Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: COLECTIA DE MUZICĂ - OMUL CU CHITARA Duminică, 29 Martie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobrițoiu

3 Decembrie 2011
Vizualizari: 2572
Comentează add

În echilibrul geopolitic şi geostrategic

Tehnica şi tehologia militară

radu-dobritoiu

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

Radu Dobriţoiu: Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu la o nouă ediţie "Euroatlantica", dedicată în această seară cerecetării ştiinţifice în domeniul tehnologiilor militare şi importanţei pe care o au armele şi armamentele moderne în echilibrul geopolitic şi geostrategic. Doi invitaţi speciali pentru această temă pe care o abordăm după Ziua Naţională a României, ocazie cu care românii au avut ocazia să vadă la parada de la Arcul de Triumf cea mai nouă tehnică deţinută de armata României, dar şi de celelalte structuri din sistemul naţional de securitate şi apărare. În studiou alături de mine este colonelul în rezervă Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare, fost şef al trustului de presă al armatei, editorialist la Ziua Veche. Bună seara, dle colonel.

Ion Petrescu: Bună seara şi vă doresc să  faceţi o cercetare amănunţită sub lupă a acestei teme în cele 30 de minute rămase la dispoziţie.

Radu Dobriţoiu: Sper să şi reuşim acest lucru. Bine aţi revenit la RRA la emisiunea "Euroatlantica". Vom intra în legătură prin telefon şi cu generalul în rezervă Decebal Ilina, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare şi al Direcţiei de Contraspionaj Militar. Generalul Ilina a îndeplinit funcţia de subsecretar de stat, şef al Departmentului Înzestrare şi Servicii din MAPN, apoi a îndeplinit funcţia de secretar de stat pentru industria de apărare în Ministerul Industriei şi Resurselor. Colegele din regia de emisie, colegii din regia de emisie, Mirela Drăgan şi Victor Mihăescu, îmi confirmă că avem legătura prin telefon cu generalul Decebal Ilina. Bună seara, dle general.

Decebal Ilina: Bună seara.

Radu Dobriţoiu: Dle general Decebal Ilina, mulţumiri pentru că aţi acceptat să participaţi la "Euroatlantica".

Decebal Ilina: Cu multă plăcere.

Radu Dobriţoiu: Domnilor invitaţi, tehnica şi tehnologia, armele, armamentul au constituit tot timpul un argument important pentru a căştiga o luptă militară, atât în confruntări directe cât şi la masa tratativelor. Exemple sunt multe, din preistorie şi până în zilele noastre, dar cred că sunt câteva momente importante, cum a fost folosirea bombardelor la asediul Constantinopolelui, în 1453, sau cum a fost războiul rece - şi aici ne aducem aminte de criza rachetelor din Cuba. În spatele acestor evenimente s-a aflat tehnica militară. Dle general Decebal Ilina, care sunt în acest moment primele puteri pe arena mondială, într-o ierarhie impusă de tehnologia militară?

Decebal Ilina: Din punct de vedere al posibilităţilor de fabricare a armamentelor, sigur că pe primul loc sunt SUA, care fabrică în primul rând pentru propriile nevoi militare şi, în al doilea rând, fiind de departe primul exportator care depăşeşte aproape 20 de miliarde de dolari pe întreaga planetă. Deci pe locul II se află fosta URSS, deci Rusia de astăzi, care e moştenitoarea arsenalului militar al fostei URSS, bineînţeles, în topul primelor 5 intrând de asemenea Marea Britanie, Franţa şi Germania.

Radu Dobriţoiu: Să nu uităm de China, dle general.

Decebal Ilina: China e mai puţin prezentă în exporturile de tehnologie militară, China stă foarte bine în importurile de echipamente militare. A făcut şi România cândva parte, înainte de 1990, a fost în câţiva ani pe locul 5 în ceea ce priveşte exportul de armament. Sigur că România nu mai este nici într-un top 500 acum.

