Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: "ANTENA PARTIDELOR PARLAMENTARE" (emisiune conf.Legii 41/1994) Marţi, 26 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobriţoiu

9 Iunie 2012
Vizualizari: 2672
Comentează add

Ultimele evoluţii din Orientul Mijlociu.

Situaţia din Siria

radu-dobritoiu

Foto: Reuters Arhivă.

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu.

Bună seara! O ediţie "Euroatlantica" dedicată situaţiei din Siria şi evoluţiei din Orientul Mijlociu, problematică dominată, în aceste zile, de acţiunile regimului autoritar de la Damasc. Alături de invitaţii mei din această seară, vă invit să rămâneţi pe frecvenţele programului Radio România Actualităţi pentru a asculta "Euroatlantica", emisiune de geopolitică şi geostrategie. Alături de mine, în Studioul 31, se află col. (r) Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare, analist militar şi editorialist la "Ziua veche". Bună seara, domnule colonel!

Ion Petrescu: Bună seara! Şi sperăm să avem o emisiune răcoroasă, totuşi.

Realizator: Mulţumiri pentru că participaţi din nou la emisiunea "Euroatlantica". Un alt prieten al emisiunii "Euroatlantica", alături de mine, în Studioul 31, este Dorin Matei, doctor în istorie, redactor-şef la prestigioasa revistă "Magazin istoric". Bună seara!

Dorin Matei: Bună seara!

Realizator: Vă mulţumesc că ne onoraţi, din nou, cu participarea dumneavoastră la emisiunea "Euroatlantica". Aşadar, Siria, ţară care se află în pragul unui război civil, o situaţie tensionată care persistă de mai multe luni, o primăvară care s-a stârnit  târziu la Damasc şi care, până acum, a fost înăbuşită în sânge de regimul autoritar al lui Bashar al-Assad. Violenţele izbucnite în Siria, în martie 2011, s-au soldat până acum, conform activiştilor pentru drepturile omului, cu peste 13.000 de morţi. Ieri, mediatorul internaţional Kofi Annan a declarat, în faţa Consiliului de Securitate al ONU, că va deveni necontrolabilă criza din Siria, dacă presiunea internaţională asupra Damascului nu va produce rapid rezultate. Pe de altă parte, Rusia anunţă că va bloca în Consiliul de Securitate ONU orice text care ar autoriza o intervenţie străină în Siria, în timp ce SUA condamnă masacrul revoltător comis în provincia siriană Hama, context în care secretarul de stat american, Hillary Clinton, îi recomandă preşedintelui sirian, Bashar al-Assad, să predea puterea şi să părăsească ţara. Domnilor invitaţi, stimaţi ascultători, vă propun, pentru început, să ascultăm o sinteză cu ultimele evoluţii din Siria: atacuri aeriene, bombe cu sulf, utilizate de trupele loiale lui Bashar al-Assad.

Corespondenţă de la Ierusalim - Reporter: Dragoş Ciocîrlan - Situaţia din Siria se degradează, potrivit observatorilor internaţionali. Ieri, media opoziţiei a afirmat că aviaţia ar fi utilizat produse chimice cu miros de sulf. Mărturiile provin din localităţile Daraa, în sud, şi Idlib, în nordul ţării. Pe internet au fost postate imagini care arată un nor alb în formă de spirală, fără să poată fi confirmat locul. În plan diplomatic, ambasadorul Siriei la Naţiunile Unite, Bashar al-Jafari, afirmă că imaginile difuzate de televiziunile arabe despre masacrele de la al-Kabir nu ar fi autentice. Este atac aerian cu elicoptere şi avioane de luptă asupra oraşului Talbisa. Acest oraş are peste 50.000 de locuitori, majoritatea civili, şi câţiva membri ai armatei siriene libere "al-Jaish al-Hur". Postul de televiziune "al-Arabiya" a obţinut imagini exclusive ale transportului victimelor atacului armatei regimului sirian asupra oraşului Talbisa. "Priviţi, acestea sunt schije în urma atacului din 7 iunie, la Talbisa. Dumnezeu este mare!". De cealaltă parte, televiziunea de stat siriană susţine că sute de terorişti înarmaţi ar fi atacat populaţia civilă. Secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, avertizează asupra pericolului unui război civil în Siria. Există temerea că observatorii ONU nu ar mai putea fi menţinuţi în zonă, în condiţiile în care forţele regimului Assad continuă să utilizeze toate mijloacele pentru a împiedica reprezentanţii ONU să ia contact cu populaţia civilă. Se pare că doar astăzi observatorii ONU au reuşit să ajungă la al-Kabir. Emisarul Ligii Arabe şi al ONU, Kofi Annan, acuză regimul sirian că a provocat eşecul iniţiativei sale de pace. El avertizează că, dacă nu vor fi exercitate presiuni internaţionale, masacrele vor continua. Ambasadorul israelului la ONU, Ron Prosor, a acuzat, în Adunarea Generală, Siria şi aliaţii săi - Iranul şi miliţiile şiite Hezbollah - pentru responsabilităţi în masacrele de la Hula şi al-Kabir. Adresându-se direct populaţiei siriene, Ron Posor a spus că, în numele Israelului şi al poporului evreu, "suntem cu voi".
Mordechai Kedar, analist pentru Orientul Mijlociu, de la Centrul pentru Studii Strategice BESA, Universitatea Bar-Ilan: Cu fiecare zi care trece, regimul lui Assad se apropie de sfârşit. Nu pot spune cât va mai dura - zile, săptămâni sau luni -, dar ceea ce este foarte clar, faptele acestui regim îl vor duce în lada de gunoi a istoriei.

Realizator: Un reportaj foarte sugestiv despre situaţia din Siria, imagini sonore în această corespondenţă semnată de Dragoş Ciocîrlan, specialistul Radio România în problematica Orientului Mijlociu. Domnilor invitaţi, ce putem spune după acest material, pentru început de emisiune. Domnule colonel Ion Petrescu...

