Reportaj: Refugiații ucraineni au găsit adăpost la o biserică din Satu Mare

AUDIO: Reportaj.

Îngrijorați, triști, obosiți , dar în același timp bucuroși că au au reușit să ajungă într-un loc liniștiti departe de primejdiile războiului, acesta este amalgamul de sentimente ce îi încearcă pe ucrainenii care ajung în România.

Mulți dintre ei doar tranzitează țara noastră, însă sunt și persoane care găsesc aici adăpost. Ibrahim este originar din Etiopia însă studia în Harkov, Ucraina. Acolo l-a prin războiul și ne povestește prin ce a trecut.

Au bombardat totul, rușii au luat totul, au bombardat totul, au avioane, rachete, e foarte înfricoșător. Toți oamenii se ascund în buncăre. Copii, mame care își alăptează bebeluși acolo, oamenii nu mai au mâncare, nu mai au apă, chiar și unele magazine sunt bombardate – e o întreagă nebunie. Merg uneori la stația de metrou și primesc dimineața sau seara pâine și apă și atât.

La fel ca el au ajuns mulți alții în țara noastră, nu au un plan, nu știu cât vor sta aici.

Au avut norocul ca în Satu Mare să găsească adăpost. O biserica penticostală din municipiu a fost transformată efectiv într-un spațiu de cazare persoanelor venite din Ucraina.

Aici poposesc zeci de persoane, majoritatea mame și copii, dar bărbați. Pentru ei au fost amenajate paturi supraetajate, cu saltele noi și confortabile. Printre ei se numără și aceste femei care acum se bucură să știe că au copii în siguranță.

Nu ne-am gândit că la noi va fi așa ceva. Fiica mea era în spital cu al ei copil, erau sub tratament, iar când a început războiul și-a luat copilul și a plecat acasă. Au început să sune sirenele să bubuie bombele, copii au început să se panicheze. Ne-am tot ascuns ne-am tot adăpostit cu copii cu nepoți, dar nu a fost o variantă bună. Mulțumesc României că ne-a primit.

Poveștile tuturor acestor oameni sunt impresionante, fiecare trăiește o dramă, fiind nevoiți să lase tot ce aveau drag, tot ce au construit în spate și să fugă.

Biserica transformată în adăpost nu este singura din Satu Mare, la fel cum mulți sătmăreni inimoși și-au deschis ușile caselor pentru a le oferi un adăpost.

Cu toții sperăm ca acest coșmar să se termine curând, mereu cu gândul la ce au lăsat acasă și nerăbdători să se reîntoarcă, cu toate că sunt conștienți că nimic nu va mai fi la fel.