Radu Dobriţoiu: Din păcate, din păcate, pentru că ar fi fost de ajutor, ami ales în această perioadă de criză economică, când armele se vând în continuare, ca şi alimentele. Dle colonel Ion Petrescu, doreaţi să interveniţi, să adăugaţi ceva la această întrebare cu puterile din punctul de vedere...

Ion Petrescu: Da, aş dori să vin cu o completare de ultimă oră. Astăzi, postul de radio Vocea Rusiei a difuzat în jurul orei 15:00, ora Moscovei, un comentariu în care prelua afirmaţia ministrului de exterbne chinez, cel care eticheta înţelegerea americană cu partea australiană, de amplasare a 2.500 de infanterişti americani la nord de oraşul Darwin pentru a constitui un nucleu pentru o posibilă operaţiune chirurgicală în zonă împotriva unor mişcări insurgente, deci ministrul chinez califica această chestiune ca un început al războiului rece în Asia-Pacific./opopescu/ Dar ceea ce este extraordinar, apropo de ceea ce a spus domnul general şi rolul Chinei este că în acest comentariu al postului de radio Vocea Rusiei pentru prima dată redactorul care a întocmit ştirea şi bienînţeles că avut acordul conducerii postului, a numit China superputere şi a folosit şi sintagma "cele două superputeri". Iată o mişcare prin care Rusia recunoaşte în zonă întâietatea Chinei.

Radu Dobriţoiu: Deci în mod clar Rusia recunoaşte că nu mai este o lume bipolară ci recunoaşte că mai există şi o altă putere...

Ion Petrescu: Superputere...

Radu Dobriţoiu: Superputere şi aş dori să completez şi eu la acest top şi anume că aţi observat foarte bine că la orice invenţie nouă în domeniul tehnicii şi tehnologiei militare, orice invenţie nouă din partea SUA vine şi China cu ceva. Nu?: Domnule general...

Decebal Ilina: Este adevărat China şi-a diversificat foarte mult tehnologia militară în ultima perioadă fără a face eforturi imense, aşa cum a făcut în competiţia pe care o ştim noi în anii '80-'90 fosta URSS cu America, ceea ce a pus butuci economia URSS la vremea respectivă care nu putea oricum să ţină pasul înarmărilor cu SUA. China nu a făcut această greşeală, China a avut înţelepciunea să dezvolte alte ramuri electronice pentru care găsea desfacere pe piaţa internaţională, dat fiind că preţurile forţei de muncă erau şi sunt încă destul de coborâte în China ceea ce putut să acumuleze foarte mulţi bani,bani cu care de fapt a cumpărat echipamente militare sofisticate, fie de la SUA, fie de la ţările europene, fie de la Federaţia Rusă, care încearcă în ultima perioadă şi prin declaraţii şi prin ceea ce face să îşi reactiveze reflexele demare putere. Sigur, este greu de crezut că sistemul acesta unipolar va mai putea dura foarte mult, dar la fel de greu de crezut este şi că Federaţia Rusă va fi cea care va asigura într-un viitor apropiat bipolarismul şi poate aşa cum spuneaţi şi dvs mai repede China care, din punct de vedere economic, vine foarte tare din spate.

Radu Dobriţoiu: Da domnule colonel Petrescu.

Ion Petrescu: Eu chiar îi mulţumesc domnului general că îmi ridică mingile la plasă, a folosit sintagma Federaţia Rusă, a păstrat în mod adecvat pe cuvântul "declaraţii". Vin de la recepţia organizată cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Emiratelor Arabe Unite, unde un diplomat arab mă întreba dacă i-am văzut discursul în care Dmitri Medvedev anunţa posibila amplasare a unui radar rus în Kaliningrad. Şi îmi preciza că din punctul lui de vedere Medvedev era pe micul ecran ca paloare la fel ca Nicolae Ceauşescu la ultimul discurs. Am vruit să ajung la chestiunea aceasta pentru că declaraţii de genul acesta imprudente, colerice, motivate de alegerile legislative de duminică în Federaţia Rusă creează şi tensiuni pasagere care nu au nimic comun cu adevărata cursă a înarmărilor, dar care creează un baland geopolitic din nord, de la Kaliningrad până în sud, udne ştim că portavionul Kizneţovg se apropie rapid de baza de la Tartous, care se află pe coasta statului sirian.