Ion Petrescu: În primul rând, aş propune să actualizăm această corespondenţă, altfel impresionantă, bogată şi în efecte sonore reale, conform tensiunii din zonă; sunt mutaţii de ultimă oră care trebuie cunoscute. Mai concret, în dorinţa de a spori presiunea asupra Moscovei, secretarul de stat Hillary Clinton a trimis, joi, la Moscova un înalt oficial al Departamentului de Stat, care este specializat pe problema siriană. Ambasada SUA la Moscova nu a confirmat, nici nu a comentat această sosire; la fel, Ministerul de Externe rus. Cert este că sunt tratative intense, chiar 24 de ore din 24, atât cu partea rusă, cât şi cu partea chineză, şi se caută - şi acesta este semnalul bun - o soluţie care să evite intervenţia militară. Când am vorbit de intervenţia militară, am avut în vedere o luare de poziţie americană la nivelul ambasadorului SUA în Consiliul de Securitate, care a enunţat ipoteza în cazul în care Consiliul de Securitate al ONU nu emite o rezoluţie care să autorizeze o soluţie care să ducă la înlăturarea actualului preşedinte sirian, se poate repeta o formulă care a mai fost folosită şi în alte situaţii şi se poate acţiona unilateral. Personal, nu cred că se va acţiona aşa, deoarece sunt semnale foarte clare date şi de către Rusia că se distanţează de actualul preşedinte sirian. Ba mai mult, ministrul adjunct de externe, Mihail Bogdanov, tot joi, a afirmat că o preluare, în Siria, a modelului yemenit, prin care, la începutul acestui an, preşedintele Yemenului a cedat puterea vicepreşedintelui poate fi repetată în Siria, cu condiţia să fie negociată de sirieni, de părţile implicate, şi să fie acceptată. Se pare că se conturează o asemenea soluţie, altfel nu s-ar explica de ce tocmai pe data de 6 iunie, deci acum două zile, printr-o mişcare surprinzătoare, actualul preşedinte Assad a numit un nou premier, Riyad Hijab, care are toate atribuţiile comparabile cu cele pe care le avea vicepreşedintele Yemenului şi care poate fi o punte, un interimar până când se va găsi o formulă de organizare, ulterioară plecării preşedintelui Assad, de alegeri. Deci, cred că la ora actuală, dincolo de nenoricirile la care asistăm, şi Rusia, şi China, şi SUA sunt interesate în găsirea unei soluţii - şi aici o citez pe Hillary Clinton, care a spus: "Trebuie găsită formula prin care preşedintele Assad să predea puterea". Această predare a puterii aminteşte de formula pe care ministrul adjunct de externe rus o pomenea: modelul yemenit.

Realizator: Din păcate, iată, în secolul XXI se întâmplă atrocităţi inimaginabile în Siria, în timp ce marile puteri nu reuşesc să găsească rapid o soluţie şi să se înţeleagă între ele pentru a ajunge la un compromis pentru a opri aceste masacre. Domnule Dorin Matei, să încercăm să privim din interiorul Siriei ceea ce se întâmplă acolo. Populaţia arabă din acea zonă şi mai ales unde sunt conflictele cele mai aprinse şi unde se poate deja vorbi de un război civil, populaţia arabă de acolo este obişnuită şi cu luptele, este obişnuită fiecare familie să aibă şi o armă în casă. Aşadar, nu cred că vor rămâne indiferenţi la ceea ce se întâmplă, la uciderea rudelor, familiilor ş.a.m.d. de către regimul  Bashar al-Assad, cu atât mai mult cu cât mulţi dintre ei au familii şi legături peste graniţe în celelalte state arabe. Să încercăm aşadar să privim şi din punctul de vedere al tradiţiei populaţiei arabe de acolo şi, din ce se întâmplă acolo, cum puteţi dvs explica ce se întâmplă?

Dorin Matei: În primul rând să nu uităm că, pe lângă tradiţiile pe care le aminteaţi, în Siria există şi o tradiţie a represiunii şi a masacrelor.

Realizator: Da.

Dorin Matei: În vremea tatălui lui Bashar, în vremea lui Haffez Al-Assad, în februarie 1982, au murit vreo 30 de mii de oameni într-o represiune pusă la cale de regimul Assad-tatăl şi care n-a stârnit niciun fel de reacţie în lumea occidentală. În al doilea rând, ar fi bine să precizăm că familia Assad face parte dintre alawiţi, una dintre sectele şiite, şi e în opoziţie inclusiv religioasă cu sunniţii. Sunniţii sunt ramura ortodoxă, ca să spunem, a islamului. Şiiţi sunt ramura desprinsă imediat după profetul Mohamed.

Realizator: Ali, şi care cred în profetul Ali...

Dorin Matei: Şi care sunt mult mai radicali decât sunniţii.

Realizator: Situaţie pe care am întâlnit-o şi în Irak, pentru că şi acolo există o majoritate şiită.

Dorin Matei: Sigur că da, în toată zona asta din Iran unde sunt majoritari şiiţi până inclusiv în Libia. Se întâlnesc cele două ramuri.

Realizator: Culmea e că şi şiiţii sunt împărţiţi în două ramuri distincte.

Dorin Matei: O altă idee pe care din păcate am senzaţia că cel puţin noi, occidentalii n-o prea luăm în seamă e faptul că situaţia din Siria, de exemplu, nu se poate compara cu situaţia din ţările est-europene din 1989. O serie de comentatori occidentali au insistat la un moment dat pe ideea că totuşi populaţia de acolo este nemulţumită, dar regimul lui Assad încă nu şi-a pierdut o anumită susţinere, fie măcar şi din teamă, din spaima de ceea ce ar putea urma după căderea lui Assad. Există apoi..., "Der Spiegel" făcea acum două zile un reportaj foarte interesant despre profiturile pe care le scot o serie de afacerişti în urma embargoului impus de UE.

Realizator: Afacerişti locali.

Dorin Matei: Afacerişti locali.

Realizator: Privind din interiorul Siriei în acest moment.

Dorin Matei: Sigur că da, oameni care au foarte mult de profitat de pe urma actualei situaţii, în aşa fel încât, neavând la dispoziţie ceea ce poate au serviciile secrete, analize mult mai profunde ale situaţiei, este hazardat să vorbeşti de o ridicare în masă a populaţiei împotriva regimului Assad. Există aceste masacre, indiscutabil, sunt conflicte între sunniţi şi şiiţi. E un regim care sigur că va cădea la un moment dat, nu Assad e miza aici, în Siria, dar cred că lucrurile sunt mult mai complicate decât în Libia - şi o comparaţie între situaţia din Libia şi cea din Siria nu prea s-ar susţine.

Realizator: Şi actorii sunt diferiţi.

Dorin Matei: Sunt mult mai mulţi.

Realizator: Ca şi roluri principale şi roluri secundare

Dorin Matei: Exact, rolurile secundare sunt mult mai multe decât în Libia. Iar Rusia nu cred că va ceda aşa uşor, pentru că e ultimul ei punct de sprijin în lumea asta.

Realizator: Să le precizăm ascultătorilor că Rusia controlează şi are acces la o bază navală maritimă pe ţărmurile Siriei.

