Strategii americani, printre perdanţii alegerilor din Israel

Cele mai mari partide din Israel, atât de la dreapta eşichierului politic cât şi de la stânga lui, s-au bazat pe consultanţi din SUA pentru a le modela campaniile electorale.

Joshua Mitnick, corespondentul cotidianului The Christian Science Monitor, care a acoperit a doua Intifadă palestiniană, retragerea în 2005 a Israelului din Gaza, ca şi războiul din Gaza din 2008-2009, scrie că dacă doi din cei mai mari perdanţi ai alegerilor au fost partidul Likud al lui Benjamin Netanyahu, şi Partidul Muncii al lui Shelly Yachimovici, acum, după ce au jucat roluri de VIP în alegerile israeliene începînd cu anul 1996, consultanţii americani sunt blamaţi pentru eşecurile celor două părţi opuse ale spectrului politic, lăsînd deschisă întrebarea dacă expertiza lor mai este necesară.

De pildă Arthur Finkelstein, un veteran american al campaniilor politice conservatoare în întreaga lume, care l-a ajutat şi pe dl Netanyahu să cîştige cu 17 ani în urmă folosind tema divizării Ierusalimului ca una de atac împotriva israelienilor moderaţi, este acum acuzat de a fi făcut în mod greşt presiuni pentru o campanie comună a partidului Likud cu a celui ultranaţionalist Israel Beiteinu.

În loc de a-şi fi sporit reciproc sprijinul electoratului,ele au pierdut cîteva locuri în Knesset,de la 42 de locuri combinate la 31.

Ultranaţionaliştii au alienat baza electoratului Likud

Joshua Mitnick crede că alianţa cu secularul Avigdor Lieberman, care a fondat în 1999 partidul Israel Beiteinu pentru a crea o platformă pentru imigranţii din Rusia care sprijină linia dură în negocierile cu Autoritatea Palestiniană, a alienat mare parte din baza tradiţională a electoratului partidului Likud.

George Birnbaum, strategul care lucrează cu dl.Finkelstein a recunoscut dezamăgirea pe care a produs-o campania, dar a replicat că nimic nu este perfect.

El argumentează că sondajele interne au arătat rezultate mai favorabile cu numai o săptămînă înaintea alegerilor şi că nici un pollster nu a putut prezice ascendenţa extraordinară a vedetei TV Yair Lapid, care s-a plasat pe locul doi, smulgînd din voturile Likud.

De cealaltă parte a spectrului, Stanley Greenberg, un veteran al campaniilor prezidenţiale în SUA, care l-a ajutat pe Ehud Barak să-l înfrîngă în 1999 pe Benjiamin Netanyahu, nu a avut succes, de această dată, cu partidul Muncii, care a căzut de pe locul doi pe care îl dădeau sondajele, pe un distant loc trei în votul final.

Liderul partidului Muncii, d-na Yachimovich, a fost criticată de analişti,între altele,pentru a fi condus o campanie care a ignorat afacerile externe.

America exportă democraţia

Nu însă toţi consultanţii americani au eşuat.

Chiar marele cîştigător moral al alegerilor, Yair Lapid şi partidul său de centru, Yesh Atid, a primit consultanţa strategului american Mark Mellman, care aprecia în luna decembrie că sondajele de opinie subestimau şansele clientului său.

Într-un interviu pentru un canal israelian de ştiri, Mark Mellman a arătat că ”unul din puţinele lucruri pe care America încă le exportă este democraţia.”

Pe de altă parte,o consultantă cu vechime din Israel, Eyal Arad, crede că problema reală a a alegerilor din acest an a fost mai marea dificultate de a face marketingul marilor partide tradiţionale din Israel în mijlocul unei atmosfere de rebeliune a alegătorilor, ceea ce a favorizat partidele noi şi mici în faţa ”establishmentului”, adică în faţa partidelor Muncii şi Likud.

Or, parte a problemei consultanţilor americani este aceea că ei sunt legaţi de partidele mari pentru că numai ele îşi pot permite să-i plătească.

Aceştia lucrează, deci, pentru partide care nu sunt în poziţia de a cîştiga noi voturi, ci în aceea de a pierde voturi pentru că, spun analiştii, populaţia israeliană s-a săturat de ele, atît de partidul din partea stîngă cît şi de cel din partea dreaptă a eşichierului.