Radu Dobriţoiu: Pentru că iată am ajuns şi la nave, la nave militare, ne putem referi şi la Mistral, nava franceză pe care i-a apropiat pe francezi atât de mult de ruşi. Credeţi domnule general că ruşii au dorit să cumpere, dacă nu mă înşel la un moment dat vroiau cinci astfel de nave să cumpere de la francezi, pentru a le copia?

Decebal Ilina: Nu, este foarte greu în ziua de astăzi să copiezi echipamente foarte sofisticate din două motive. Una te costă foarte mult dezvoltarea produsului respectiv, costuri care s-ar putea amortiza în timp prin producerea unui număr foarte mare de astfel de echipamente. Ori să copiezi o astfel de navă extrem de complexă, cu dificultăţile materiale pe care le presupune un astfel de demers şi bineînţeles cu lupta cu timpul, că nu este atât de uşor să asimilezi un astfel de produs, după care să rămâi de fapt cu o mare gaură financiară pe care să nu o poţi acoperi datorită faptului că tu nu poţi reproduce echipamentul  respectiv decât în 2-3-4-5 sau 20 de exemplare pentru propriile tale nevoi. Este mai uşor să cumperi şi să menţii vasul cu echimpamentele şi cu tehnologiile înalte făcând export prin produsele care sunt tradiţionale, şi au suficiente, dacă ne referim în aviaţie şi în alte părţi, rachete ş.a.m.d., având şi ţări de la India, China, până în Arabia, deci ţări care au şi bani şi care au şi disponibilităţi să îşi cumpere echipamente militare./menescu/opopescu

Decebal Ilina: sofisticate.

Radu Dobriţoiu: Se poate spune acelaşi lucru şi în cazul Chinei? Spionajul industrial şi militar al Chinei, se poate spune acelaşi lucru?

Decebal Ilina: Spionajul îl practică toate statele. Vreau să vă spun că spionajul există şi între ţări aşa zise prietene şi nu aş vrea să dau eu numele unei ţări mici care îi spionează pe unii mari care le dau câteva miliarde în fiecare an ajutor. Deci, lucrul acesta se practică. Îl practică şi chinezii, dar spionajul poţi să îl practici când eşti foarte aproape de a realiza un produs complex în care îţi lipsesc anumite repere pe care nu le poţi rezolva şi atunci este mult mai uşor decât să stai tu să faci cercetări fundamentale şi să dezvolţi produsul respectiv, să îl copiezi de undeva, fie că o cumperi licenţa respectivă dacă cineva ţi-o dă, fie că încerci să îl furi. Deci, există astfel de preocipări în continuare şi din partea Federaţiei Ruse şi din partea Chinei şi din partea multor altor state de a avea acces la tehnologie folosind practici mai puţin ortodoxe sau de fapt, pe care le folosesc toate statele care încearcă să-şi dezvolte un potenţial militar ridicat în ţările lor.

Ion Petrescu: Şi totuşi, dle general, la ultima vizită oficială a premierului Rusiei, viitor preşedinte al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, pe agenda convorbirilor cu oficialii chinezi, iniţial cu premierul Jiabao şi apoi cu preşedintele Hu Jintao a fost un element distinct, stoparea preluării de informaţii menite a produce avioane militare chineze după modele ruseşti şi pentru ca lucrurile să fie foarte clare, chiar cu o săptămână înainte a fost arestat un aşa zis spion chinez. Cum comentaţi dvs acest moment?