Dorin Matei: Da, singura pe care o mai are în zonă; şi apoi e şi o chestie de prestigiu. Putin de-abia a preluat preşedinţia. El e în curs de a duce mai departe un plan început cu primul lui mandat. El reprezintă o anumită facţiune din societatea rusă, serviciile secrete, puterea militară, care şi-au propus nu o restaurare a URSS, că aşa ceva nu se mai poate, dar o recâştigare a unor zone, a unor zone de adâncime strategică către graniţele fostului URSS, care să dea generalilor ruşi o stare de linişte mai mare, pentru că totuşi se apropiaseră foarte mult frontierele şi de Petersburg, şi de Moscova. De asta sunt foarte curios ce va obţine Putin în final. Sigur că, repet, Assad va pleca, mai devreme sau mai târziu, nu se pune problema asta, dar nu cred că vor ceda Siria atât de uşor.

Ion Petrescu: Aş interveni un pic cu două chestiuni.

Realizator: Tot dintr-o privire dinspre interior, v-aş ruga, ca după aceea să trecem la actorii regionali importanţi.

Ion Petrescu: Preluam o idee a domnului profesor, în sensul că cum poate fi comparată acum situaţia internă din Siria şi există o opinie în Berlin conform căreia situaţia din Siria poate fi comparată cu situaţia din 1917 în Rusia şi cu cea din 1933 din Germania, prin natura milităroasă a actualului regim şi prin represaliile care ştim că au avut loc până acum. În acelaşi timp, are dreptate invitatul dvs, în sensul că Rusia îşi negociază viitorul, fiind conştientă că, dacă acum nu face o mutare, viitoarea conducere, indiferent cine va fi, nu va uita ajutorul puternic, inclusiv armament masiv trimis actualului regim, şi este vorba de baterii de rachete care au întărit forţele aeriene şi forţele capabile să reziste loviturilor aeriene ale eventualei coaliţii care poate să fie a Ligii Arabe împotriva actualului regim şi Putin are primul interes să se distanţeze treptat, dar ferm, ca să rămână în zonă cu viitoarea conducere.

Dorin Matei: El a şi negat, de astfel, orice ajutor militar furnizat Siriei.

Realizator: Cum am spus la începutul emisiunii, a cerut să nu se...; şi a spus că nu este de acord cu nicio intervenţie străină militară pe teritoriul Siriei. Să ne referim acum la doi actori importanţi din regiune, vorbeam mai devreme şi înaintea emisiunii de Turcia şi bineînţeles de Iran. Sunt două puteri cu influenţe diferite.

Dorin Matei: Două puteri regionale care au scăpat de presiunea Rusiei, a URSS. Şi Turcia, şi Iranul nu mai sunt sub ameninţarea pe care au trăit-o în ultimii 50 de ani.

Realizator: Turcia, un mare actor regional şi din punct de vedere militar şi diplomatic.

Dorin Matei: Da şi cu o economie care nu pare a fi afectată de criză, dar şi ea cu probleme interne destul de puternice.

Realizator: Şi cu o problemă împărtăşită, comună cu Siria, problema kurdă.

Dorin Matei: Da.

Ion Petrescu: Aş puncta, dacă îmi îngăduiţi, pe zona turcă există o declaraţie de ieri a premierului Erdogan care a fost preluată de presa turcă de astăzi. În esenţă, el spune că zilele preşedintelui Assad, în sensul prezenţei sale la putere, sunt numărate, că a stat de vorbă telefonic cu liderii Rusiei, nu nominalizează. Că se va întâlni cu ei în continuare şi că trebuie să se înţeleagă că un conducător care este cauzatorul morţii a 13 mii de conaţionali, dintre care 2.000 numai după venirea căştilor albastre în Siria, nu mai poate să rămână acolo. Fermitatea declaraţiei premierului turc arată că Turcia va juca un rol important în procesul de tranziţie de la actuala putere la puterea interimară care, sigur, va avea, ca şi în Egipt, rolul de a gestiona situaţia. Iranul, pentru că l-aţi menţionat, are acum alte bătăi de cap. Este vorba de întâlnirea din data de 18 şi 19 iunie de la Moscova, în care se va aşeza la masă cu SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Rusia şi China, dintre care doar două ţări, Rusia şi China, o susţin încă public, dar să nu uităm că la întâlnirea de la Beijing dintre preşedintele Iranului, Mohammed Ahmadinejad, şi premierul chinez, Wen Jiabao, conform imaginilor filmate şi fotografiate, s-a observat la oficialul chinez o răceală, iar în esenţă declaraţia liderului chinez este că în Orientul Mijlociu China nu mai vede necesitatea să mai apară vreo ţară care să deţină arme nucleare. O atenţionare foarte clară la adresa Iranului, ca să manifeste flexibilitate în dialogul ultim, ultima şansă de la Moscova, pentru că de la 1 iulie vor intra în vigoare sancţiunile puternice împotriva acestui stat.

Realizator: Domnule Dorin Matei, aş dori să insistăm pe Turcia, pentru că este un actor important acolo şi cu o dorinţă foarte accentuată de a se impune în regiune şi de a nu se trece peste cuvântul administraţiei de la Ankara. Cum credeţi că va accepta Turcia o eventuală soluţie, hotărâtă la nivelul marilor puteri, pentru că acolo, în regiune, Turcia este puterea care ar trebui să decidă din punctul de vedere al Ankarei.
Dorin Matei: Nu cred că Turcia are suficientă forţă să hotărască ea, să decidă ce se va întâmpla cu Siria. Interesele sunt mult prea mari peste Turcia, însă indiscutabil Turcia, cum spuneam, scăpând de această presiune a Rusiei, şi-a permis în timpul celui de al doilea conflict din Irak să refuze să participe şi să refuze să acorde facilităţile aeroportuare pentru avioanele americane care zburau către Irak, deci...

Realizator: Să facem o precizare: nu militarii, nu armata au refuzat...

Dorin Matei: Vorbim de Turcia.

Realizator: Vorbim de deputaţi, vorbim de politicienii turci, care la doar patru voturi nu au aprobat deschiderea frontului de nord, şi atunci, eu îmi aduc bine aminte pentru că eram corespondent la Ankara şi în Turcia, armata chiar a fost pe punctul de a da o nouă lovitură de stat pentru...

Dorin Matei: Nu faceţi decât să subliniaţi problemele pe care le are Turcia: putere regională importată, ţară cu economie puternică, dar care are în interiorul ei destule probleme. Dar rămâne faptul că pentru prima oară Turcia a avut o altă poziţie decât SUA, aliatul ei din NATO într-o problemă care ar fi trebuit să fie pe aceeaşi poziţie.

Realizator: A fost pentru prima dată când armata a pierdut în Turcia mult din puterea pe care o avea până atunci şi pe care şi-o demonstrase.

Dorin Matei: Cel puţin în aparenţă, nu ştiu în realitate cum stau lucrurile. Conflictul dintre puterea politică şi puterea militară continuă.

Realizator: Deci generalii care au fost arestaţi acum au legătură cu acele momente la care vă referiţi, atunci...

