent.

 

România avea nevoie ca de aer de a figura în grupul ţărilor învingătoare, altfel, obiectivele pentru care intrasem în război ar fi fost spulberate de condiţia de ţară care a făcut pace cu inamicul şi care fusese declarată neutră aproape un an de zile.

 

În martie 1918, Basarabia decisese prin Staful Ţării unirea condiţionată cu România, iar la 27 noiembrie pentru a doua oară Parlamentul Basarabiei ceruse unirea cu România, de data aceasta, fără condiţii.

 

În mod similar, Bucovina ceruse la rându-i unirea cu România la 28 noiembrie 1918.

 

În Transilvania situaţia era mult mai complicată. La 28 octombrie, Ungaria în căutarea propriei salvări a traversat timp de câteva zile Revoluţia crizantemelor sau preluarea puterii de guvernul contelui Karoly Mihaly – de factură social-democrată şi republicană – cu mandatul că va susţine integritatea teritorială a ţării pe fondul masiv al grupurilor etnice care doreau dezlipirea de la fostul regat ungar şi constituirea în state de sine stătătoare sau unirea cu conaţionalii lor din jurul Ungariei.

 

La 3 noiembrie 1918 prin semnarea armistiţiului dintre Italia şi Austro-Ungaria, pe teatrul european de război nu mai rămâne din rândul Puterilor Centrale decât Germania.

 

În Transilvania, la 1 decembrie 1918, cei 1228 de delegaţi din cele 26 de comitate cu majoritate românească votează unirea cu România.

 

O decizie politică ce urma nu numai să fie pusă în aplicare respectând toate procedurile juridice, ci şi apărată.

 

Conform Consiliului Militar Aliat de la Paris, armatei române i s-a cerut să înainteze concomitent cu retragerea trupelor germane spre Carpaţi şi apoi să se stabilească pe un aliniament delimitat de cursurile de apă, Mureş şi Someşul Mare.

 

O dispoziţie care venea în contradicţie cu înţelegerile din Convenţia militară secretă din august 1916 între Antanta şi România.Este drept că înţelegerea militară secretă prevedea ca România să nu iasă din război prin pace separată şi să lupte cu tot potenţialul său alături de Aliaţi, însă actul scris nu prevăzuse defecţiunea Rusiei din război şi izolarea României pe un front de 1 400 de kilometri în faţa a armatelor a patru state inamice.

 

Chiar dacă România reintrase în război, Aliaţii nu recunoscuseră încă României calitatea de stat asociat, un prim dezavantaj decurgând din această situaţie fiind neparticiparea noastră la încheierea armistiţiului de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 dintre Franţa şi Ungaria.

 

A fost nevoie de mult tact, diplomaţie şi perseverenţă din partea guvernului român, a regelui Ferdinand şi reginei Maria pentru a exploata în favoarea noastră sincopele ce apăruseră între Marile Puteri la nivelul deciziei politice şi militare.

 

Franţa îşi dorea crearea propriului spaţiu de influenţă după război în Europa Centrală şi de Est, Marea Britanie avea interese în bazinul Mediteranei, iar Statele Unite încerca să se impună ca o nouă putere ce ar putea construi o pace şi o influenţă favorabile în Europa.

 

Cele 14 puncte din agenda Wilson, dintre care dreptul la autodeterminare al popoarelor din cele trei fost imperii dezintegrate au triumfat, românii din Transilvania fiind direct implicaţi în lupta pentru recunoaştere şi liberă alegere.

 

Consiliul Naţional Român Central, formula politică şi civică a românilor din Transilvania şi Ungaria a obţinut numeroase succese, atît în negocierile de la Arad din 13-14 noiembrie 1918 cu ministrul naţionalităţilor Oszkar Jaszi în care au respins toate propunerile înaintate de Budapesta, alegâng conform cuvintelor exprimate de Iuliu Maniu, liderul românilor varianta: „ despărţire completă de Ungaria”

 

La 18 noiembrie 1918, deputatul transilvănean Alexandru Vaida Voevod citea o proclamaţie a românilor prin care alegeau singuri calea ce-o aveau de urmat.

 

În aceste condiţii, când românii, cehii, slovacii, croaţii, ţările baltice, polonii, sârbii se găseau în plină mişcare de emancipare naţională, Marile Puteri s-au văzut nevoite să accepte şi voinţa acestor popoare şi nu numai interesele proprii.

 

Noile prefaceri avantajau atât România, cât şi majoritatea românească din Transilvania.

 

Armata româna a depăşit următoarele aliniamente în Transilvania în concordanţă cu planurile aliate şi cu situaţiile limită în care se găseau angajate forţele militare aliate în Europa de Est. Franţa avea dificultăţi la Odessa şi în Ucraina, iar din Ungaria se profila pericolul bolşevic. Polonia avea de înfruntat la rându-i tentativa Sovietelor de a ocupa Varşovia.

 

Pe măsură ce armata ungară se retrăgea, preluarea teritoriului se făcea de către Consiliul Dirigent, organul politic al Marii Uniri, înfiinţat la 2 decembrie 1918. Abia la 24 decembrie 1918, armata română a intrat în Cluj.

 

În luna noiembrie, guvernul de la Budapesta într-o încercare disperată de a-şi susţine autoritatea le cerea tuturor cetăţenilor nemaghiari să depună jurământul de credinţă pentru statul ungar.

 

Până la sosirea armatei române, Transilvania a fost apărată în comitatele româneşti de gărzile naţionale, formaţiuni compuse din militari români supravieţuitori din fosta armată austro-ungară, organizate şi conduse de liderii politici români din Transilvania.

 

Instalarea noii administraţii româneşti în Transilvania nu a fost lipsită de incidente. Fie între gărzile româneşti şi cele maghiare, fie între militarii români şi divizia secuiască, fostă divizia 38 Infanterie Honvezi. Atacurile s-au dat şi împotriva polulaţiei civile româneşti neînarmate, bilanţul fiind adeseori tragic.

 

 

 

AUDIO : "Istorica", ediţia din 19 noiembrie 2018

 

 

 

Contribuţii editoriale : dl. Dan Pavel, expert român în branding despre Medalia de aur a Centenarului. Un interviu de Mirela Băzăvan.

 

Regia de montaj : Oana Popescu

Regia de emisie : Raluca Goga şi Ileana Băjenaru

 

Emisiunea " Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www.romania-actualitati.ro  


Etichete Transilvania1918armata românăIuliu Maniugărzi naţionalelinie de demarcaţieAntantaMureşSomeşClujUngariaguvernul româncontele Karoly MihalyautodetrminareWilsonFranţaMarea BritanieSUA

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live