Decebal Ilina: Cred că este lesne de înţeles că trebuie să ne oprim la nivelul declaraţiilor. Sigur că totdeauna se va spune, deci Federaţia Rusă va spune, va cere partenerilor să nu mai practice astfel de gesturi inamicale, ceilalţi vor spune că se vor abţine de la astfel de gesturi, dar sigur că acţiunile vor continua. Aici, ruşii au talentul şi harul de a face foarte multe declaraţii, unele dintre ele extrem de belicoase, lipsite de spirit diplomatic, ne amintim în ceea ce îi priveşte relaţiile lor cu noi că ieşea câte un referent de la MAE şi îl lua de urechi pe preşedintele României care nu ştiu ce a zis de Antonescu etc. şi toţi românii făceau într-un fel corp comun cu ruşii care, chipurile, erau deranjaţi de o declaraţie a preşedintelui României care în opinia mea nu a spus decât un lucru pe care l-ar fi putut spune. Ce ar fi putut să spună când l-a întrebat ce ar fi făcut dacă era în locul lui Antonescu? Ar fi trebuit să spună 'Dle, îi dădeam o telegramă de felicitare lui Stalin şi îi mulţumeam foarte mult că mi-a luat Republica Moldova!' Deci probabil că asta aşteptam noi să spună. Dar închid paranteza şi vedeţi şi declaraţiile lor care le fac 'Vom trimite rachete la Deveselu dacă România va participa la scut'.

Radu Dobriţoiu: Dar raza de acţiune a rachetelor cu care ei ameninţă chestia asta ar fi mai mică!

Decebal Ilina: Da, da. Este o declaraţie pe care o fac ei deranjaţi de un sistem defensiv pe care SUA dacă vor reuşi să-l realizeze pentru protecţia NATO în Europa îl vor face, dar ei zic aşa, mă rog, au făcut o declaraţie interesantă că America îl înconjoară cu aşa zisa buclă a Anacondei care pleacă de undeva din Anatolia, care se duce până în nordul...

Radu Dobriţoiu: În campanie electorală, să spunem.

Decebal Ilina: Şi după aia coboară în nordul Asia-Pacific. Deci au tot felul de declaraţii care mă rog, trebuie luate numai cu beneficiu de inventar, mai mult cu...

Ion Petrescu: Apropo de inventar, aş merge la Transnistria pentru că în ultima zi a convorbirilor de la Vilnius în formatul cunoscut privind viitorul acestei regiuni care nicicând nu a fost românească şi care, probabil că va ajunge în cadrul Federaţiei Ruse, deci, în ultima zi a fost schimbat comandantul celor aproape 1800 de militari care păzesc depozitele pe care le cunoaşteţi din Transnistria. Despre această zonă care sub pretextul armamentelor râmâne într-o anumită arie de influenţă, ce comentariu aţi putea să faceţi?

Decebal Ilina: Eu cred că Republica Moldova a pierdut momentul oportun în care ar fi putut să-şi apropie sau să-şi păstreze aceste teritorii. Este mult prea târziu astăzi, deci probabil că va trebui găsit un compromis care să poată fi acceptat de ambele părţi, adică şi de Moldova, şi de Transnistria şi, bineînţeles, şi de Federaţia Rusă şi, în acelaşi timp, probabil o formă federativă sau o altă formă care să mulţumească într-un fel şi Republica Moldova./apuscasu/opopescu/ Eu nici nu văd ce mare beneficiu ar avea Republica Moldova dacă, să zicem, printr-o minune ar reuşi să păstreze acest teritoriu lipit la trupul Republicii Moldova. Pentru că, mă rog, acolo, în general, populaţia, marea majoritate a populaţiei, e suficient de ostilă după toate conflictele care au avut loc, după toate propaganda care s-a făcut în aceşti 18 ani şi de către Federaţia Rusă, dar şi de către autorităţile Republicii Transnistrene. Deci probabil că se va încerca găsirea unui compromis, că s-ar crea totuşi din punct de vedere al precedentului, probabil, un lucru pe care nici Federaţia Rusă, care vă amintiţi care a fost atitudinea ei atunci când s-a înfiinţat Kosovo ş.a.m.d. Deci ar repeta un asemenea precedent şi nu cred că sunt foarte amatori să repete, dar, în acelaşi timp, probabil că vor încerca să găsească un precedent care să păstreze, deci, acest clin de pământ la dispoziţia lor şi, în acelaşi timp, să facă parte într-un fel administrativ din Republica Moldova.