Dorin Matei: Armata nu a reacţionat atunci, cel puţin nu a dus până la capăt o posibilă reacţie. Sigur că premierul Erdogan e foarte vocal tocmai pentru că vrea să sublinieze rolul regional pe care trebuie să-l joace Turcia. Dar rămâne de văzut ce se va hotărî la Moscova şi nu cred că, dacă se va hotărî ceva ce nu-i va conveni parţial sau total Turciei, Turcia va putea să schimbe lucrurile.

Realizator: Da, dar are şi alte mijloace cu care...

Dorin Matei: Probabil că se vor lua în calcul atunci când se va discuta dacă la Moscova se va tranşa chestiunea, mă îndoiesc. Iranul nu face decât să-şi ducă o politică începută de pe vremea safavizilor. El de atunci visează... Ayatollahul nu face decât să continue politica şahului. Iar Iranul are o armă destul de puternică cu care poate şantaja lumea occidentală. El poate mina oricând apele Ormuz...

Realizator: Strâmtoarea Ormuz.

Dorin Matei: Şi singurul care poate să-l împiedice să facă lucrul ăsta sunt SUA. Or, SUA nu cred că au intenţia în clipa de faţă să se mai angajeze în vreun conflict militar. Sigur că există o a treia putere regională, n-am amintit-o, Israelul.

Realizator: Bineînţeles.

Dorin Matei: Care, potrivit unor comentatori, tot aşa, occidentali, ar fi intrat în a treia fază strategică. A avut o primă fază strategică până în anul '73, când depindea de ajutorul american în lupta cu statele arabe, a urmat apoi pace cu Egiptul, când s-a putut descurca fără să mai depindă foarte mult de ajutorul american, se apreciază că acum, în a treia fază strategică, iarăşi e foarte dependent Israelul de ajutorul american. Israelul presează pentru o ripostă pentru a curma din faşă un eventual program militar nuclear iranian. Pe de altă parte, există şi o analiză care compară comportamentul nuclear, ca să spun aşa, al Iranului cu cel al Coreei de Nord, adică Iranul nu dezvoltă o armă, dezvoltă un program. Atâta vreme cât nu dezvoltă o armă care poate fi trimisă la ţintă, statele americane...

Realizator: Nu poate fi acuzat...

Dorin Matei: SUA nu intervin şi sunt foarte maleabile, încercând să-i menţină...

Realizator: Să pondereze.

Dorin Matei: Să pondereze. Se pare că e un joc pe care l-ar urma după exemplul Coreei de Nord.

Ion Petrescu: Aş interveni cu două chestiuni, dacă îmi îngăduiţi, în completarea celor spuse de domnul profesor. În primul rând că o plecare de la putere de la Damasc a preşedintelui Assad în mod cert ar repoziţiona Rusia în raport cu noua conducere şi, în raport de cine va veni în fruntea Siriei, se va confirma extracţia din zonă totală sau parţială a Rusiei. Mă refer la faptul că contractele de armament probabil că nu vor fi continuate cu Rusia, baza militară de la Tartus rămâne sub semnul întrebării, şi aşa ea nu este folosită la ora actuală de către flota militară sovietică, este doar un simbol şi ceea ce dorea pe plan energetic să facă Moscova poate ca să fie preluat de către societăţile occidentale. În acest context apare un element de noutate. Faptul că Siria va fi scoasă din trioul Hamas-Siria-Iran, iar Iranul rămâne cu o influenţă în Irak pe care o cunoaştem şi o ştiţi prea bine că aţi fost corespondent acolo şi aţi transmis lucruri extrem de interesante pe zona aceasta de sciziparitate religioasă, s-ar putea ajunge la o detensionare. În acelaşi timp vorbeaţi de oportunitatea sau nu a unui conflict cu Iranul. Viaţa demonstrează şi postul de televiziune CNN a transmis ieri câteva relatări interesante, a căror idee este că un război declanşat cu o lună înainte de alegerile prezidenţiale garantează actualului preşedinte continuitatea la Casa Albă şi, dacă Iranul nu va fi înţelept, la Moscova, acum să fie flexibil, va intra în faza de sancţiuni. La rândul său, aşa cum foarte bine aţi spus, va bloca Strâmtoarea Ormuz, creează singur scenariul ca America, la momentul oportun, după ce lumea va fi deranjată nu de declaraţiile Teheranului, nu de discursurile, altfel liniştite, ale ayatollahului, ci de măsura suspendării livrărilor de petrol, şi e vorba de 40% din cantitatea de petrol a lumii.

Realizator: Mondială.

Ion Petrescu: Da. Să nu uităm că, dacă comparăm Iranul cu SUA, în timp ce Iranul are 10% din bogăţia mondială de petrol, SUA nu au decât 2%, deci este o disproporţie foarte clară cu motivaţii energetice clare. În acest context, China şi Rusia nu pot să facă decât să întârzie o posibilă recurgere la forţa militară de către SUA. Depinde foarte mult - şi acum îşi joacă cartea Putin, la Moscova, dacă reuşeşte, după întâlnirea pe care şi el a avut-o cu Ahmadinejad la Beijing, să-l convingă să se ajungă la o soluţie flexibilă. Puţin probabil.

Realizator: Domnule colonel, daţi-i voie istoricului să vă evoce un episod în care, tot aşa, un preşedinte a considerat că o acţiune militară în Iran - un preşedinte american - în preajma alegerilor poate aduce succesul şi i-a adus scădere. E vorba de preşedintele Carter şi de acţiunea eşuată pentru eliberarea ostaticilor de la Teheran. Şi s-a dovedit ulterior că eşecul s-a datorat în bună parte şi contribuţiei republicanilor. Sunt încurcate căile politicii internaţionale.

Ion Petrescu: Am să vă replic, pentru că totuşi am dreptul la replică, am să vă readuc aminte o greşeală a tatălui lui Bush, tatăl lui Bush, deci primul preşedinte Bush, este că a încheiat războiul la timp. Dacă îl mai lăsa un an de zile, era reales.

Dorin Matei: Da, oricum lucurile sunt foarte complicate şi,daţi-mi voie să introduc în discuţia noastră un element care ţine tot de situaţia internă a Siriei. E vorba de o vizită anunţată a unchiului lui Bashar al-Assad, Rifaat al-Assad. După ce a făcut o vizită în Arabia Saudită urmează să meargă la Moscova, pentru că ruşii sunt foarte atenţi cu situaţia opoziţiei interne, consideră că Occidentul ajută prea mult acel Consiliu Naţional sirian, consideră că sunt şi alţi reprezentanţi ai opoziţiei care ar trebui luaţi în calcul - iată acest unchi al lui Assad, care va face o vizită la Moscova, mai sunt şi alţii, alţi sirieni din opoziţie care au făcut vizite la Moscova, deci cărţile se joacă.

