Tocana de cartofor a lui Mitică

Deşi “biograful” Google are mai multe păreri în ceea ce priveşte data naşterii lui Caragiale, Şerban Cioculescu, ce i-a studiat toată viaţa şi opera ceva mai temeinic, ne spune că, totuşi, Caragiale se năştea într-o zi de 30 ianuarie a anului 1852.

Pe 7 februarie era deja şi botezat în satul natal Haimanale, sat care astăzi îi poartă şi numele.

Cât priveşte cărţile care i-au asigurat... renumele, nu mai trebuie, sper, să le amintesc.

Dar dacă tot a venit vorba de biografie, să ne amintim şi că, dacă nu ar fi moştenit talentul dramatic de la unchii săi, Caragiale poate ar fi devenit bucătar de case mari ca bunicul grec dinspre tată, venit în 1812 în Ţările Române pe post de bucătar în suita lui Caragea Vodă.

Nu a devenit, ştim, bucătar, dar cu amănuntul biografic îl va necăji pe fiul cu aere nobiliare Mateiu, arătându-i în public fruntea teşită, moştenită - spunea el - de la strămoşii plăcintari care-şi purtau tăvile pe cap.

În rest mânca şi el ca oricine, iar corespondenţa ne dezvăluie un om de lume căruia îi plăceau dejunurile cu prietenii. Şi nici opera lui nu duce lipsă de ceva... meniuri, dar nu din cele tihnite, patriarhale, ci cu aspect mai degrabă frugal, căci personajele sale din “Momente şi schiţe” se întâlnesc la birt sau la berărie.

De altfel, dintr-un volum cu “Amintiri despre Caragiale” (editat în 2013 de Ştefan Cazimir), de la Ion Suchianu aflăm că personajul său emblematic Mitică a fost şi la propriu folosit pe post de reclamă la inaugurarea berăriei Gambrinus. Pentru acest eveniment Caragiale i-a tipărit, într-o broşură împărţită prietenilor şi cunoscuţilor din sală, toate spiritele...

Unul dintre aceste « spirite », care nu ştiu dacă se regăsea în broşura cu pricina sau nu, mi-a inspirat recomandarea pentru un prânz de weekend poate nu sofisticat, dar potrivit cu halba, ţapul şi vorba în doi peri.

Aşadar, pentru că viciul... calamburului nu-l părăseşte pe Mitică nici la birt, când chelnerul îi spune că în meniu găseşte “carne cu cartofi”, răspunde prompt că nu primeşte aşa ceva... că doar nu e cartofor...

Probabil însă că la birt toţi erau cartofori, că homarul nu se găsea pe Dâmboviţa, aşa că repetând gluma gospodinei casei, gustaţi dintr-o cinstită mâncărică naţională care se prepară simplu şi gustos.

Pentru ea aveţi nevoie de:

Cam o jumătate de kilogram de ceapă

1 kilogram de cartofi
2,3 morcovi
o conservă de roşii tocate
500-750 de grame de pulpă sau fleică de porc
Mirodenii şi “miroase”: o coajă de ardei iute uscat, boia şi dulce, şi... “aprigă”, sare, piper, 2-3 boabe de ienibahar, o foaie de dafin-

Mod de preparare:

Se curăţă ceapa, cartofii şi morcovii.

Se curăţă de pieliţe, se taie bucăţele cam de-un dumicat-doi, se sărează şi se piperează carnea.

Apoi, cât timp se pune carnea la perpelit pe toate părţile într-o tigaie, se taie cartofii cuburi, morcovii rondele, iar ceapa cât mai mărunt.

După ce aţi terminat de prăjit carnea – în ulei sau untură – puneţi şi ceapa la călit, cu morcovii, iar apoi uniţi-le pe toate, plus conserva de roşii tocate într-o oală ce poate fi dată la cuptor. Nu uitaţi să mai puneţi totuşi în oală ardeiul cela iute şi uscat, dacă l-aţi găsit, dar şi celelalte “miroase”.

Şi cât timp se rumeneşte mâncărica la cuptor, puteţi să-l recapitulaţi şi pe... Mitică.

Eu vă mai recomand încă un fel gătit în sos de... calambur:

“Dragă Costiţă, să-mi puie la grătar o costică de purcel.”