Radu Dobriţoiu: Domnule general, Putin se întoarce în martie la Kremlin, şi el este autorul unui program de reînarmare puternică a Federaţiei Ruse, dar tot Putin spune în situaţia în care primeşte Transnistria ar fi de acord cu revenirea în graniţele naţionale a Basarabiei.

Decebal Ilina: Da, nu cred că mai putem discuta astăzi, în 2011, şi România nu cred că şi-ar mai putea permite, mă rog, în structurile din care face parte, să mai ridice o astfel de problemă. Şi aici probabil trebuie discutat şi cu Republica Moldova, adică nu ştiu dacă hotărăşte Putin singur. Eu vă spun - poate pentru dumnevoastră spun public lucrul acesta - deci prin 1991-92, când stăteam de vorbă cu nişte bătrâni din Republica Moldova, singura dată când am fost şi eu atunci şi discutam, când era destul de caldă, să zic, şi poate exista o oportunitate ca Republica Moldova să se alăture acolo unde, de fapt, era locul României, şi oamenii erau destul de sceptici - românii, mă refer, nu ruşi - care spuneau că "dom'le, din amintirile noastre, atunci când România a revenit de fapt s-a înlocuit o formă de exploatare cu altă formă de exploatare", deci n-aveau cele mai frumoase amintiri. Şi asta vorbim despre oamenii care erau români, nu de populaţia rusofonă care e în procent de cât e - 40%. La câte probleme are România acum /.../, nu cred că i-ar mai trebui una.

Radu Dobriţoiu: Domnule general, să revenim la subiect. Parada de ieri, de Ziua Naţională, de la Arcul de Triumf a scos la vedere tehnica militară folosită de Ministerele Apărării şi de Interne şi de celelalte instituţii din sistemul de apărare şi siguranţă naţională. Domnule general Decebal Ilina, aţi condus Departamentul de Înzestrare pentru Ministerul Apărării Naţionale şi apoi întreaga industrie de apărare. Cum comentaţi parada din punctul de vedere al tehnicii prezentate?

Decebal Ilina: Probabil că a fost o paradă reuşită. Nu probabil, cu siguranţă a fost o paradă reuşită, a fost un asistenţă, poate, record. Nu am văzut în ultimii /.../.

Radu Dobriţoiu: Vremea foarte frumoasă.

Decebal Ilina: Vremea foarte frumoasă, foarte mulţi tineri, ceea ce un lucru foarte frumos. Sigur că tehnica, eu nu am fost foarte fericit. În primul rând că eu, personal, nu m-am bucurat să văd că defilau pe acolo tot felul de Volkswagen-uri, de Mercedes-uri şi de Ford-uri sau mai ştiu eu ce altceva.

Radu Dobriţoiu: Şi de Piranha.

Decebal Ilina: Mă rog, de Piranha, haideţi să zicem că e o tehnică militară. Eu mă refer la maşinuţe de astea care îşi găseau locul şi rostul într-o paradă militară. Au existat şi zeci... În primul rând, haideţi să pornim dacă vrem din... în 1990, România avea o industrie de apărare de 200.000 de oameni, făcea peste 800 de produse de la aviaţie, trecând prin marină şi, dacă vorbim astăzi despre distrugătorul, cum se numea atunci...