Ion Petrescu: Aveţi dreptate, pentru că armata Siriei libere, care este formată din cei care au evadat din armata lui Assad, nu se subordonează Consiliului Naţional sirian.

Realizator: Vin în actualitate cu o ştire primită de la colegii mei de la Radiojurnal, o ştire de actualitate: 18 persoane au fost ucise astăzi în Siria, unde au avut loc noi violenţe între armată şi rebeli, a anunţat Observatorul sirian pentru drepturile omului, citat de France Presse. În acelaşi timp, manifestaţiile de protest contra regimului preşedintelui Bashar al-Assad au continuat în mai multe regiuni ale ţării, sub sloganul care s-a consacrat săptămâna aceasta, "Revoluţionari şi comercianţi, umăr lângă umăr, spre victorie". Protestatarii şi-au exprimat exasperarea faţă de ineficienţa comunităţii internaţionale, incapabile, în opinia lor, să găsească o soluţie pentru a pune capăt violenţelor în Siria. După ce secretarul general al ONU Ban Ki-moon, a avertizat aseară că pericolul unui război civil în Siria este cât se poate de real şi iminent, Crucea Roşie Internaţională a anunţat că peste 1,5 milioane de sirieni au nevoie de ajutor umanitar. Comisia Europeană a aprobat astăzi alocarea a 23 de milioane de euro pentru ajutorarea populaţiei şi a refugiaţilor sirieni care se află în taberele din Liban şi Iordania, transmite France Presse. Aşadar, din nou vorbim despre exasperarea populaţiei faţă de ineficienţa comunităţii internaţionale. Iată, noi vorbim despre ipotetice acţiuni ale Statelor Unite, pe fondul campaniei electorale din Statele Unite, de interesele Moscovei, de ceea ce-şi doreşte Turcia în regiune, dar populaţia de acolo în acest timp suferă şi, iată, comunitatea occidentală care dezaprobă ceea ce se întâmplă acolo nu găseşte un numitor comun pentru a opri cât mai repede vărsarea de sânge din Siria. Să vedem care este poziţia Statelor Unite. Statele Unite doresc impunerea de sancţiuni suplimentare pentru regimul Bashar al-Assad, probabil este singura voce foarte puternică împotriva acestui regim şi care dispune şi de pârghiile necesare. Aşadar, Statele Unite doresc inclusiv posibile blocade aeriene, maritime sau terestre.

De la Washington transmite pentru "Euroatlantica" Ani Sandu.

Reporter: Statele Unite acţionează pe mai multe fronturi în acest moment în ceea ce priveşte Siria. Unul dintre ele vizează impunerea de sancţiuni suplimentare regimului lui Bashar al-Assad, pentru a-i tăia resursele financiare. Astfel de sancţiuni au fost impuse recent de americani, dar miza este ca ele să vină din partea întregii comunităţi internaţionale. Secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner, a avansat săptămâna aceasta la o reuniune a grupului "Prietenii Siriei", care a avut loc la Washington, posibilitatea ca sancţiuni suplimentare să fie impuse apelând la capitolul 7 al Cartei Naţiunilor Unite. Acesta prevede că, în caz de ameninţări la adresa păcii şi acte de agresiune, Consiliul de Securitate ONU poate decide să rupă complet relaţiile economice şi diplomatice şi comunicaţiile de orice tip cu o anumită ţară. Potrivit aceluiaşi capitol, pot fi luate şi măsuri care să utilizeze forţa, cum ar fi blocade sau operaţiuni militare pe căi aeriene, maritime sau terestre. Reprezentanţii SUA au spus din nou însă că nu urmăresc o intervenţie militară în Siria. A doua modalitate prin care Statele Unite urmăresc să pună capăt violenţelor din Siria este convingerea Rusiei să nu se mai opună unor măsuri la adresa regimului lui Bashar al-Assad în Consiliul de Securitate ONU. Secretarul de stat Hilary Clinton a spus zilele acestea că nu crede afirmaţiile Rusiei cum că este neutră în conflictul sirian, adăugând că Rusia e văzută la nivelul Naţiunilor Unite şi al întregii lumi drept susţinătoare a regimului lui Assad. Reprezentanţi ai Departamentului de Stat american spun că un alt lucru despre s-a discutat în ultima perioadă este necesitatea unei coordonări între ţările care ajută în mod direct opoziţia din Siria. Discuţiile pe această temă vor continua la mijlocul acestei luni la Istanbul împreună cu reprezentanţi ai opoziţiei siriene. Secretarul de stat american, Hilary Clinton, a condamnat noul masacru din Siria de săptămâna aceasta, numindu-l un act scandalos de violenţă, care demonstrează că în Siria nu va fi pace atât timp cât Bashar al-Assad este la putere.
*
Realizator: Statele Unite doresc ca Rusia să fie mai înţelegătoare în privinţa Siriei şi să adopte o poziţie radicală faţă de regimul Bashar al-Assad. Domnule col. Petrescu...

Ion Petrescu: Da, dar nu aşteaptă neapărat OK-ul Moscovei, pentru că la Istanbul a fost o reuniune unde Hillary Clinton a avut în faţă diplomaţi occidentali şi din ţările arabe, ceea ce arată că este puternic luată în calcul acţiunea statelor Ligii Arabe. Dacă facem o comparaţie, care nu este doar a mea, într-un fel se raportau statele membre ale Ligii Arabe la Libia, în alt fel se raportează la Siria şi scenariul pe care îl spune presa turcă - în cazul în care se ajunge la o intervenţie militară cu forţe asigurate strict de statele Ligii Arabe, aici apare surpriza, nici Rusia, nici China nu au interes faţă de statele arabe cu care au relaţii economice, cu care au destule profituri să se opună dorinţei acestora de a reglementa situaţia din Siria. S-ar putea ca această carte a Ligii Arabe de data aceasta să joace un rol important. Este luată în calcul şi de Statele Unite, convine şi Occidentului, pentru că nu se va implica pe plan militar, şi în acelaşi timp creează un element de presiune la nivelul Kremlinului şi la nivelul Beijingului că dacă la Consiliul de Securitate nu se ajunge exact cum vor Statele Unite la o rezoluţie în care şi Rusia şi China să contribuie, aici este un pariu al lui Putin. Putin s-a prezentat în alegeri şi va spune că nu va repeta greşeala lui Medvedev de a se abţine de la vot şi datorită abţinerii de la vot s-a ajuns la intervenţia în Libia. Este o ambiţie. Rămâne de văzut dacă această ambiţie va fi soluţia optimă pentru ca Rusia să rămână în relaţii bune şi cu viitoarea conducere din Siria.

Realizator: Domnule Dorin Matei, totuşi credeţi că Liga Arabă se poate implica inclusiv printr-o acţiune militară în Siria?