Radu Dobriţoiu: "Mărăşeşti".

Decebal Ilina: "Mărăşeşti", e poate nava cu care se mândreşte, astăzi, Marina Militară. Sigur că a fost upgradată, a fost modernizată. Deci în marină făceam de toate, în aviaţie făceam...

Radu Dobriţoiu: Şi eram avansaţi cum e LAROM-ul faţă de sistemele similare din fostele republici sovietice. Aveam, şi cred că avem şi acum, un avans în cercetare în ce priveşte proiectilele reactive, dar...

Decebal Ilina: Da, da, da. Şi ieri chiar m-am bucurat văzând LAROM-ul, văzând tancul care a fost modernizat şi care e un tanc bine făcut...

Radu Dobriţoiu: TR 85 "Bizonul".

Decebal Ilina: Da. Văzând MLI-84, Maşina de Luptă de Infanterie şi multe alte lucruri.

Radu Dobriţoiu: MLI, un proiect care a plecat de la MLVM-ul acela şi de la o intenţie de cooperare cu Turcia, dacă nu mă înşel, în domeniul industriei de apărare şi după aceea a fost un proiect realizat de România cu sprijin din Israel, dacă nu mă înşel./gichim/opopescu

Decebal Ilina: Văzând transportoarele şi vreau să vă spun că poate după 30 de ani de când sunt fabricate transportoarele acestea, ele au facut faţă poate în condiţii foarte onorabile în teatrele de operaţiuni, şi dacă vorbim de Irak, şi dacă vorbim de Afganistan. Sigur că nu sunt ele la nivelul de protecţie la care sunt maşinile de tipul acesta realizate după anul 2000, dar totuşi cu tehnica aceasta România şi-a făcut treaba şi a îndeplinit misiunile, pe acolo pe unde a fost. După 1990 în schimb, a căzut şi piaţa românească, că în primul rând armata s-a redus şi deci nu numai că nu mai avea nevoie, avea în excedent tot felul de echipamente. Vă amintiţi că în anii '90 se tăiau într-o veselie tancuri, transportoare ş.a.m.d. până la tunuri şi multe alte piese care făceau parte şi dintr-un acord de reducere a armamentelor convenţionale semnat în noiembrie 1990 la Viena. Şi a căzut şi piaţa externă, deci a căzut dramatic şi piaţa externă şi ne-am văzut confruntaţi cu o situaţie foarte complicată, în care noi n-am ştiut să ne restructurăm sectorul acesta al industriei de apărare, aşa cum au făcut ţări precum Cehia, Polonia sau chiar şi Ungaria, aş putea să spun, care şi-au restructurat destul de abrupt în primii ani, trecând la o economie de piaţă. România a mimat această restructurare. N-am făcut în cei 11 ani - eu vorbesc până în 2001, când eu am ajuns să coordonez această industrie de apărare - deci am mimat şi am aplicat o formulă graduală, aş spune eu, de trecere la economia de piaţă. Nici un guvern după '89 nu a mers până la capăt cu reformele acestea economice, aşteptând să fie împinşi de la spate de FMI, de Banca Mondială sau de Uniunea Europeană. Ne-am convins, din păcate, că instituţiile astea internaţionale nu aveau reţete pentru toate ţările aflate în tranziţie, cum de altfel era şi România, şi cu atât mai puţin nu aveau reţete pentru toate companiile, motiv pentru care părerea mea a fost şi rămâne că recomandările acestor instituţii trebuiau luate selectiv şi soluţiile ar fi trebuit să le găsim singuri. Lucrul acesta nu l-am făcut. Am păstrat o industrie care avea tehnologie destul de veche, a anilor '70-'80 luată după licenţe sovietice la vremea respectivă sau alte licenţe, pe care le făcusem rost, dezvoltate de... institutele noastre de cercetare, că aveam şi am avut specialisti foarte buni, şi am avut un potenţial uman remarcabil, dar am păstrat aceste instituţii, în condiţiile în care până în 1990 ele erau nişte vectori care alimentau bugetul României. După 1992, că în '91-'92 a mai mers, după 1992 erau vectori care făceau presiuni pe bugetul României, consumau. Păi, ca să păstrezi o întreprindere, îţi trebuia cel puţin să îndeplineşti trei condiţii: să aibă piaţă pentru ce producea, să producă la înalt tehnologic, să realizeze profit. Marea majoritate a lor nu îndeplinea nici una din aceste trei reguli, dapăi pe toate trei cumulativ. Deci, încercarea noastră şi încăpăţânarea noastră de a păstra cu orice chip această industrie, pe care n-am vrut să o restructurăm, pe care n-am vrut să o privatizăm, şi ne găsim în anul 2011, când ne învaţă din nou instituţiile internaţionale, pe care eu le menţionam mai devreme, că trebuie să aducem măcar management privat, dacă nu cumva să le privatizăm. Întrebarea este: ce mai putem privatiza?

Radu Dobriţoiu: De altfel, Romarm-ul este pe lista de privatizare. Domnule colonel Ion Petrescu, dumneavoastră ce puteţi spune despre tenica militară prezentată ieri la paradă?

Ion Petrescu: Eu, în primul rând, cred că cea mai frumoasă tehnică a fost cea a prezentatorilor de la televiziune şi de la radio, care, pentru prima dată după 1989, au recunoscut că a fost un moment când parada militară a repus ochii conaţionalilor noştri în mod firesc pe epoleţii militarilor activi şi pe obrazele care sunt deja marcate de vreme ale celor în rezervă. Parada militară de la 1 decembrie 2011 rămâne o demonstraţie de forţă a organismului militar românesc, a celor de la Ministerul de Interne, dar o forţă pusă în serviciul alianţei - mă refer la prezenţa trupelor noastre în teatrele de operaţii şi în serviciul constituţional al menţinerii ordinii de drept. A fost un moment, în care ne-am simţit cu toţii români.

Decebal Ilina: Corect! Subscriu şi eu la ideea domnului Petrescu şi chiar mă bucur. M-am bucurat, am fost alături de toţi acolo şi vreau să mai subliniez un lucru, pe care ar fi nedrept...

Radu Dobriţoiu: Vă rog!

Decebal Ilina: ...să nu-l prezint: lupta mea în toţi anii ăştia, fie că eram la Departamentul de Armamente, că industria asta de apărare a fost o chestie complicată./ovidiu/opopescu

Radu Dobriţoiu: Vă rog.

Decebal Ilina: Lupta mea în toţi anii aceştia, fie că eram la Departamentul de armamente - că industria asta de apărare a fot o chestie complicată; numai România avea, până în anul 2000, proprietarul industriei, marii majorităţi a industriei era Ministerul Apărării. Adică, Ministerul Apărării ieşea la negocieri cu sindicatele, o chestie care nu era pe nicăieri în lumea civilizată.

Radu Dobriţoiu: În timpul ministrului Frunzăverde a trecut industria...

Decebal Ilina: Da, da, în 2000 a trecut la Ministerul Economiei, unde îi era locul. Şi, deci, fie că eram la Ministerul Apărării, fie că eram la Ministerul Industriei am încercat să conectez, pentru că industria asta a căzut şi datorită unei lipse de solidaritate naţională a celor din Ministerul Apărării şi din celelalte structuri ale sistemului naţional de apărare, cărora le convenea să comande pe oriunde în lumea largă, că de acolo veneau comisioane, şi nu industria românească. Ceea ce vroiam să spun, că timpul probabil ne presează, salut preocuparea actuală a Ministerului Apărării în ultimi doi-trei ani, care încearcă să reabiliteze industria aceasta de apărare, cea mai rămas din industria de apărare, şi încearcă să folosească amprenta naţională, că a existat o amprentă naţională în industria de apărare şi ar fi păcat ca această amprentă să dispară. Din păcate, tot în opinia mea, Ministerul Apărării nu găseşte cele mai bune şi cele mai adecvate răspunsuri la cei care coordonează şi conduc astăzi industria de apărare, care ar trebuie să fie mult mai receptivă şi să se conecteze la eforturile Ministerului Apărării de a mai salva ce se poate din industria de apărare.