Dorin Matei: Exact asta aş fi vrut să comentez.

Realizator: Eu sunt pesimist...

Dorin Matei: Cred că rămâne un element de presiune deocamdată...

Realizator: Diplomatică mai degrabă. 

Dorin Matei: Da. Gândiţi-vă că totuşi Siria este foarte aproape de Liban. Intervenţia în Libia a fost mult mai uşor de făcut, e ca şi cum ai juca popice într-o sală în Libia şi în Siria joci popice într-un muzeu de porţelan. E mult mai riscant. Se poate întinde foarte repede.

Realizator: Poate ricoşa...

Dorin Matei: Ricoşa, e foarte complicat, plus că trebuie să ai de-a face cu o Ligă Arabă care să fie foarte unită...

Realizator: Şi cu o voce comună.

Dorin Matei: Exact, să vorbească pe o singură voce...

Realizator: ...puternică, pe o singură voce, ceea ce nu există.

Dorin Matei: Cred că esenţial aici e să nu pierdem din vedere ansamblul problemei. Aici nu e vorba de Assad, de masacre, e vorba de încercarea Chinei şi a Rusiei de a ţine, de a crea probleme Statelor Unite, ca să nu aibă timp să se ocupe nici de Rusia, nici de China. Efortul pe care îl fac de ani buni ambele ţări, încercând..., sigur, profitând şi de ce s-a întâmpla după 11 septembrie 2001...

Realizator: Un efort comun de a băga băţul prin gard, ca să ne exprimăm într-un fel colocvial. 

Dorin Matei: Băţul prin gard, de a-i da altă ţintă, pentru că până în 11 septembrie 2001 SUA reuşiseră, aşa, ca şi cum decojeşti o ceapă, să ia câte o felie, câte o felie din fostul URSS, ajunseseră chiar foarte aproape de Ucraina şi Georgia. După 11 septembrie 2001, după conflictul din Irak, implicarea în Afganistan ş.a.m.d, nu au mai avut timp să se ocupe şi Rusia a reuşit să revină. În 2008 a dat acel semnal foarte puternic în Georgia, în Ucraina s-a terminat cu revoluţia portocalie. China, la rândul ei, China e departe de a se putea compara într-o înfruntare pe mare cu Statele Unite. Coastele chineze sunt foarte uşor de blocat, o flotă puternică cum au Statele Unite, şi ea are interesul să îndrepte atenţia Statelor Unite către diverse alte probleme decât către China sau către Moscova.

Ion Petrescu: Aş face două completări, dacă îmi îngăduiţi.

Realizator: Vă rog...

Ion Petrescu: Când am vorbit de Liga Arabă şi aveţi dreptate că e nevoie de un lider puternic, acesta există - Arabia Saudită - care e mult mai aproape de Siria decât de Libia şi deja a trimis armament pentru armata Siriei libere. Să nu uităm că Arabia Saudită este cea care a reuşit cu ţările din jurul ei să le stabilizeze prin forţele proprii, militare, ba, mai mult, are acel contract puternic care îi asigură 44 de avioane de luptă americane şi să nu uităm că rivalitatea dintre Riad şi Teheran este proverbială, Arabia Saudită fiind o ţară de sunniţi, Iranul fiind o ţară de şiiţi. Deci în Liga Arabă există un lider care doreşte ca în Siria să se schimbe conducerea. În acelaşi timp dacă vorbiţi...

Realizator: Dar de aceea îi spune ligă, că sunt mai mulţi, domnule colonel. Şi sunt voci diferite acolo influenţate de diferite puteri în mod diferit, de Rusia, de China, de Statele Unite.

Dorin Matei: Deocamdată, Liga Arabă nu a reuşit să acţioneze unitar niciodată.

Realizator: Sigur că da. 

Ion Petrescu: Da, dar îşi poate propune ca sub această cupolă să fie acţiuni care sunt justificate de către un stat. Vorbeaţi de Rusia şi de China. Rusia se află în pragul lunii în care urmează să aibă loc marele miting, marele marş al opoziţiei ruse. Şi asta vine exact în ziua..., suntem pe data de 8, în care pe masa preşedintelui Rusiei este la semnat legea care impune pentru cei care nu organizează conform prevederilor legale amenzi usturătoare. Este vorba de sume care depăşesc cu sute de dolari venitul anual al unui rus...

Dorin Matei: E vorba de legea pe care Curtea Constituţională de la ei tocmai a declarat-o neconstituţională.

Ion Petrescu: Da, dar ceea ce spuneţi dvs survine într-un moment în care la un sondaj al Centrului Levada, care a fost dat publicităţii tot astăzi, 67% din ruşii intervievaţi doresc ca preşedintele ales, Vladimir Putin, să înceapă dialogul cu opoziţia, cu forţele care au scos oamenii în stradă.

Dorin Matei: Ceea ce îl face pe Putin şi mai dornic să ţină Statele Unite cât mai departe şi cât mai ocupate în altă parte.

Ion Petrescu: Vă dau dreptate, mai ales că şi China, şi aici aveţi dreptate, şi cu China, şi China are probleme, să nu uităm că a dat jos pe unul dintre liderii săi care a fost acuzat de tentativă de lovitură militară de stat. Au mari probleme interne şi China, şi Rusia.

Dorin Matei: Tocmai a interzis accesul în Tibet pentru occidentali.

Realizator: Şi, pentru că tot am vorbit de Rusia şi de China, pentru că sunt cei doi actori pe care i-am tot menţionat în această emisiune, cei doi actori mari pe lângă Statele Unite, Rusia propune o conferinţă pentru Siria. Aţi amintit deja, domnule colonel, de această intenţie, opinie împărtăşită şi de China.

O corespondenţă de la Moscova semnată Alexandr Beleavschi.