Radu Dobriţoiu: Referindu-ne tot la parada de ieri, de Ziua Naţională, pot spune că am remarcat, spre deosebire de ceilalţi ani, foarte multe forţe speciale, dle colonel Ionel Petrescu. Vorbeam înainte de emisie, în actuala formulă de subordonare, bineînţeles este vorba de Brigada "Vulturii", forţe speciale de la Târgu Mureş, au venit şi cu nişte Humvee-uri. De asemenea, pentru prima dată au tercut pe sub Arcul de Triumf militarii din Detaşamentul de Protecţie şi Intervenţie din Direcţia Generala de Informaţii a Apărării.  De asemenea, pentru prima dată, alături de cele trei categorii de forţe - forţe terestre, forţe aeriene şi forţe navale - s-au aflat drapelele de luptă ale Comandamentului Logistic Întrunit şi ale Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Revenind la aceste forţe speciale, care au fost în număr mare, atât paraşutişti, cât şi din DGIA, cât şi din Humvee  - ne referim aici la cunoscuta brigadă şi vechiul batalion de la Buzău, aceşti luptători din umbră, care de multe ori au adus prestigiu Armatei României în teatrele de operaţii din Afganistan şi Irak şi au salvat vieţi datorită informaţiilor furnizate, credeţi, dle colonel, că este armata, a dovedit că dispune de astfel de forţe şi reprezintă un atu în cadrul alianţei şi de aia le-a şi prezentat?

Ion Petrescu: Aş cita ceea ce a spus astăzi generalul Martin Dempsey, care este şeful Comitetului întrunit al şefilor de State Majore de la Pentagon, care a spus: avem de redus bugetul armatei americane în urmării zece ani cu 450 de miliarde dolari, în niciun caz nu vom afecta forţele speciale americane.

Radu Dobriţoiu: Am adus eu aminte foarte pe scurt, când transmiteam parada, că la ora actuală dintre statele nou intrate în NATO doar două au brigăzi de forţe speciale: Polonia şi România, care, bineînţeles, cum spuneam şi încercam să argumentez mai devreme, pot  reprezenta un atuu în interiorul Alianţei Nord-Atlantice, mai ales când vorbim de ''Smart Defence" şi poate pune la dispoziţie fiecare stat aliat.

Ion Petrescu: Aş puncta scurt, forţele speciale româneşti s-au afirmat în operaţiuni, care nu au fost făcute publice, în Afganistan.

Decebal Ilina: Aş vrea să spun numai...

Radu Dobriţoiu: De încheiere, dle general, vă rog, scurt.

Decebal Ilina: Lumea în care trăim a traversat o nouă frontieră şi a intrat în era informaţională. Războiul informaţional va domina secolul XXI, în opinia mea, şi acesta va fi un mijloc şi nu un scop în sine. Armata română se poate mândri cu participările la toate teatrele de acţiuni militare, acolo unde militarii români din structurile de informaţii au făcut fală armatei române.

Radu Dobriţoiu: Pot spune şi eu acelaşi lucru, pentru că am fost alături de aceste trupe de elită, de specialiştii din Brigada de la Buzău şi nu numai în Irak, şi în Afganistan. Euroatlantica la final. Invitaţi în această ediţie au fost generalul Decebal Ilina şi colonelul Ion Petrescu. La revedere.


Etichete Radu DobritoiuGeneral Decebal Ilinacolonel Ion PetrescuRadu DobriţoiuBrigada BuzăuDivizie Buzău

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live