Reporter: Colapsul în pragul căruia a ajuns planul Kofi Annan şi perspectivele din ce în ce mai încerte ale menţinerii singurului cap de pod politic şi militar al Rusiei în Orientul Mijlociu par să-l fi determinat pe preşedinte să iniţieze o serie de manevre politico-diplomatice publice sau mai puţin menite să asigure Rusiei o ieşire cu pierderi minime din criza siriană. În timpul vizitei preşedintelui Putin la Beijing, unde acesta a discutat problema siriană cu omologul său chinez, Hu Jintao, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat că Moscova propune organizarea sub egida ONU a unei conferinţe internaţionale consacrate Siriei. Rolul conferinţei ar fi realizarea unui consens între principalii jucători externi, consens bazat pe principiile planului Kofi Annan, astfel încât, în faza următoare, aceştia să impună implementarea lui tuturor părţilor siriene. Ieri, Rusia a anunţat această iniţiativă în cadrul Adunării Generale ONU. Ideea conferinţei însă, după cum a dezvăluit, la Beijing, Serghei Lavrov, a fost discutată în premieră cu o săptămână înainte, cu ocazia vizitei lui Putin la Paris. În opinia lui Lavrov, la conferinţă ar putea să ia parte cei 5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate, Arabia Saudită şi Qatarul, care după căderea regimurilor din Egipt şi Libia şi izolarea celui de la Damasc au devenit liderii informali ai lumii arabe şi susţin politic şi militar opoziţia din Siria. De asemenea, vecinii Siriei - Turcia, Iordania, Libania, Irakul -, dar şi Iranul, aliatul regimului Assad, Liga Arabă, Organizaţia Conferinţei Islamice, Uniunea Europeană şi ONU. Ideea invitării Teheranului a fost dezavuată deja de Statele Unite, dar şeful diplomaţiei ruse a declarat că Iranul este parte sine qua non a acestei combinaţii. Pe de altă parte, ambasadorul Rusiei la ONU, Vitali Ciurkin, a declarat aseară că ideea conferinţei nu se opune iniţiativei lui Kofi Annan privind înfiinţarea unui grup de contact pentru Siria, ce poate deveni chiar terenul pentru lansarea acesteia. Potrivit lui Serghei Lavrov, ideea conferinţei pare să aibă deja sprijinul Chinei, al Franţei şi al Iranului.

Realizator: Domnilor invitaţi, nu credeţi totuşi că Rusia se angajează într-un joc mult prea complicat, iată, şi pe palierul cu China, şi în relaţia cu Statele Unite, şi în relaţia cu Teheranul, nu credeţi că poate pierde într-o asemenea complexitate de paliere, de negociere şi de intenţii?

Ion Petrescu: Din punctul meu de vedere, cred că la ora actuală preşedintele Rusiei se ţine de programul pe care l-a anunţat în faţa alegătorilor şi îşi doreşte să dovedească că are capacitatea de a scoate Rusia din situaţia de ţară asediată. Asta este ideea în baza căreia a câştigat alegerile, în sensul că o va întări pe plan militar, în aşa fel încât raporturile economice, politice, culturale, cu Uniunea Europeană în partea ei occidentală - mă refer la Federaţia Rusă - cu China, în sud, cu Statele Unite, dincolo de Ocean, să fie de pe o altă poziţie. Rusia tânjeşte - şi aici trebuie să o spunem foarte clar - după poziţia pe care a avut-o statul precedent, URSS, de superputere egală a SUA. Realitatea economică şi militară arată însă că la ora actuală pe locul doi este China, care, trebuie să o spunem, nu doreşte să ia locul SUA dintr-un singur punct de vedere, amintit câteva minute înainte: China are destule probleme interne şi nu-şi asumă încă, decât pe plan diplomatic, ceea ce fac SUA pe plan militar, adică rolul de a interveni la nivelul mapamondului pentru a exercita misiunile pe care Consiliul de Securitate i le-ar da în diferite zone ale lumii, cum a făcut de altfel în largul apelor Somaliei, să trimită forţe care să asigure menţinerea cadrului paşnic, normal, de relaţii între state. Rusia este într-o cursă determinată de preşedinte pentru a-şi dovedi  că ea contează în ecuaţie.

Realizator: Complicată şi complexă, pentru că ajunge la o înţelegere cu China, să spunem, în privinţa Siriei, dar în regiune interesele sunt diferite pentru Moscova şi pentru Beijing. China are anumite interese foarte clare şi economice pentru resurse, Rusia nu are aceleaşi interese, Rusia are interese geostrategice în zona respectivă şi pe planul diplomaţiei mondiale.

Dorin Matei: Rusia are o diplomaţie puternică si cu tradiţii frumoase. Problema e însă că diplomaţia trebuie să aibă şi resursele care să o susţină şi aici mi-aş permite iarăşi o incursiune în trecut. E cunoscut faptul că Putin îl admiră foarte mult pe Stolîpin, primul-ministru al Rusiei de la începutul secolului trecut, care a pornit o suită de reforme, care au trebuit să salveze Rusia ţaristă. Ştim cu toţii ce s-a întâmplat după reformele lui Stolîpin. Sigur, nu e obligatoriu ca istoria să se repete, însă Rusia are câteva probleme structurale interne destul de serioase şi rămâne de văzut în ce măsură Putin va reuşi să armonizeze aceste probleme structurale interne de care nu pare foarte preocupat - deocamdată preţul petrolului este suficient de mare ca să-şi permită să le ignore - deci să armonizeze aceste probleme structurale interne cu ambiţiile de politică externă pe care le manifestă.

Ion Petrescu: Dacă aţi pomenit de Stolîpin, este cel care a spus la vremea sa contemporanilor săi: "Aveţi nevoie ca să ieşiti din inerţie de o mişcare de stradă, de o revoluţie", lucru care ne trimite şi ne pune pe gânduri vizavi de ce se întâmplă acum în Rusia. Putin este preocupat de ce se întâmplă în Rusia pentru că zilele trecute a decis să se creeze la nivelul preşedinţiei un consiliu consultativ al naţionalităţilor, fiind conştient că sub acest plan sunt multe lucruri de rezolvat. Să nu uităm că în guvernul rus o serie de miniştri importanţi, cum sunt ministrul apărării, ministrul de externe, îi raportează direct lui şi îi sunt direct lui subordonaţi, iar premierul Medvedev se ocupă de alte domenii pe care le-a stabilit Putin atunci când s-a făcut tranziţia. Da, Rusia se află în pragul unor metamorfoze interesante la care vom asista şi noi. Şi, apropo de armată şi de promisiunile lui, discutam recent cu un ofiţer rus activ, care îmi spunea că fiul lui a primit, fiind căpitan în Armata Rusă, un salariu de trei ori mai mare, după ce Putin a mărit beneficiile lunare ale militarilor ruşi.

Realizator: Şi ale rezerviştilor le-a mărit.

Ion Petrescu: Da, ceea ce arată că această..., îmi cer scuze pentru sintagma folosită, dar necesară, această masă de manevră, deci structura militară, inclusiv zona rezervistă, este una pe care mizează în stabilitatea viitoare a Rusiei.

Realizator: Revenim la intenţia Rusiei şi dorinţa Rusiei de a menţine preţul petrolului ridicat, în schimb China doreşte să cumpere petrolul cât mai ieftin, pentru că este într-o plină dezvoltare economică. Iată, sunt interese diferite.

Dorin Matei: Sunt şi altele. Sunt analize care vorbesc de faptul că în 10 ani populaţia de origine chineză din Siberia o va depăşi pe cea de origine caucaziană rusă, sunt alte analize care vorbesc de...

Realizator: China se implică economic la zona de frontieră cu Rusia pe teritoriul rus cu diferite contracte de dezvoltare economică.

Ion Petrescu: Inclusiv hoteluri.

Realizator: Da, în zona unde, tot aşa, există şi populaţie de origine chineză.

Dorin Matei: De asemenea, alte studii care vorbesc de faptul că Armata Rusă tot aşa în vreo 10 ani s-ar putea ca numărul militarilor de religie islamică să fie mai numeros decât cel al ruşilor. De altfel Rusia a luat în calcul inclusiv trecerea la armata profesionistă, s-ar putea ca şi asta să fie unul dintre motivele pentru care face..., nu numai faptul că dezvoltarea tehnicilor militare impune aşa ceva, China la rândul ei are propriile probleme, pentru că dezvoltarea această economică care a început să încetinească şi acolo, e pe locul...

Realizator: Solicită resurse.

Dorin Matei: Solicită resurse şi se face cam pe o zonă de 160 de km de la coastă. Dincolo de zona asta e o sărăcie care...

Realizator: În interior e o sărăcie foarte mare.

Dorin Matei: ...care provoacă de multe ori răzmeriţă.

Realizator: Nu putem să evităm un subiect atunci când vorbim de Siria, şi anume dacă nu conaţionali de-ai noştri..., sunt etnici români care trăiesc în Siria, de asemenea sunt sirieni, e o comunitate puternică siriană care...

Dorin Matei: Şi care s-a manifestat foarte interesant, anunţând moartea unor români acolo, numai pentru a provoca o reacţie din partea României.

Realizator: Aşteptând o reacţie din partea României, dar separat de anunţul făcut de comunitatea siriană, fie că e din Bucureşti sau este din Timişoara, este clar că există acolo cetăţeni de naţionalitate română, chiar dacă sunt pe teritoriul Siriei, care ar trebui într-un fel sau altul protejaţi. Ce  puteţi spune despre reacţia autorităţilor române vizavi de această problematică? Iată o problemă în desfăşurare, delicată.

Ion Petrescu: Delicată, dar, în acelaşi timp, fără a face parti-pris, fără a spune că poziţia preşedintelui sau poziţia ministrului de externe ar fi cea mai bună, aş atenţiona asupra unui fapt. Analiza aparţine Ministerului Apărării britanic, care a afirmat că, atunci când se doreşte plecarea preşedintelui Assad, trebuie să se negocieze această plecare, trebuie să fie un dialog, şi acest dialog trebuie să fie dus de pe postura că i se oferă ceva. Din această perspectivă, a faptului că nu toate ţările trebuie să rupă relaţiile diplomatice, să-şi retragă oamenii de acolo, mai ales când are, eu zic, o comunitate importantă legată de România, decizia prezidenţială mi se pare calată pe realitatea care este. Dacă ne uităm pe partea aialaltă şi luăm de bază afirmaţiile unor oameni politici români care spun că NATO in integrum ia nişte decizii, aş sensibiliza auditoriul să fie atent la opţiuni nuanţate. Pentru că, în cadrul NATO, la ora actuală, sunt state care au probleme financiare serioase şi care nu sunt interesate într-o degradare care să necesite o intervenţie militară. Există un sondaj publicat de ziarul "Guardian", care, la întrebarea "Sunteţi de acord pentru o intervenţie militară? Da. Nu. Sau cu acordul Consiliului ONU", majoritatea au fost pe mandatul Consiliului ONU, ştiind foatre bine că acolo Rusia şi China se vor opune unei asemenea intervenţii. Unde vreau să ajung? Într-adevăr, la ora actuală se negociază intens plecarea lui Assad şi din punctul ăsta de vedere faptul că România are acolo oameni prezenţi care să ajute comunitatea românească pe plan practic este un lucru bun pentru românii care sunt acolo.

Realizator: Este important ca ambasada noastră de la Damasc să funcţioneze în continuare?

Ion Petrescu: În plan pragmatic, decizia preşedintelui a fost foarte bună.

Realizator: Pentru a păstra posibilitatea şi capacitatea de a oferi ajutor pentru etnicii români de acolo, din Siria.

Dorin Matei: Aş mai sublinia un fapt, anume că ceea ce părea un început de derapaj a fost rapid curmat, lucru îmbucurător faţă de ceea ce s-a întâmplat de exemplu atunci când... sau oameni politici cu funcţii importante anunţau că ne retragem peste noapte din Irak. Înseamnă că am progresat puţin şi e de subliniat lucrul ăsta.

Ion Petrescu: Şi mai e ceva. N-am apucat să spun, într-o frază o să exprim. Preşedintele Assad, ca să plece, fie şi într-o formulă yemenită, trebuie să vadă că nu va avea soarta libianului, pe care o ştim, nici soarta preşedintelui egiptean, care este închis pe viaţă, şi măcar să aibă perspectiva preşedintelui yemenit, care acum este undeva în custodie pe teritoriul Arabiei Saudite. Trebuie să-i oferi celui care pleacă o perspectivă, ca să soluţionezi mai repede acest conflict şi să stopezi violenţele care se întâmplă acolo. Spuneaţi de război civil. Vreau să vă spun că la ora actuală adevăratul război civil este între formaţiunile paramilitare care sunt pro Assad şi formaţiunile paramilitare care ţin de cei care doresc schimbarea regimului. Armata nu intervine decât cu acele nenorocite bombardamente.

Realizator: Şi formaţiuni paramilitare contra Bashar al-Assad, care, cum spuneaţi, parte dintre aceste forţe sunt susţinute financiar şi cu armament chiar dinspre Arabia Saudită. Dar revin totuşi la ideea pe care am susţinut-o şi aş dori să încheiem în această notă: ce ar trebui să facă foarte repede marile puteri pentru a opri acest masacru din Siria şi nu a continua şi a prelungi dezbaterile la nivel internaţional?

Ion Petrescu: Eu cred că marile puteri deja acţionează şi, ca să fim foarte scurţi, cred că trimisul Departamentului de Stat, care se află şi acum în convorbiri la Moscova, pregătesc o soluţie care să decanteze mai repede şi să stopeze ceea ce ne îngrijorează pe toţi într-un stat modern, civilizat, cu o cultură pe care toi o admirăm, pentru că avem acolo foarte mulţi oameni.

Realizator: Şi românii au trimis acolo tiparul prin "Antim Ivireanul" la Alep. Domnule Dorin Matei, de încheiere.

Dorin Matei: Ce ar trebui să facă? Ar trebui să se gândească măcar 30 de secunde la nenorociţii care mor acolo.

Realizator: La amărâţii ăia...

Dorin Matei: Şi atunci poate că ar putea să treacă mai uşor peste interesele lor şi să găsească o soluţie.

Realizator: Mulţumesc.


Etichete Radu DobriţoiuNicu PopescuDragoş CiocîrlanDorin MateiIon Petrescusituaţia din Siria

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live